"Pentru cine cînţi?"

Alexandru TOMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
"Pentru cine cînţi?" jpeg

De la colegii de grădiniţă, adunaţi în curte pentru serbarea de sfîrşit de an, la cei 20 de preşedinţi de stat cărora le-am cîntat la Ateneu, în urmă cu cîţiva ani, de la prietenii care mă ascultau într-o poiană în Bucegi (da, am urcat Jepii cu vioara în spinare, pînă la Caraiman, şi nu – nu era încă Stradivarius-ul!) pînă la cei peste 2000 de spectatori de la Disney Concert Hall în Los Angeles, publicul a făcut aproape mereu parte din viaţa mea. Îl văd ca pe o fiinţă capricioasă, aparent ascultătoare, plină de temperament în exploziile de bucurie şi capabilă să uite de sine în momentele de extaz muzical.  

Dacă nu aţi fost vreodată în culisele unei săli de spectacol, imediat în spatele cortinelor, în momentul magic dinaintea începerii concertului, nu aţi simţit niciodată respiraţia publicului. Există şi face să vibreze uşor cortina. Ascultînd acel zumzet (mereu altul, doar aparent acelaşi), apoi liniştea care se întinde în sală în momentul stingerii luminilor, îţi poţi da seama – sau, mai degrabă, poţi simţi – încă dinainte de a apărea pe scenă, cui îi vei cînta. Nu e o analiză logică sau palpabilă, ci un început de trăire.

Am auzit de multe ori întrebarea: „Este diferit publicul din România de cel din alt colţ al lumii, să zicem Coreea?“ E, bineînţeles, foarte diferit, dar în acelaşi timp extrem de asemănător. Temperamentul, emotivitatea, trăirile fiecăruia dintre noi sînt distincte şi mereu altfel. Ce ne uneşte însă de fiecare dată, în orice sală de concert am fi adunaţi, este muzica. Ea are darul de a armoniza trăirile oamenilor, undeva dincolo de cuvinte sau de noţiuni, în acel areal al celei mai intime sensibilităţi. Ascultînd o sonată de Beethoven, spectatorul X îşi aminteşte de prima iubire, dl Y îşi imaginează o epopee cinematografică, în timp ce dra Z e încîntată de armonia arhitectonică a sonatei. Toţi însă ascultă aceeaşi muzică, înţelegînd-o şi bucurîndu-se de ea în felul propriu.  

Cînţi pentru public – iată o afirmaţie care poate lua turnură de reproş, mai ales în lumea muzicală, cînd un interpret tinde să lase muzica deoparte şi se întrece în tot felul de artificii şi de acrobaţii pentru a cîştiga inima publicului, pentru a-i „stoarce lacrimi“. Am încercat să-mi răspund la întrebarea: „Pentru cine cînţi?“ În clipa de faţă, rostul a ceea ce fac eu îl văd în a trăi cît mai intens bucuria muzicii. În momentul în care sînt cu adevărat inspirat, este o bucurie cu mult prea mare pentru un singur om, iar această trăire se cere a fi împărtăşită. Comuniunea spirituală, sincronizarea la nivel emoţional cu sute, chiar mii de oameni, sînt pur şi simplu ameţitoare. Şi acesta e doar începutul, partea „tehnică“, fiindcă muzica ne duce oricît de departe poate merge cineva cu mintea liberă. 

Pe scenă mă simt şi sînt la mine acasă, în deplinătatea puterilor mele, în cel mai intim contact cu putinţă cu minţile şi sufletele celor care mă ascultă. Şi totuşi, este o poziţie extrem de fragilă. Toată lumea imaterială pe care o construiesc cu ajutorul muzicii poate fi cutremurată de o banală sonerie de telefon, aşa cum eroul din filmul Undeva, cîndva era aruncat din lumea în care ajunsese, de o biată monedă uitată în buzunarul hainei. 

Mi-am schimbat însă perspectiva, recent – cînd aud un telefon sunînd în timpul unui concert, îmi spun: „Ia te uită, 999 de telefoane care nu sună în clipa aceasta!“ Şi mă simt mai bine şi pot merge mai departe. 

Alexandru Tomescu este violonist şi dilematic împătimit. Îl puteţi găsi pe alexandrutomescu.com

© Foto: Lucian Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Radu Marinescu  Ministrul Justiției  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (5) JPG
Soluţia ministrului Radu Marinescu pentru pensiile magistraţilor: „O lege de salarizare simplă, fără componente care se stabilesc prin hotărâri judecătorești”
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, susține necesitatea unei legi simple de salarizare pentru magistrați și a unei reforme care să alinieze vârsta de pensionare la cea standard, fără a destabiliza sistemul judiciar.
13197257 jpg
Israelul a bombardat clădirea Ministerului al Apărării. Momentul, surprins într-o transmisiune live
Israelul a bombardat miercuri cartierul general al armatei siriene, intrarea în Ministerul Apărării, dar şi un obiectiv militar de lângă palatul prezidenţial, după ce a ameninţat că îşi va intensifica loviturile împotriva forţelor guvernamentale dacă acestea nu vor părăsi oraşul Swayda.
bc p gif gif
Cum arată în realitate cel mai întârziat segment al Autostrăzii A7, care ar trebui terminat până la finalul lui 2025
Un videoclip postat pe YouTube ilustrează stadiul lucrărilor la data de 14 iunie 2025, pe pe locurile 1, 2 și 3 ale autostrăzii Moldovei, unul dintre obiectivele de infrastructură care au captat atenția opiniei publice după recentele afirmații ale ministrului Investițiilor, Dragoș Păslaru.
Parlamentul European jpg
Propunerea de buget a Uniunii Europene, „pur și simplu insuficientă”. Siegfried Mureșan: „Nu este un bancomat pentru Comisia Europeană”
Deputații europeni trag un semnal de alarmă cu privire la bugetul pe termen lung propus de Comisie și avertizează că plafonul de cheltuieli de 1,26% va forța reduceri ale programelor emblematice, în timp ce rambursarea datoriilor se apropie.
Irina, Razvan, foto Instagram jpg
Destinația de vacanță aleasă de Irina și Răzvan Fodor: „Nu promitem că revenim odihniți”. Unde se distrează alături de Adela Popescu și Radu Vâlcan?
Irina (37 de ani) și Răzvan Fodor (50 de ani) au dat start la vacanță! Cuplul a lăsat Bucureștiul pentru câteva zile, însă nu pentru o destinație exotică, așa cum ne-au obișnuit în călătoriile lor prin lume, ci pentru două orașe superbe din România.
Banner Jorge
Unde a cerut-o Jorge prima dată în căsătorie pe frumoasa lui soție, Ramona Prodea: „Trei lecții am învățat de-a lungul anilor...”
Jorge (43 de ani) și Ramona Prodea (52 de ani), frumoasa lui soție, formează cuplul perfect.
image png
Ministrul Mediului dezvăluie că Romsilva are un hotel de 4 stele în București. „Are 41 de camere și este pe pierdere”
Ministrul Mediului a spus că îşi doreşte „o Romsilva care să să se ocupe de administrarea pădurilor, nu de un hotel”. Diana Buzoianu afirmă că reorganizarea Romsilva va viza, printre altele, şi scăderea numărului de direcţii silvice, pentru eficientizarea activităţii.
Salata de vinete cu ardei  Sursa foto shutterstock 2182615371 jpg
Ce pun turcoaicele în salata de vinete pentru un gust nemaipomenit. Secretul care face diferența în bucătăria orientală
Salata de vinete este un preparat clasic în multe bucătării din estul Europei și Orientul Mijlociu, însă turcoaicele au un truc culinar care transformă rețeta obișnuită într-o adevărată explozie de arome.
click ro  Găsește ți rochia perfectă pentru eleganța de zi și glamourul de seară jpg
Găsește-ți rochia perfectă pentru eleganța de zi și glamourul de seară
Găsește-ți rochia perfectă pentru eleganța de zi și glamourul de seară.