Peisaj de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Peisaj de Crăciun jpeg

Iarna avea un farmec aparte, grădina acoperită de zăpadă schimbînd peisajul celorlalte anotimpuri pentru cîtva timp. Albul imaculat era un fundal ideal pentru crengile desfrunzite ale salcîmului din depărtare, văzute prin contrast cu cele ale nucilor din fața casei. Cel mai mult mă bucuram atunci cînd mă trezeam dimineața și vedeam totul acoperit de promoroacă, de parcă o mînă grijulie s-ar fi ocupat de împodobirea grădinii în așteptarea lui Moș Crăciun.

Frînturile de amintiri se suprapun într-un mozaic multicolor, precum cioburile de sticlă dintr-un caleidoscop, pe care fiecare schimbare de poziție le face să alcătuiască o configurație nouă, asemănătoare cu cea precedentă și totuși mereu alta, niciodată identică. Îl aud pe tatăl meu cum taie lemne, și parcă frigul din odaie se mai îmblînzește, chiar înainte ca el să aprindă focul în sobă. Totul a dispărut undeva, departe, în negura amintirilor, și totuși totul e în același timp aici, în fața mea.

Cu ochii închiși, aud foșnetul frunzelor de acasă în bătaia vîntului, precum eroul unui film de Andrei Tarkovski care a înconjurat marginea ventilatorului din tavanul navei cu franjuri de hîrtie dantelată pentru a recrea în închipuire ceea ce îi era pentru totdeauna interzis aievea. Ca și lanurile de secară unduind în adierea pe cale să se transforme în uragan dintr-un alt film al aceluiași regizor. Trăind sub spectrul unei amenințări iminente, simțurile se intensifică și fiecare senzație e resimțită cu o intensitate nemaiatinsă. Trăind fiecare zi ca și cînd ar fi ultima, amintirile unei fericiri aparte capătă o strălucire de neegalat.

Crăciunul din România mă în­so­țeș­te oriunde aș fi. Împodobesc bra­dul în Ajun, niciodată mai devreme, iar plăcerea declanșată de metamorfoza unui copac aparent banal într-un obiect de artă are și sîmburele de regret al despărțirii de el după abia cîteva săptămîni.

E după-amiaza de Ajun, iar tatăl meu aduce bradul din podul casei, unde îl țineam la rece, ca să își păstreze pros­pețimea. Îi cioplește capătul trunchiului pînă intră în suportul frumos din fier forjat, un trepied cu brațe arcuite care să-l susțină în echilibru. Îl împodobim împreună, în timp ce bunica trebăluiește prin bucătărie. Cozonacii, după ce au dospit peste noapte, au fost unși cu gălbenuș de ou și puși la cuptor, de unde aroma lor te îmbie cu note de nucă prăjită, coajă de lămîie dată pe răzătoare și puțină scorțișoară. O descoperire mai tîrzie a fost cozonacul umplut cu semințe de mac.

Anii au trecut, casa copilăriei din Ardeal a rămas doar o amintire, dar bucuria Crăciunului m-a însoțit pretutindeni. Poate acum, atît de departe, la mii de kilometri distanță de țară, intensitatea trăirii e și mai puternică. Aducem bradul doar în Ajun, prietenul meu și cu mine. Alegem un brad cît mai frumos, cu crengile bogate și înmiresmate. Cam de doi metri înălțime, cît să încapă în sufragerie. De cînd locuim împreună la Bruxelles ne-am împărțit sarcinile gospodărești, completîndu-ne reciproc în funcție de îndemînare și predilecție spre una sau alta dintre îndeletniciri. Îl împodobesc spre înserat, în lumina trandafirie a amurgului nordic de iarnă. În funcție de inspirația de moment, aleg unele globuri și nu altele, atent la echilibrul de culori, alternînd tonurile și nuanțele, și în funcție de ghirlandele aurite pe care le atîrn apoi de jur-împrejur. În final, piesa de rezistență, un vîrf din sticlă, auriu, presărat cu zăpadă de cristal, găsit acum cîțiva ani la un magazin de suveniruri de lîngă Catedrala din Strasbourg.

O altă notă ardeleano-alsaciană, în domeniul culinar de astă dată. Celebrele noastre sarmale, ca și varza de Cluj, cu o notă suplimentară, pentru unii inedită, prin combinarea aromelor clasice de varză murată și carne afumată cu un buchet de mirodenii adoptate pe plan local, și anume piper negru, boabe de ienupăr și frunze de dafin, proaspete sau uscate. Și, evident, smîntîna nelipsită.

Seara ascultăm colinde, românești sau străine, iar spre miezul nopții ne uităm la slujba de Crăciun, alternînd uneori transmisiunile în direct de la Vatican cu unele din Anglia sau Belgia, unde, din fericire, mai există și un post creștin – unul singur, evident – printre zecile și sutele de alte posturi, de alte confesiuni și de alte orientări.

Și n-ar fi Crăciun cu adevărat fără premierele cinematografice minunate de la posturile de televiziune englezești, concurența dintre BBC și ITV fiind cu adevărat o binecuvîntare pentru cinefili. Iar pe partea retro, un film de sezon, alb-negru, cu Bette Davis. Și, mereu seducător, David Suchet într-una dintre aventurile de Crăciun ale lui Hercule Poirot. Înarmat cu o cutie de bomboane de ciocolată, dacă se poate, umplute cu lichior sau vișinată. 

Alcor C. Crișan e interpret, traducător și eseist.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic