Peisaj de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Peisaj de Crăciun jpeg

Iarna avea un farmec aparte, grădina acoperită de zăpadă schimbînd peisajul celorlalte anotimpuri pentru cîtva timp. Albul imaculat era un fundal ideal pentru crengile desfrunzite ale salcîmului din depărtare, văzute prin contrast cu cele ale nucilor din fața casei. Cel mai mult mă bucuram atunci cînd mă trezeam dimineața și vedeam totul acoperit de promoroacă, de parcă o mînă grijulie s-ar fi ocupat de împodobirea grădinii în așteptarea lui Moș Crăciun.

Frînturile de amintiri se suprapun într-un mozaic multicolor, precum cioburile de sticlă dintr-un caleidoscop, pe care fiecare schimbare de poziție le face să alcătuiască o configurație nouă, asemănătoare cu cea precedentă și totuși mereu alta, niciodată identică. Îl aud pe tatăl meu cum taie lemne, și parcă frigul din odaie se mai îmblînzește, chiar înainte ca el să aprindă focul în sobă. Totul a dispărut undeva, departe, în negura amintirilor, și totuși totul e în același timp aici, în fața mea.

Cu ochii închiși, aud foșnetul frunzelor de acasă în bătaia vîntului, precum eroul unui film de Andrei Tarkovski care a înconjurat marginea ventilatorului din tavanul navei cu franjuri de hîrtie dantelată pentru a recrea în închipuire ceea ce îi era pentru totdeauna interzis aievea. Ca și lanurile de secară unduind în adierea pe cale să se transforme în uragan dintr-un alt film al aceluiași regizor. Trăind sub spectrul unei amenințări iminente, simțurile se intensifică și fiecare senzație e resimțită cu o intensitate nemaiatinsă. Trăind fiecare zi ca și cînd ar fi ultima, amintirile unei fericiri aparte capătă o strălucire de neegalat.

Crăciunul din România mă în­so­țeș­te oriunde aș fi. Împodobesc bra­dul în Ajun, niciodată mai devreme, iar plăcerea declanșată de metamorfoza unui copac aparent banal într-un obiect de artă are și sîmburele de regret al despărțirii de el după abia cîteva săptămîni.

E după-amiaza de Ajun, iar tatăl meu aduce bradul din podul casei, unde îl țineam la rece, ca să își păstreze pros­pețimea. Îi cioplește capătul trunchiului pînă intră în suportul frumos din fier forjat, un trepied cu brațe arcuite care să-l susțină în echilibru. Îl împodobim împreună, în timp ce bunica trebăluiește prin bucătărie. Cozonacii, după ce au dospit peste noapte, au fost unși cu gălbenuș de ou și puși la cuptor, de unde aroma lor te îmbie cu note de nucă prăjită, coajă de lămîie dată pe răzătoare și puțină scorțișoară. O descoperire mai tîrzie a fost cozonacul umplut cu semințe de mac.

Anii au trecut, casa copilăriei din Ardeal a rămas doar o amintire, dar bucuria Crăciunului m-a însoțit pretutindeni. Poate acum, atît de departe, la mii de kilometri distanță de țară, intensitatea trăirii e și mai puternică. Aducem bradul doar în Ajun, prietenul meu și cu mine. Alegem un brad cît mai frumos, cu crengile bogate și înmiresmate. Cam de doi metri înălțime, cît să încapă în sufragerie. De cînd locuim împreună la Bruxelles ne-am împărțit sarcinile gospodărești, completîndu-ne reciproc în funcție de îndemînare și predilecție spre una sau alta dintre îndeletniciri. Îl împodobesc spre înserat, în lumina trandafirie a amurgului nordic de iarnă. În funcție de inspirația de moment, aleg unele globuri și nu altele, atent la echilibrul de culori, alternînd tonurile și nuanțele, și în funcție de ghirlandele aurite pe care le atîrn apoi de jur-împrejur. În final, piesa de rezistență, un vîrf din sticlă, auriu, presărat cu zăpadă de cristal, găsit acum cîțiva ani la un magazin de suveniruri de lîngă Catedrala din Strasbourg.

O altă notă ardeleano-alsaciană, în domeniul culinar de astă dată. Celebrele noastre sarmale, ca și varza de Cluj, cu o notă suplimentară, pentru unii inedită, prin combinarea aromelor clasice de varză murată și carne afumată cu un buchet de mirodenii adoptate pe plan local, și anume piper negru, boabe de ienupăr și frunze de dafin, proaspete sau uscate. Și, evident, smîntîna nelipsită.

Seara ascultăm colinde, românești sau străine, iar spre miezul nopții ne uităm la slujba de Crăciun, alternînd uneori transmisiunile în direct de la Vatican cu unele din Anglia sau Belgia, unde, din fericire, mai există și un post creștin – unul singur, evident – printre zecile și sutele de alte posturi, de alte confesiuni și de alte orientări.

Și n-ar fi Crăciun cu adevărat fără premierele cinematografice minunate de la posturile de televiziune englezești, concurența dintre BBC și ITV fiind cu adevărat o binecuvîntare pentru cinefili. Iar pe partea retro, un film de sezon, alb-negru, cu Bette Davis. Și, mereu seducător, David Suchet într-una dintre aventurile de Crăciun ale lui Hercule Poirot. Înarmat cu o cutie de bomboane de ciocolată, dacă se poate, umplute cu lichior sau vișinată. 

Alcor C. Crișan e interpret, traducător și eseist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.