Pe plajă, în aşteptarea dezastrelor

De ce pe plajă? Pentru că aici, în imediata vecinătate a mărilor şi oceanelor, trăiesc mai bine de două treimi din oamenii de pe planetă. Şi pentru că aici ameninţările naturale la adresa oamenilor sînt mai multe decît în interiorul continentelor. Extremelor meteorologice (valuri de căldură, secete sau ruperi de nori), cutremurelor sau erupţiilor li se adaugă pericolele specifice mării: de la valurile unor furtuni sau uragane extreme, la valurile tsunami. Dar toată această discuţie cere o definire a situaţiei de urgenţă, pe plajă sau oriunde în altă parte. Cred că, pentru ca o situaţie să poată fi numită "de urgenţă", trebuie să existe două părţi: ameninţarea şi ameninţaţii. Şi asta pentru că ameninţaţii - şi numai ei - sînt cei care simt ameninţarea şi pot cere intervenţii rapide (urgente) pentru a reduce efectele unor posibile pericole. Ameninţările sînt, la rîndul lor, naturale sau cauzate de oameni. În rîndurile de mai sus am enumerat deja o parte a celor naturale. Cele cauzate de om sînt însă mult mai variate. Războaiele, accidentele, dezastrele ecologice sînt doar o mică parte a autoameninţărilor la care e supusă specia umană. Ameninţările de pe malurile mării sînt din ce în ce mai mari - pentru că şi cei ameninţaţi sînt din ce în ce mai mulţi. Binişor peste patru miliarde de oameni trăiesc în apropierea mărilor şi oceanelor. Aceştia se extind nu doar în lungul ţărmurilor, dar şi de-a latul lor, ajungînd să trăiască din ce în ce mai aproape de mare. Iar această apropiere a aşezărilor umane de ţărm deschide larg calea către efecte mult mai mari ale dezastrelor naturale. Atît cei care îşi doresc - şi îşi permit (de multe ori sfidînd legea) - o casă cît mai aproape de malul mării, cît şi cei pe care mizeria îi împinge la traiul pe plajă sînt cei mai expuşi furtunilor. Putem scăpa de ameninţările la care ne supune natura? În cele mai multe situaţii, da. Trebuie însă să respectăm simultan mai multe condiţii. Prima este să înţelegem toate pericolele şi să le estimăm cît mai bine atît probabilitatea de producere, cît şi posibilele efecte. Nenumăraţi cercetători se ocupă cu aceste studii în lume, unii dintre ei şi în România. Aceştia estimează, de exemplu, efectele furtunilor sau ale valurilor tsunami de diferite dimensiuni, asupra ţărmului, şi identifică zonele cele mai expuse riscurilor. A doua condiţie este ca informaţia ştiinţifică să reprezinte baza oricărui plan de intervenţie pe care autorităţile trebuie să îl realizeze. Iar planuri de intervenţie există deja în majoritatea ţărilor lumii. Acest plan de intervenţie va fi cu atît mai eficient cu cît va acoperi o suprafaţă mai mare - pentru că gestionarea situaţiilor de urgenţă e mult mai eficientă atunci cînd un fenomen este judecat regional. O altă condiţie foarte importantă priveşte viteza de transfer a informaţiei, apoi cea de reacţie şi modul de punere în aplicare a hotărîrilor, în cazul în care apare o situaţie de urgenţă. În cazul în care una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, sînt şanse mari ca situaţiile de urgenţă să se transforme în dezastre. Iar lista dezastrelor care au avut loc pe malul mării este enormă: începe, poate, de la legendara Atlantidă (sau, mai sigur, de la mult mai bine cunoscutul Santorin) şi se încheie cu recentele tragedii de la New Orleans sau din Banda Aceh şi celelalte localităţi din Oceanul Indian, lovite de tsunami-ul din 2004. Şi lista rămîne deschisă. Din nefericire, îndeplinirea condiţiilor de mai sus nu previne apariţia altor situaţii de urgenţă. Şi asta pentru că oricît am şti cum trebuie să ne pregătim pentru un asalt al mării, urgenţele pot apărea de unde nu te aştepţi. Cele mai recente exemple care îmi vin în minte sînt de pe litoralul românesc: inundaţiile catastrofale care au măturat vechiul Obelisc de la Costineşti acum trei ani şi plaja de la Venus, acum un an. În ambele cazuri, apele au venit din spatele plajelor. De unde se vede că, stînd pe plajă în aşteptarea urgenţelor, e bine ca, din cînd în cînd, să ne mai uităm şi îndărăt. Şi - dacă tot veni vorba despre ograda noastră - la ce pericole e supus litoralul românesc? În privinţa celor naturale, în ultimii ani furtunile extreme par a se înmulţi. Tsunami-uri există şi în Marea Neagră - au fost înregistrate din timpul vechilor greci şi pînă în zilele noastre - ce-i drept, cu dimensiuni mult mai mici. Pe de altă parte, pericolul a crescut şi pentru că zonele locuite s-au apropiat tot mai mult de mare - atît datorită eroziunii (a retragerii plajelor), dar şi a construcţiilor din ce în ce mai apropiate de ţărm. Primejdiile cauzate de om sînt şi acestea numeroase şi privesc mai ales poluarea. Planuri de urgenţă pentru plaje? În caz de poluare, da. În rest - mai avem de aşteptat.