Pe drum cu un music freak

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Pe drum cu un music freak jpeg

Am fost crescută cu muzică bună. De un tată căruia îi plăcea să ne poarte pe drumuri. Road-movie-ul copilăriei mele a avut o coloană sonoră de Rock’n’roll Hall of Fame și o ilustrație de National Geographic. De cîte ori o ascult pe Janis cum cîntă „Me and Bobby McGee“, mă catapultez pe serpentinele din Cheile Bicazului, pe bancheta din spate a Daciei 1310. Tata conduce și fredonează, mama îl roagă să încetinească la curbe, stîncile par a se prăvăli peste noi. Peisajul mă amețește, muzica mă înalță. Pricep, fără să înțeleg versurile: „Freedom is just another word for nothing left to lose“. Ne aflăm pe drum spre Lacul Roșu, pentru un Revelion deja tradițional, unde cei mari beau și mănîncă în cabană, iar cei mici se udă pînă la piele în zăpadă și apoi își ard hainele pe sobă. Ai mei sînt responsabili cu sarmalele și distracția. Tata a adus casetofonul Sony feathertouch, modificat de el să scoată 12.000 herți cu 0 decibeli. Nu-i ușor să mixezi cu casete pe care ai înregistrate albume întregi, să le tot schimbi și să știi exact pînă unde să derulezi ca să nu se răcească atmosfera. În plus, e bruiat de Vichi, unchiul mai tînăr și rebel, cu muzicile lui scandaloase ce provoacă oroarea adulților și deliciul copiilor cărora le traduce versurile. Piesa momentului e „Why does it hurt me when I pee“ a lui Frank Zappa („Why does it hurt when I pee… It jumped right up and grabbed my meat… My balls feel like a pair of maracas…“). Dar tata are o armă secretă, adică o compilație de rock’n’roll cincizecist – Chuck, Bill, Little Richard, Jerry Lee, Elvis, Chubby, toată gașca – pe care lumea o ia razna (ca și la banchetul meu de clasa a V-a, cînd i-a făcut pe profesorii cei mai rigizi să danseze cot la cot cu elevii) și Dan Grădinariu triumfă. Podeaua de lemn se zguduie ca la cutremur, pînă cînd însuși DJ-ul își luxează piciorul. Tata se mișcă ursulin, cîntă ca un dulap împins pe parchet, dar are un simț muzical ieșit din comun. E un tonomat uman: nu numai că recunoște o piesă de la primele acorduri, dar îți spune data și locul ocupat în topul britanic sau american. A crescut cu timpanul lipit de radio ca să asculte Teenager Party cu László Cseke la Europa Liberă. Mama îmi spunea că duminică seara, cînd se dădea topul NME la Radio Luxemburg, era imposibil să-l scoți în oraș. În studenție, a fost DJ la Casa Studenților și a pus primul muzică stereo în Iași, pînă cînd discoteca a fost închisă după întoarcerea lui Ceaușescu din China. Acum i s ar spune „music freak“. Atunci era doar un inginer care voia ca lucrurile să sune cum trebuie. Nu înregistra muzică decît de pe viniluri și se supăra cînd îi aduceam din vecini casete „trase prost“. Cînd s-a apucat de muzică, în România curentul electric avea cu 5% mai puțini herți decît frecvența europeană standardizată de 50 Hz, așa că discul se mișca mai încet și, pentru urechile fine, falsa. Soluția pe care a găsit-o a fost să frezeze pe exteriorul platanului un sector stroboscopic ca să poată regla turația pick-up-ului cu lumina de la televizor (sper, tată, c-am înțeles bine), pînă cînd a reușit să-și cumpere un Technics cu cristal cuarț.

După ce și-a luat carnetul, a montat un cort extensibil pe acoperișul Daciei. Așa am străbătut cam toată România și am ascultat cam tot ce-a fost bun din ’50 și pînă pe la jumătatea anilor ’70. „Atunci ați apărut voi și muzica a trecut pe planul doi“, mi-a spus odată și, dacă mă gîndesc mai bine, a fost cea mai mare declarație de dragoste pe care ne-a făcut-o. În aceeași Dacie am făcut și turul țărilor socialiste, pe la jumătatea anilor ’80, cînd casetele lui tata n-au fost niciodată mai prețioase. Din țară puteai să scoți cam 60 de dolari de familie. Restul valutei a fost rulată inginerește și ascunsă în locul unor role din banda magnetică. Culmea e că încă se puteau derula. În Cehoslovacia, am înnoptat într-un camping plin de pletoși care măcelăreau la chitară piese clasice. Janis, Animals, Troggs, The Who… Enervat, tata a scos boxele pe capotă ca să-i concureze cu piesele originale. Duelul a continuat tîrziu în noapte, pentru că detesta chitariștii de ocazie. „Odată ce nu-l poți întrece pe Clapton, ce rost mai are să încerci?“

Într-o vară, am ajuns și pe 67 C (acum Transalpina), care arăta ca un drum forestier plin de bolovani ca pe Lună. Motorul se încinsese teribil și ai mei se temeau că acolo o să rămînem. Mie nu-mi era frică: știam că tata va rezolva cumva. Muzica și peisajul mă transportau într-o stare preadolescentină de frămîntare și de revelație. Moody Blues cîntau „Melancholy Man“. „A beam of light will fill your head and you’ll remember what’s been said by all the good men this world has ever known.“ Peisajul era nepămîntean, muzica psihedelică și spirituală… N-a existat un loc sau un timp mai bun să-i asculți pe Moody Blues. Nu știam încă ce însemna melancolia, dar trăiam o versiune exuberantă a ei. „All the world astounds me and I think I understand.“ Mașina noastră era singura care se aventurase pe traseu și n-aveam nici măcar un aparat de fotografiat. Și ce-ar fi putut surprinde o poză? Erau prea multe de văzut, prea multe de ascultat. La ceva timp după aceea, am primit prin poștă un Polaroid făcut de niște alpiniști cu care ne-am întîlnit acolo sus. Azi e decolorat, dar nu și amintirile mele. Mersi, tata, pentru muzică și drumuri. 

Anca Grădinariu este critic de film.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel
Alexandru Arșinel a murit. Actorul a lăsat o moștenire impresionantă
Averea pe care regretatul actor Alexandru Arșinel a lăsat-o în urmă este compusă din nenumărate roluri pline de umor, dar și de o sumă de bani impresionantă.
auchan png
Zeci de magazine Auchan din toată ţara, amendate de ANPC. Care au fost cele mai frecvente abateri
Comisarii pentru protecţia consumatorilor au amendat 50 de magazine Auchan din toată ţara cu suma de 750.000 de lei, în urma unor controale efectuate în cursul ultimei luni.
Alexandru Arsinel
Arșinel a murit la 83 de ani. O ghicitoare îi spusese că va trăi 89 de ani
După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel a murit pe 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.