Patrimoniul cultural politic

Adrian CRĂCIUNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Patrimoniul cultural politic jpeg

Patrimoniul cultural este strîns legat de politică, fără nici o îndoială. Nu numai că definirea şi instituirea unui regim de protecţie împachetat în termenul „patrimoniu“ ţine de voinţa politică şi mai puţin de aprecierile noastre care sînt, fiecare în parte, mai mult sau mai puţin subiective în acest domeniu, însă chestiunea patrimoniului stîrneşte la noi chiar şi aceeaşi polarizare pe care o produce viaţa politică în societate. 

Cred că putem vedea cu toţii că, atunci cînd se dezbat problemele legate de monumentele istorice sau de zonele construite protejate, cei implicaţi sînt aproape invariabil aşezaţi în două tabere antagonice, despărţiţi iremediabil de faptul că oricine s-ar situa la mijloc ar fi desfiinţat de ambele tabere. Este extrem de greu să-i convingi pe unii că poţi face investiţii menţinînd valorile pe care societatea le-ar preţui şi pe ceilalţi că dacă menţin acele valori nu înseamnă automat că şi-ar compromite investiţiile. Fiecare îl exclude pe celălalt, e „care pe care“ – cam aşa cum a fost lupta de gherilă ce devenise dezbaterea publică asupra axei Buzeşti-Uranus. Cu toţii ne amintim că, decît să decidă adaptarea soluţiei de trafic, primarul Capitalei a preferat atitudinea datului cu pumnul în masă şi a distrus monumentul istoric Hala Matache, monument pe care numai cîţiva centimetri de trotuar în plus l-ar fi salvat, conform variantelor propuse de cîţiva arhitecţi voluntari. 

Am putea oare să croim nişte reguli mai bune, astfel încît conflictele între cetăţeni şi autorităţi sau între societatea civilă şi investitori să fie evitate? Putem oare avea un cadru legal al patrimoniului pe care nu numai că cetăţenii şi autorităţile ar considera normal să-l respecte, dar, mai mult, ar constata că este chiar în interesul lor să o facă?

Probabil că aceasta este o sarcină aproape imposibilă pentru că mai putem constata, aproape ca regulă, că patrimoniul este mult prea des adus în discursul public al celor implicaţi în viaţa politico-administrativă doar ca arginţi de schimb, ca pretext pentru compromiterea oponentului politic ori ca parte de umplutură în programele politice vînturate numai în campaniile electorale. 

Un exemplu elocvent este respingerea în iunie 2014 a unei iniţiative legislative din 2010 care viza readucerea veniturilor obţinute din jocurile de noroc în punga din care se plăteau programele de reabilitare a patrimoniului construit, la timbrul monumentelor. Astfel, la o dezbatere din plenul Camerei Deputaţilor, un deputat susţinea următoarele: „În nume personal şi sper, al Grupului minorităţilor naţionale, susţin adoptarea acestui proiect de lege, întrucît este foarte precară situaţia în care arătăm suficientă grijă monumentelor istorice. Este păcat, avem un patrimoniu excelent, dar, aşa cum se simte el astăzi tratat, nu poate fi bine valorificat. De aceea, susţin din toată inima, de altfel am avut o intervenţie mai demult pe această temă. N-a fost luată în seamă, dar a fost o nedreptate scoaterea acestei surse de finanţare pentru monumentele istorice şi de arhitectură. Aşadar, susţin întru totul adoptarea acestui proiect de lege.“ 

Avînd în vedere însă că grupul minorităţilor se pliază în mod tradiţional pe nevoile Puterii, iar punctul de vedere al Guvernului a fost în mod constant negativ la adresa acestui proiect legislativ, nu cred că se mai miră nimeni că, în ciuda acestui discurs emoţionant din 19 februarie 2013, la votul decisiv din 3 iunie 2014, acest deputat a votat împotrivă! Apoi avem celelalte paradoxuri politice create de această iniţiativă legislativă. Primul este că iniţiatorii sînt doi membri ai aceluiaşi partid care a decis, în guvernarea sa, prin Ordonanţă de Urgenţă nr. 77/2009, ca, din sursele de finanţare pentru Ministerul Culturii, taxa pe jocurile de noroc să fie tăiată. Al doilea este că un fost ministru al Culturii, care n-a avut nici un cuvînt de spus la momentul cînd Guvernul din care făcea parte a tăiat această resursă financiară a ministerului pe care-l conducea, a votat pentru revenirea la situaţia ce exista înainte de mandatul său. Al treilea este că adversarii politici care l-au criticat în opoziţie pentru acest lucru, imediat ce au fost în postura de a avea în guvernare domeniul respectiv, au fost pentru menţinerea situaţiei pe care o criticau. La momentul votului însă, fiind deja din nou în opoziţie (căci tot acest chin a durat patru ani), l-au susţinut din nou. Invers, cei care au fost pentru acest proiect în opoziţie şi care se regăseau la guvernare la momentul votului au votat împotriva lui pînă la urmă şi au reuşit să-şi impună punctul de vedere la limită, tocmai cu voturile grupului minorităţilor, motiv pentru care am şi spus că patrimoniul a fost folosit ca arginţi de schimb în această situaţie. Este adevărat însă că nu ştiu ce s-a putut cumpăra cu aceşti arginţi. Şi, nu în ultimul rînd, pînă şi ministrul actual al Culturii, membru în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor, a votat împotriva proiectului legislativ reparator, deşi comisia din care face parte votase anterior în unanimitate propunerea de adoptare a sa! Rezultă că mulţi dintre oamenii de cultură din comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor au propus adoptarea propunerii legislative pentru ca apoi ei înşişi să respingă această propunere. Concluzia cred că se impune de la sine, patrimoniul cultural este subordonat manevrelor politicianiste.

Un alt motiv pentru care nu cred că în viitorul apropiat vom putea avea o legislaţie mai clară şi mai eficientă a patrimoniului este acela că mai există o ruptură aparent iremediabilă pe care trebuie s-o evaluăm. Pare că avem dilema dacă cei care trebuie să elaboreze legile sînt oamenii sistemului politico-administrativ sau dacă aceştia trebuie să preia propuneri ale „oamenilor de cultură“. Sînt două opţiuni care pot genera abordări radical diferite. Iar problema majoră ce rezultă din această dilemă este una de natură pragmatică. Politicienii şi cei aflaţi în domeniile juridic şi administrativ nu au deloc cuprinderea problemelor şi aplecarea asupra necesităţilor patrimoniului, în timp ce oamenii de cultură nu au îndeobşte nici o experienţă sau apetenţă pentru înţelegerea sistemului politico-administrativ. Şi la fel cum clasa de mijloc în societatea noastră este cam prea subţire, la fel şi oamenii de mijloc ai acestei dileme fie nu prea sînt, fie sînt ocupaţi cu supravieţuirea proprie, ceea ce lasă ca viziunile privind protecţia patrimoniului, atîtea cîte or fi, să plutească pe mai departe antagonice în societate. 

Adrian Crăciunescu este arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Este membru în colectivul de elaborare a Codului Patrimoniului. 

Foto: V. Dorolţi

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.