⬆
sos patrimoniul cultural
Un semnal de alarmă
În absenţa legilor, a instituţiilor şi, nu în ultimul rînd, a oamenilor dispuşi să înţeleagă importanţa şi valoarea bunurilor de patrimoniu, asemenea abuzuri vor continua. Dosarul de faţă îşi propune să facă un inventar al problemelor. Şi să tragă un semnal de alarmă: SOS Patrimoniul!
Vizionarul conte Teleki
Cîteodată, cînd trec pe strada Bolyai şi mă uit fix în ochii bufniţei ce străjuieşte metalic poarta grea de la intrare, îmi imaginez cum ar fi să pot sta de vorbă cu acel prim bibliotecar, Szász József. La 1802, avea în grijă aproximativ 20.000 de cărţi, locuia într-un apartament special amenajat în clădire şi lua un salariu fix.
Miliardul lui Elias
În timp ce mă documentam pentru romanul America de peste pogrom, o largă paletă de inşi, neliniştiţi de aburii urii rasiale, mi-a răsărit în drum, pentru a mă convinge să aleg un alt subiect. Unul mai literar, mai domestic, mai românesc.
„Avem o mafie imobiliară, dar nici un condamnat“ - interviu cu Nicuşor DAN
"Distrugerea ilegală a unei clădiri dintr-o zonă protejată constituie o infracţiune. Trebuie doar ca Parchetul să propună trimiterea în judecată. Noi am depus mai multe plîngeri penale, am primit doar rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, cu unele am mers în instanţă şi instanţa le-a trimis Parchetului înapoi."
Peisaj după bătălie
Pare să se fi produs o înţelegere parţială a rolului economic al patrimoniului construit, al caselor vechi. Pare că, precum inginerul meu, lumea conştientizează, în fine, de ce e bine să ai istorie în oraş, şi că ruinele nu sînt doar dărîmături, ci şi un potenţial de investiţie.
Muzeu închis pentru retrocedare
Populaţia, iubitorii de muzee, vizitatorii, atîţia cîţi mai sînt, îşi zic pe bună dreptate că lucrurile nu vor rămîne aşa şi că administratorii acestor muzee se vor mobiliza şi vor oferi soluţii de funcţionare în condiţii corespunzătoare şi pe viitor.
„Sîntem nevoiţi să luptăm, simultan, pe mai multe fronturi“ - interviu cu Virgil Ştefan NIŢULESCU
"Avem o lege care se ocupă de protejarea acestui patrimoniu, dar sîntem, după opt ani de aplicare, abia la începuturile unei activităţi eficiente. Cel mai mare inamic al patrimoniului imaterial este concurenţa producţiei de masă, care are drept rezultat bunuri mai ieftine decît cele realizate tradiţional, de către meşteri."
Patrimoniul cultural politic
Cred că putem vedea cu toţii că, atunci cînd se dezbat problemele legate de monumentele istorice sau de zonele construite protejate, cei implicaţi sînt aproape invariabil aşezaţi în două tabere antagonice, despărţiţi iremediabil de faptul că oricine s-ar situa la mijloc ar fi desfiinţat de ambele tabere.
Codul la control
Codul Patrimoniului pare să fie o prioritate pentru cei care au condus, în ultimii ani, Ministerul Culturii. E o prioritate fără finalitate. Elaborarea legii e un proces sisific. Şirul de promisiuni, din care n-am selectat decît cîteva mostre, ar putea părea replici dintr-o comedie. Însă povestea e, de fapt, tragică...
Restaurare. Conservare. Valorificare - modelul francez
Franţa îşi apreciază patrimoniul de multă vreme. Primele dispozitive de protecţie a patrimoniului sînt instaurate încă din timpul Revoluţiei franceze. De-abia în secolul al XIX-lea ia naştere însă o adevărată politică publică de protecţie a patrimoniului, odată cu crearea conceptului de „monument istoric“.
Cîţi bani produce Luvrul?
Se pune foarte adesea întrebarea cît costă un muzeu. Henri Loyrette, preşedinte-director general al Luvrului, e unul dintre cei care au încercat să convingă Guvernul de la Paris că întrebarea e neavenită; sau, mai precis, că e greşită dacă nu e însoţită şi de o a doua întrebare: cîţi bani produce un muzeu?
Patrimoniul pe înţelesul copiilor - interviu cu Adriana SCRIPCARIU
Un paradox: copiii acestei generaţii ştiu multe despre planete îndepărtate şi animale bizare din junglă şi puţin, adesea nimic, despre bogăţia spirituală de lîngă ei. De aceea, cărţile noastre sînt realizate într-un concept zonal, pe judeţe.
Profil de instituţie: INP
Institutul Naţional pentru Patrimoniu nu este o instituţie nou înfiinţată, ci una cu tradiţie şi, aveam să aflu, datează încă din 1892, de la înfiinţarea „Comisiunii Monumentelor Istorice“. La venirea comuniştilor, însă, ca multe altele, a încetat să existe, pentru o perioadă de mai bine de 50 de ani, desfiinţată fiind în 1948.