Miliardul lui Elias

Cătălin MIHULEAC
Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Miliardul lui Elias jpeg

În timp ce mă documentam pentru romanul

, o largă paletă de inşi, neliniştiţi de aburii urii rasiale, mi-a răsărit în drum, pentru a mă convinge să aleg un alt subiect. Unul mai literar, mai domestic, mai

. Un subiect mai cuminte şi mult mai înţelept pentru viitorul meu, un subiect din cele care plutesc leneş în văzduh, sperînd că vor fi alese şi capturate. Ce, e musai să aleg tocmai Pogromul de la Iaşi, din iunie 1941, cu violenţele sale regretabile? 

Unul dintre aceştia – intelectual despre care aflasem că joacă lipit de extrema dreaptă, ca Marius Lăcătuş, odinioară – frecventa Biblioteca Academiei din Iaşi. Îi plăcea lui acolo, că e curat, linişte în sala de lectură şi fond de carte pe săturate. Din aceleaşi motive îmi plăcea şi mie. 

Îl vedeam cînd o apuca spre casă, cu cîrca explodînd de cărţi. Erau lucrări lucioase şi scumpe, precum operele complete ale istoricului antisemit Gheorghe Buzatu, care numai ce binevoise să treacă la cele veşnice. Cînd mă vedea, omul mă dojenea părinteşte şi buniceşte la un loc, fluturîndu-şi arătătorul: 

– Nu e bine ce faci, domnule! Nu e bine deloc! Ai grijă, să nu trebuiască să dai socoteală!

Odată, atrăgîndu-l într-o tacla de trotuar, l-am întrebat dacă are idee cine a înălţat instituţia al cărei cititor statornic este. M-a măsurat cu acel dispreţ pe care îl au anumiţi absolvenţi ai cursului intensiv de intelectuali: 

– Dumneata ce crezi, am idee? Ceauşescu, bineînţeles. El, cine altul? Că doar clădirea a fost ridicată în anul 1982, domnule, cînd încă se mai construia în ţară. Nu ca acum, cînd… 

– Clădirea e ridicată în 1982, într-adevăr, i-am smuls vorba din gură. Dar meritul nu e al lui Ceauşescu. 

– Ei, nu mai spune! Şi al cui e meritul, mă rog? Al lui Brejnev? 

– Al unui evreu, pe nume Jacques Elias. Din moştenirea lăsată de el s-a făcut zidirea.

M-a măsurat cu un dispreţ în care turnase puţină nedumerire, în chip de sifon: 

– Elias, zici? Ce şmecheroi! Şi-a luat numele de la spitalul din Bucureşti, să nu-şi dea lumea seama ce hram poartă! Fii atent ce stratagemă ieftină a putut să-i treacă prin minte! 

– Da, i-am răspuns. Îl cheamă ca pe spital, pentru că tot el a construit şi spitalul din Bucureşti. Pentru toţi bolnavii români: creştini, evrei, musulmani, şintoişti… Chiar şi dumneata poţi să te internezi, dacă ai cumva lipsa de inspiraţie de a te îmbolnăvi grav. 

Am lungit taclaua de trotuar, povestindu-i despre bancherul şi industriaşul Jacques Elias, cel care şi-a donat toată averea statului român. Bani, acţiuni la bursă, fabrici, terenuri, hoteluri, proprietăţi în ţară şi în străinătate. Numai în Viena a lăsat nouă imobile. Toată moştenirea valora circa un miliard de lei. Iar în anii ’20 ai secolului trecut, cînd Elias s-a văzut nevoit să răposeze, leul românesc – o spun cu tot respectul pentru Banca Naţională şi pentru simbolul ei de nezdruncinat, Mugur Isărescu – răgea, nu scheuna, cum face acum. 

Elias a împuternicit Academia Română să-i administreze această moştenire colosală. Avea el încredere în Academie; la fel cum, la partea opusă, cei care îşi fură statornic ţara au încredere în băncile elveţiene, de exemplu. Deşi nici măcar nu era membru al Academiei, unde a fost primit post-mortem, abia la şapte decenii după încetarea sa din viaţă.

Cine ştie de ce o fi ales Academia… S-o fi gîndit că academicienii nu bagă mîna în banul public; sau, dacă în cel mai rău caz o fac, manifestă o jenă intelectuală. S-o mai fi gîndit că grija atentă a Academiei va salva clădirile lăsate moştenire, din paragina în care inevitabil cad, după o vreme. 

Prin testament, Elias şi-a destinat averea „promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi“. 

Domnul din faţa mea – care juca lipit de extrema dreaptă ca Marius Lăcătuş – a început să lucreze cu sîrg la scărpinatul capului, în căutare de argumente care să-i susţină contraatacul. Nu le găsea. M-am decis să plec, fiindcă din clipă în clipă urma să-i dea sîngele, de la atîta scărpinat. Pe cînd mă îndepărtam, l-am mai auzit strigînd în urma mea:

–  La mijloc e tot un tertip jidovesc!  

America de peste pogrom

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Europa care ne aplauda pentru galeria de la Euro 2024 este șocată de SOS. „Circul Dianei Șoșoacă ne face de rușine”
Circul făcut de Diana Șoșoacă la dezbaterile privind alegerea președintelui Comisiei Europene i-a șocat pe europarlamentarii străini, chiar și pe naziștii germani (AfD), susține liberalul Rareș Bogdan. După ce a fost felicitat pentru românii de la Euro 2024, i se cer explicații pentru Șoșoacă.
image
ÎPS Teodosie cheamă ploaia, în această seară, pe câmpurile din Constanța. În jumătate de județ a fost deja potop
ÎPS Teodosie, ține o nouă slujbă specială împotriva secetei. Arhipiscopul Tomisului va citi rugăciuni pentru venirea ploii în timpul Sfintei Liturghii, a transmis Arhiepiscopia Tomisului.
image
Rusia desfășoară obuziere de pe vremea lui Stalin pe frontul din Ucraina. Moscova rămâne și fără stocurile din epoca sovietică
Rusia a desfășurat sute de obuziere vechi de 70 de ani pe linia frontului ucrainean, potrivit analiștilor, deoarece atât Kievul, cât și Moscova pierd cantități semnificative de echipamente pe câmpul de luptă după mai bine de doi ani de război.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.