Paradoxul omului informat

Publicat în Dilema Veche nr. 114 din 30 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Căutăm insistent informaţia, alergăm după ea, îi apreciem pe oamenii ce ni se par informaţi, dorim să fim şi noi ca ei; numim, uneori cu mîndrie, alteori cu resemnare, lumea în care trăim, "societatea informaţională". Dar, la urma-urmelor, de ce ne interesează informaţia chiar aşa de mult? S-ar zice că pentru noutatea pe care o aduce. E însă ceva curios aici, ba chiar paradoxal, aşa cum sper să pot arăta. Informaţia sau noutatea e, cum se ştie, inversul probabilităţii petrecerii unui eveniment. Cînd se întîmplă ceva foarte puţin probabil, informaţia transmisă e mare, şi invers, ceea ce e probabil e redundant sau sărac în informaţie. Previzibilul însă ţine de regulă, de rutină, de formă, de ordine, de o lege. Faptul că soarele a răsărit astăzi exact la o anumită oră, minut şi secundă a adus extrem de puţină informaţie, deoarece legile mişcării cereşti nu admit excepţii. Cu cît ordinea, deci, acceptă mai puţine excepţii, cu atît ea e mai mult ordine, şi cu atît excepţiile respective produc mai puţină informaţie sau noutate. De exemplu, cînd vara e cald şi iarna e frig, lucrurile sînt în ordine şi informaţia obţinută e minimă. Dar cînd e cald iarna, dimpotrivă. La fel, cînd o echipă de fotbal fără şanse ar învinge o campioană mondială ar fi o ştire de presă remarcabilă, deoarece regula este că asemenea evenimente sînt improbabile, deci bogat informaţionale. Întrebarea este: noi avem nevoie de regulă sau de excepţie, de ordine sau de abatere? Fireşte, de obicei avem nevoie de regulă, dar dacă este aşa înseamnă că nu de informaţie avem nevoie, ci de cadavrul ei - ca să spunem aşa. Folosim informaţia şi ne servim de ea, numai în măsura în care o anulăm ca noutate şi o integrăm într-o rutină. Faptul că iarna e cald devine acceptabil psihologic şi dătător de sens mai ales cînd fenomenul intră în noua ordine presupusă a încălzirii globale. Deci informaţia este reconstruită ca parte a unei noi ordini, a unei reguli (fie şi mai puţin evidente); or atunci încetează să mai fie informaţie. Alt exemplu: cînd suferim, ne ducem la doctor, unde aflăm un diagnostic, mai bun - mai rău. Totuşi, noutatea absolută şi înfricoşătoare a suferinţei fără nume se inserează în ordinea şi rutina bolii şi, atunci de obicei, lucrurile devin mai suportabile. Se vede bine că problema noastră, de fapt, este nu cum păstrăm, ci cum distrugem informaţia de care dispunem, cum o anihilăm în calitatea ei de informaţie, asimilînd-o ca pe o hrană în organismul nostru psihic, cum o metabolizăm preschimbînd-o în rutină, . în regulă. Se vede asta cam peste tot, dar poate cel mai clar în felul în care tindem să aplicăm peste orice lucru mai curios, mai neobişnuit, stereotipurile de gîndire şi de limbaj, proverbele, locurile comune, clasificările comode; nu sînt acestea toate altceva decît moduri de a elimina noutatea? Ştiinţa, şi ea, nu-i decît o modalitate rafinată de a nimici prin metabolizare informaţia: cum observase deja Aristotel, ceva neobişnuit, uimitor la început, devine normal, o lege a naturii. De aici se vede şi că omul informat, ştiutorul, e cel pentru care, în domeniul respectiv în care e informat, informaţia nu mai e informaţie; dimpotrivă, neştiutorul vede informaţia nouă ca informaţie şi, după ce o asimilează, o distruge ca atare, devenind informat. Dar ce sens are afirmaţia: "doresc să fiu informat?". E evident aici vorba despre o neînţelegere: ceea ce doresc nu e informaţia ca atare, ci asimilarea, metabolizarea ei într-o ordine, transformarea ei în rutină - ceea ce, evident, nu e ceva prea simplu întotdeauna. Sîntem, aşadar, nişte maşini de distrus, de "aplatizat" informaţia. Şi, mai trebuie spus că, dacă asimilarea hranei ne ţine în viaţă, asimilarea informaţiei menţine spiritul viu, obligîndu-l să se mişte şi să se transforme. Totuşi, ceea ce ne dorim de fapt nu este inovaţia, ci rutina, ordinea, şi nu noutatea; numai că, pentru a dobîndi rutina, e adesea nevoie să devorăm contrariul ei. Aşa se explică, pesemne, şi de ce "societatea informaţională" ne satisface atît de puţin: rămîn mereu prea multe informaţii pe care nu avem timpul, forţa sau capacitatea să le "aplatizăm", transformîndu-le în rutină. Altfel spus, restul informaţional autentic, dotat cu o mică probabilitate, se păstreză considerabil de mare în zilele noastre, ceea ce ne face nesiguri, tensionaţi, speriaţi, angoasaţi chiar. E cea ce mai bună dovadă că ne dorim nu informaţia sau noul ca atare, ci rutina. Avem, pe de altă parte, prea multe alegeri de făcut, fără siguranţa că vom alege bine, deoarece nu avem o schemă simplă de alegere care să ofere rezultate foarte previzibile. Omul modern nu mai poate metaboliza suficient informaţia, se îneacă cu ea, face indigestie şi, ca să scape de crampe, e gata, în disperare, să accepte orice rutină vulgară. Pe de altă parte, tot el, omul modern, are multe, prea multe informaţii, dar rămîne neinformat. Şi cel mai rău este să-l tratezi cu şi mai multă informaţie: e ca şi cînd l-ai invita pe bolnavul de stomac la un ospăţ! Andrei CORNEA

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

termoficare bucuresti
Părerea unui expert despre soluția lui Nicușor Dan pentru ca bucureştenii să aibă căldură la iarnă
Primarul Capitalei a anunţat că a identificat unele soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de termoficare și, în acest sens, a fost demarat un proiect prin care se propune instalarea a 20 de minicentrale.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
accident motilor buun jpeg
Bogdan Lazăr, tânărul mort în accidentul de la Cluj, își pierduse banii la jocuri
Accidentul teribil care a avut loc la Cluj-Napoca i-a marcat pe cei care au văzut imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Șoferul BMW-ului, un tânăr de 25 de ani, s-a făcut praf cu tot cu mașină.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.