Paradoxalul populism românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Paradoxalul populism românesc jpeg

Privit din unghiul evoluţiilor europene, peisajul politic românesc apare ca unul liniştitor, lipsit fiind de extravaganţa retorică a populiştilor ce asaltează continentul. În România, s-ar părea, familiile europene nu sînt confruntate cu provocarea pe care o întruchipează, dramatic, Frontul Naţional în Franţa.

Dincolo de această constatare elementară, istoria populismului românesc este una remarcabilă prin natura ei proteică. Iar evoluţia acestui curent ce sfidează clivajele tradiţionale, apelînd la naţiunea pe care o flatează vulgar, este legată de cariera unor personalităţi care au dominat, rînd pe rînd, aproape două decenii de viaţă românească: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar şi Dan Diaconescu.

Sînt, acestea, trei nume în care se poate citi povestea creşterii şi descreşterii populismului românesc clasic. Fiecare ilustrează capacitatea lui de a apela la un bazin de emoţii şi de fobii care îl face redutabil. Biografia lui Vadim Tudor este, în ordine istorică, cea mai puternic legată de stratul ceauşist al acestui populism românesc. Odată cu România Mare, partidul şi revista, urile tranziţiei au avut un vehicol de exprimare, în vreme ce fesenismul a beneficiat de un aliat, incomod, cu care s-a aflat şi într-o coaliţie de guvernare în mandatul de premier al lui Nicolae Văcăroiu. Momentul de apoteoză al lui Vadim, alegerile prezidenţiale din 2000, este cel care a permis reîntronarea lui Ion Iliescu – iată un detaliu deloc nesemnificativ. Epuizarea Partidului România Mare ţine de o dinamică istorică şi de un nivel al degradării biologice a Conducătorului însuşi.

Din aceeaşi materie a ceauşismului provine şi Gheorghe Funar. Omul care este, în anul de graţie 2016, un exponat bizar de patologie intelectuală, privit cu condescendenţă ironică, a mobilizat, timp de un deceniu, magma naţionalismului tribal şi izolaţionist din Transilvania. Cariera sa de primar al Clujului este dominată de acest timbru populist, în care egalitarismul şi demagogia socială se întîlnesc cu autarhia xenofobă.

Cel de-al treilea nume în această listă populistă istorică, Dan Diaconescu, este croit din aluatul tulbure şi grotesc al şantajului mediatic. Drumul său, de la moderator excentric la şef de partid cu vot masiv în alegerile din 2012, este ilustrarea, balzaciană, a unui cursus honorum românesc. Al său Partid al Poporului, aspirînd indezirabilii din marile partide, s-a hrănit din energia toxică exploatată cu strălucirea unui Berlusconi de mahala. Prăbuşirea sa a însemnat şi prăbuşirea partidului – din grupul său parlamentar nu a mai rămas, pînă astăzi, nimic.

Există, însă, un partid hegemonic care a ştiut, în aceste decenii, să îşi aproprieze acest potenţial de vot populist, înzestrat fiind şi cu redutabilul instrument al dominaţiei locale de natură feudală, iar acesta este PSD. Anii de după 2012 au probat această înclinaţie populistă a PSD. În Victor Ponta, România a avut un şef de guvern versatil şi imoral, pregătit să anexeze nominalei sale social-democraţii exaltarea naţionalistă. A sa „mîndrie de a fi român“ este efigia acestui delir populist, cu nimic mai dezgustător decît cel al unui alt Victor, Viktor Orbán. Alipirea, fie şi conjuncturală, a lui Ponta la proiectul PRU al lui Bogdan Diaconu nu este un accident, ci o alegere conştientă.

Populismul românesc este definit, așadar, de această paradoxală absenţă/prezenţă. Lipsit, acum, de un partid semnificativ care să şi-l asume în mod deliberat, cu şanse de reuşită politică, el intră în compoziţia ideologică a identităţii PSD, ca un ingredient central. Critica pe care Liviu Dragnea a realizat-o, în Parlament, la adresa cabinetului Cioloş este una prin excelenţă populistă. Opoziţia dintre „oamenii de aici“ şi „veneticii“ tehnocraţi are o tăietură intelectuală populistă. Triumful doamnei Firea la Primăria Generală a Capitalei este reuşita acestui populism hegemonic al PSD. Viitorul populismului românesc este inseparabil de viitorul PSD. 

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, specialist în drept constituţional. Cea mai recentă carte a sa este Sfinxul rus, Editura Adenium, 2015.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.