Palimpseste temporare

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

După ani și ani în care mari opere de artă din muzee ale lumii nu deveniseră altceva decît un prilej pentru un selfie, evident cu spatele la tablou și cu ochii ațintiți către obiectiv, după încă doi ani în care spațiul virtual fusese împînzit de imaginea capodoperelor fără spectatori, în săli goale, în plină pandemie, iată-ne în toamna anului trecut în fața unei avalanșe de imagini neașteptate din mari muzee de artă, venite din partea activiștilor, militanți ecologiști, pro-climat (Just Stop Oil, Extinction Rebellion, Scientist Rebellion, Futuro Vegetal, Last Generation, 350.org etc.), care aleg să își facă public mesajul într-unele dintre cele mai vizibile spații, operînd o vandalizare simbolică (supă de roșii, sirop de arțar, piure de cartofi etc. direcționate către tablouri, substanțe necorozive) a unor lucrări de artă canonice. Van Gogh, Monet, Picasso, Goya, Vermeer, Klimt, Emily Carr.

Vandalizarea este și nu este una reală. Sîntem într-o lume a imaginii în imagine și a ecranelor, așa că ne aflăm în fața unei metafore. Sticla protejează pînza, singurele vătămate în cîteva cazuri sînt rama și, bineînțeles, peretele muzeului. Și totuși, sîntem profund deranjați de violența unui asemenea gest. Suprapunerea vizuală care se produce e cel puțin supărătoare: celebra „Floarea-soarelui” este mînjită și dispare sub dîrele de sos, chiar dacă pentru scurt timp. 

Pe de-o parte, vorbim despre atacarea unor lucrări de artă extrem de bine cotate, iar pe de alta, de un mesaj extrem de important, pe care continuăm să îl ignorăm, despre planeta pe care cu indiferență o distrugem zi de zi. Un mesaj pe care activiștii îl spun rapid, imediat după atacul operei de artă și după ce își lipesc mîinile de perete sau chiar de sticla tabloului. Totul se filmează și ajunge în timp real pe social media. Vizibilitatea este maximă, iar șocul puternic. Sîntem pe un teritoriu foarte delicat: chiar și neinteresați direct de artă, o privim ca pe o lume de neatins, sfîntă, situată într-o sferă înaltă. 

În sfera cotidianului, în schimb, gesturile noastre zilnice, iresponsabile, atacă planeta mai repede decît am crede. Avem nevoie de o trezire la viață prin astfel de gesturi create prin ciocniri contrastante. Dar dacă privim istoria artei secolului XX, vandalismul, provocarea, critica socială și politică sînt proprii tocmai artiștilor: avangarda și apoi neoavangarda au produs tocmai asemenea acțiuni. Arta contemporană, astăzi, cu asta se ocupă, în anumite zone ale ei: încearcă să ne trezească tocmai spiritul critic, să ne puncteze dezastrul, iar ecologia este absolut tema momentului pentru mulți artiști contemporani. Și totuși, activiștii nu au ales să comunice în acest mod, poate prin intermediul unei lucrări video, expusă apoi în galerii și muzee de artă. Au mers, în schimb, în miezul artei, au distrus simbolic pentru a trimite, de fapt, un mesaj de pace. 

De ce în muzee de artă? Locul vizibilității zero, dar și spațiul unei anumite excelențe vizuale, spațiul frumuseții pure. Cum totul este acum absolut în slujba ochiului (un ochi tot mai educat să prindă rapid cît mai mult), trebuie să mergi la țintă. Dar, mergînd și mai departe, să nu uităm că în spatele artei se află sume exorbitante de bani, că arta e politică și că magnații planetei au și colecții importante de opere de artă. În spatele pînzelor frumoase pe care ei le dețin, în spatele sublimului, se pot ascunde exploatarea și violența. Dar ei sînt și cei care în multe cazuri hrănesc acest complex ecosistem al artei și asta complică și mai mult problema. 

Ironic sau nu, găsim în presa internațională cazul lui Aileen Getty, nepoata miliardarului petrolului american J. Paul Getty, care ar putea sta la originea acestei idei din partea activiștilor. În publicația The Guardian, ea felicită gesturile „activiștilor curajoși”, precum cei de la Just Stop Oil. Acest tip de acțiune, declară ea, este „o alarmă care ne scoate din statu quo”. Aileen Getty a cofondat în 2019 Fondul de Urgență Climatică și a direcționat peste patru milioane de dolari către mișcări precum Extinction Rebellion și Just Stop Oil. Bunicul ei, fondatorul Getty Oil Company, considerat cel mai bogat om din lume în anii ’60, se află la originea importantului Getty Museum, Los Angeles. Am putea crede că acțiunile lui Aileen sînt o răscumpărare a păcatelor bunicului.

„La revedere, artă fără înveliș de protecție! Vor vedea copiii mei vreodată un Klimt fără să-l privească printr-un geam de protecție?”, se întreabă pe Instagram András Szántó, autorul volumului The Future of the Museum. 28 Dialogues (Hatje Cantz, 2020). Și continuă prin a atrage atenția că aceste acțiuni nu vor rezolva marea problemă a urgenței crizei climatice, ci vom fi martorii unei încălcări a logicii securității și a confidențialității în jurul artei. Iar urmarea va fi, adaug eu, un muzeu tot mai puțin deschis, tot mai puțin spațiu public, deși gesturile activiștilor vin tocmai în această logică a muzeului văzut ca „instituție în serviciul societății, deschisă către public, accesibilă, incluzivă, promotoare a diversității și sustenabilității”, așa cum e descris muzeul într-o nouă definiție, criticată și ea pentru anumite aspecte, lansată de ICOM – International Council of Museums – în vara acestui an.

Spațiul public al precarității & violenței 

Așadar, se rezolvă sau nu ceva prin asemenea practici? Este foarte greu să identificăm reacții transparente, pozitive la o problemă de o asemenea natură și amploare. Consecința însă este evidentă: deschiderea unei noi serii de dezbateri și luarea unor măsuri mai drastice din partea securității instituțiilor de artă. Dar dacă intrăm în miezul artei contemporane, nu putem ignora implicarea artiștilor, prin lucrări complexe, născute din cercetări ample, care discută tocmai despre încălzire globală, poluare, extincție. 

Toate acestea ar merita un articol dedicat (și cu atît mai interesant axat pe arta românească), iar pentru mine e suficient să mă gîndesc acum la Veneția cea invadată de vase enorme de croazieră (și întreaga discuție în jurul acestora și a interzicerii lor în centrul istoric) și Bienala de la Veneția, cu întreaga sa agendă politică, o bienală din care nu lipsesc niciodată proiectele artistice critice, dar nu sînt absenți nici marii finanțatori care o fac posibilă. 

Și tot la Veneția, în paralel cu Bienala, am fost în 2019 martora, dar una implicată, a unei lucrări de realitate virtuală semnată Marina Abramovic, „Rising”. O lucrare despre schimbări climatice, despre efectele dezastruoase ale creșterii nivelului mării, care te punea în fața unei dileme de ordin etic: artista, aflată într-un rezervor de sticlă care se umple sub ochii tăi, îți cere să alegi – o salvezi de la înec sau o lași să moară? Altfel spus, te angajezi să fii responsabil de gesturile tale sau nu? E năucitor efectul asupra privitorului al acestei imersiuni și chiar produce un început de schimbare în tine, la nivel de individ.

Dar dacă privim și mai departe, în aceeași schemă artă-violență, sînt toți acei artiști care acționează în zonele marcate în grade mai mari sau mai mici de violență și pericol: război, corupție și sărăcie extremă. Toate acele locuri în care nu îți imaginezi că arta își poate găsi vreun loc, că poate schimba sau salva ceva, în sens invers față de cele expuse mai sus: în spațiul nesigur (opus celui sigur al muzeului), fragil, plasarea gestului artistic al blîndeții și al grijii. 

Artistul elvețian Thomas Hirschhorn crea în 2004, în zona Landy din Aubervilliers, la nord-est de Paris, un muzeu temporar, Musée Précaire Albinet. A reușit să aducă la periferie importante lucrări de artă ale secolului XX, cu sprijinul Centrului Pompidou și al Fondului Național de Artă Contemporană. A construit discursuri și un context în jurul lui Duchamp, Malevici, Mondrian, Dalí, Beuys, Warhol, Le Corbusier, Léger, a implicat și a retribuit locuitori ai periferiei, conștient fiind că aceștia nu vor avea acces la muzeele de artă pariziene. A dus arta, fără teama punerii ei în pericol, de la centru la periferie, în comunitate, într-o credință oarbă în forța artei de a schimba, pentru că, declară Hirschhorn, „doar arta poate dobîndi o importanță reală și un sens politic”. 

Controversatul Banksy a confirmat că el se află în spatele celor șapte lucrări care au apărut în diferite locuri din Ucraina. E dureros să privești cum colțuri distruse de bombardamente, răni deschise, primesc acum grația unor desene alb-negru. Artistul se sprijină, la propriu, pe rămășițele războiului: portretizează o femeie cu mască de gaz și extinctor într-o mînă care pare că stă în picioare pe un scaun abandonat, real, pe o stradă în apropierea aeroportului Antonov. În Irpin, o gimnastă cu panglică evoluează, cu un picior în aer și cu celălalt sprijinit pe o o altă urmă a războiului, o gaură într-un zid. Arta vine în completare, ca o salvare a unui peisaj dezolant, pentru a transmite un mesaj de pace. 

Dar tot un mesaj de pace e și acela al activiștilor, tot un mesaj în slujba planetei, chiar dacă mecanismul este unul invers. Frumosul anulat pentru o clipă de un gest violent și frumosul născut, într-o clipă, din rămășițele tocmai ale violenței. La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră. 

Daria Ghiu este critic de artă.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O chestiune complicată
Dar, dincolo de cadourile comerciale sau de cele făcute în virtutea unor reguli sociale, toată lumea e de acord că întotdeauna vor exista și daruri motivate pur și simplu de dragostea și generozitatea umană.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.