Oul de lebădă
Cine se uită la sigla Colegiului "Noua Europă" vede o lebădă care zboară peste nori. Habar n-am în ce fel este interpretată imaginea în mod obişnuit, dar, pentru mine, care am desenat-o, compilînd cu Marina dintr-o enciclopedie de heraldică, sigla încifrează următoarea poveste: Europa este undeva sub nori, nu se vede. Norii sînt nori, în cazul nostru sugerează că lebăda are unele dificultăţi cînd priveşte Europa printre ei. Trebuie să cerceteze, să se silească. Pasărea reprezintă un anumit tip de instituţie, poţi să te gîndeşti la Wissenschaftskolleg, poţi să-i zici Princeton sau Stanford. Despre stelele de deasupra e greu să formulezi ceva precis, or fi ale Uniunii Europene, or fi, pur şi simplu, nişte surse de lumină!? Lebăda se află în zbor de croazieră, e limpede că n-are treabă. Din cînd în cînd, scapă peste Europa un ou din care, atunci cînd îl prinde cine trebuie şi îl cloceşte bine, se naşte o altă lebădă-instituţie care nu-mi dau seama pe unde zboară pentru că n-o văd în imagine. Consult, ca să mă aflu în treabă, un dicţionar de simboluri accesibil românului - Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant. L-am citit pentru a afla amănunte despre cifra 9. Acum, mă uit în el să văd ce scrie despre lebădă. Rezum. Cică albul şi graţia au consacrat-o ca epifanie a luminii, o lumină solară, masculină, fecundatoare. Grecii antici puneau lebăda în relaţie cu Apollo. De altfel, însuşi Zeus s-a preschimbat în lebădă pentru a se apropia de Leda, metamorfozată şi ea în gîscă. Jung asociază radicalul sven cuvîntului sanscrit svan, care înseamnă freamăt, şi consideră că lebăda, care cîntă în pragul morţii, exprimă în planul mitului izomorfismul etimologic între lumină şi cuvînt. La celţi, lebedele sînt figurate cîte două, fiecare ţinînd de un capăt barca în care soarele călătoreşte pe cer. În alchimie, este emblema mercurului şi simbolizează centrul mistic şi unirea contrariilor. Pentru virtuţile sale deosebite, lebăda nu se mănîncă... Ei bine, tot din dicţionar aflu că lebăda naşte şi cloceşte oul lumii. Nu mă uit ce scrie la ou pentru că lucrurile sînt prea ştiute. (fragment din volumul Oul de lebădă , în curs de apariţie)
