Otto Stein nu e Oskar Pastior
Vestea că poetul Oskar Pastior a fost colaborator al Securităţii s-a răspîndit ca un fulger în Germania. Cel care a lansat informaţia (într-o revistă de specialitate) a fost istoricul Stephan Sinnerth. După o călătorie de documentare la Bucureşti şi după verificarea arhivelor, Ernest Wichner a confirmat ştirea într-un articol din Frankfurter Allgemeine după ce, cu doar o zi înainte, Süddeutsche Zeitung anunţase deja vestea despre „Herta Müller şi Oskar Pastior, problematicul ei prieten“.
Focus Online a publicat un articol de opinie semnat de Johanno Strasser (preşedinte al PEN-Clubului german). Foarte ataşat de prietenul său Pastior, Strasser califică toată povestea drept o „tragedie“ şi avertizează că ar fi nepotrivit să-l judecăm, postum, pe poet. Şi directorul editurii Hanser, Michael Krüger, îi ia apărarea într-un articol intitulat „Er bleibt mein Freund Oskar“ (Rămîne prietenul meu Oskar). Dincolo de reproşuri şi de pledoarii, rămîn actele descoperite în arhive. Potrivit cercetărilor întreprinse de Ernest Wichner (într-un articol din Frankfurter Allgemeine), Pastior, a cărui încarcerare într-un lagăr sovietic reprezintă chiar miza romanului Leagănul respiraţiei de Herta Müller, ar fi fost informator al Securităţii în perioada 1961-1968. Din dosarul de urmărire – mult mai voluminos decît cel de colaborare – rezultă că recrutarea s-a produs după eliberarea din lagăr. Urmărit de Securitate şi vulnerabil datorită homosexualităţii şi a unor „poezii antisovietice“, a acceptat pînă la urmă să semneze un angajament ca informator sub numele de Otto Stein. Cercetările de pînă acum – descrise în detaliu de Ernest Wichner – nu au scos la iveală nici o delaţiune, nici o turnătorie propriu-zisă. Ba mai mult – din rapoartele scrise ale securiştilor rezultă că Otto Stein era un informator mediocru, că nu-şi îndeplinea angajamentele, că era inutil.
„Dacă ar mai trăi Pastior, de cîte ori m-aş duce la el aş insista de fiecare dată să-şi citească dosarul şi să scrie el însuşi despre asta. Dar de fiecare dată aş face-o strîngîndu-l în braţe“ – a spus Herta Müller într-un interviu referitor la „cazul Pastior“.
În Germania, Oskar Pastior este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi postbelici. A intrat de mult în biblioteci, manuale şi bibliografii, iar Premiul Büchner (cu care a fost distins chiar în anul morţii sale) e o confirmare a intrării sale în rîndul clasicilor. Biografia lui Oskar Pastior şi povestea umbrei sale, Otto Stein, sînt fără îndoială relevante pentru istoria comunismului. Dar istoria literaturii se poate lipsi de Otto Stein. Mai ales că despre Oskar Pastior se ştiu încă atît de puţine lucruri. Otto Stein nu e Oskar Pastior.
