Oraşul, femeile şi stima de sine?

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Oraşul, femeile şi stima de sine? jpeg

Vă pun o întrebare simplă. Pe ce stradă locuiţi? Anticipez şi fac un inventar imaginar al răspunsurilor cititorilor din Bucureşti. Bănuiesc că foarte puţini au locuit sau locuiesc pe o stradă care să poarte numele unei personalităţi feminine a vieţii culturale, ştiinţifice, politice sau sportive. Eventual locuiţi sau treceţi frecvent pe strada Fetiţelor, strada Dianei sau pe strada D-na Oltea (mama lui Ştefan cel Mare). E posibil să fie vorba despre strada Ileana Cosânziana, strada Sirenelor sau strada Bunicuţei, Gospodinei, Ţărăncuţei, Torcătoarelor şi Ţesătoarelor. Sînt şanse mult mai mari să locuiţi pe o stradă care să poarte numele unei personalităţi feminine dacă este vorba nu de arterele principale, ci de alei secundare sau, şi mai des, de fundături. În schimb, Bucureştiul este plin de bulevarde cu nume de eroi concreţi sau generici (strada Eroilor, Patrioţilor, Fraţilor), de străzi cu referire la o gamă mult mai largă de profesii sau ocupaţii ale bărbaţilor decît ale femeilor.

Vă mai pun o întrebare. Ce reprezintă statuile pe lîngă care treceţi zilnic în drumurile dumneavoastră? În Bucureşti, statuile şi monumentele spun în general despre bărbaţi că sînt foarte mulţi cei care contează în istoria şi cultura ţării − eroi curajoşi şi puternici, cu rol fundamental în istoria, ştiinţa şi cultura neamului. Despre femei, în general, monumentele spun mai rar că sînt tinere şi frumoase sau sînt soţiile şi mamele unor bărbaţi importanţi pentru ţară.

Într-un studiu de pionierat la noi (Oraşul (non)sexist. Inventar al discriminărilor urbane sensibil la gen) am observat, împreună cu o echipă de cercetare, aceste discrepanţe de reprezentare publică a femeilor şi bărbaţilor cu referire la numele străzilor, clădirilor publice, staţiilor RATB şi de metrou. Pe lîngă elemente de toponimie am analizat şi aspecte legate de arta urbană, publicitatea stradală (abundentă în mesaje stereotip şi în sexualizarea şi obiectificarea mai ales a feminului), am inventariat vitrinele oraşului, graffiti-ul cu mesajele lui deseori vulgare. Am comentatat şi aspecte legate de violenţa stradală şi de siguranţa oraşului. Concluzia, parţială desigur, a fost că există destule dovezi care să justifice calificarea Bucureştiului drept un oraş cu ingrediente sexiste, homofobe, un oraş puţin atent la problemele de incluziune, un oraş care dă deseori mesaje anacronice în raport cu realităţile contemporane.

Se poate face o legătură între aceste constatări obiective şi stima de sine a locuitorilor unui oraş sau este vorba doar de căutat nodul în papură al unor feministe care nu mai au subiecte de care să se lege şi nu mai ştiu ce să inventeze? Da, se poate face legătura, în măsura în care sîntem de acord că, dincolo de un determinism simplist, oraşul este un organism viu care vorbeşte locuitorilor lui despre cine este important şi cine nu, despre cine merită şi trebuie să rămînă în memoria colectivă şi cine nu. Un întreg sistem de credinţe, valori şi norme iau în oraş forma unor clădiri, monumente, statui, bulevarde, plăci comemorative, limbaj urban, mituri urbane etc. Oraşul este o instituţie socială importantă care poate să emancipeze (permite anumitor categorii sociale să se afirme), să crească stima de sine, sau, din contra, poate mai curînd să inhibe, să contrîngă sau să marginalizeze anumite categorii sociale nepromovate pe măsura valorii şi potenţialului lor. Un oraş te face sau nu să te ­simţi important ca femeie sau bărbat, ca român sau rom, ca tînăr sau bătrîn.

Ajută oare oraşul (Bucureşti) la stima de sine a femeilor în diversitatea lor? Din cele descrise succint mai sus se poate spune că nu prea. Perpetuarea excesivă de stereotipuri şi decalajele între reprezentările de modele de succes feminine şi masculine inhibă mai curînd stima de sine, nu oferă multe surse şi resurse de inspiraţie şi motivaţie aspiraţională pentru femei.

O stimă de sine ridicată, adică o încredere în ceea ce eşti şi în ceea ce poţi, te face mai fericit, te fereşte de angoase şi depresii, te susţine în nevoia de a face performanţă. Este o nevoie umană de bază care te motivează. Aşa că, dragă Bucureştiule (adică dragi urbanişti, arhitecţi, artişti, funcţionari din administraţia publică), gîndeşte-te un pic şi la asta atunci cînd aloci fonduri pentru următorul monument, cînd trebuie să pui un nume la o nouă şi mult aşteptată staţie de metrou sau la o stradă (de preferat principală!), cînd mai construieşti cîte o şcoală. Dacă tot avem Monumentul Infanteristului Român, Monumentul Victimelor Fumatului şi o Rotondă a Scriitorilor, de ce nu am putea avea şi un monument al Escadrilei Albe care să recunoască şi alt fel de eroism al unor femei care au salvat vieţi sau un monument al Victimelor Politicilor Pronataliste? Dacă tot avem strada Amidonului, Cuiului sau Caşului, de ce nu am putea avea, în mod firesc şi nu în numele blamatei corectitudini politice, ceva mai multe străzi care să amintească şi de o serie de personalităţi femei din ştiinţă, literatură, artă, politică? Exemple sînt destule. 

Laura Grünberg este sociolog și autoare de cărți pentru copii.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

paris fashion week profimedia 0726338599 jpg
Paris Fashion Week: protejatul lui Jean Paul Gaultier a deschis evenimentul cu o colecție incitantă
Săptămâna Modei de la Paris a început luni cu show-ul lui Victor Weinsanto, un fost dansator care a studiat cu Jean Paul Gaultier.
Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.