Oraşe europene
– trei întrebări pentru Vlad ALEXANDRESCU –
În 2021, România va găzdui o Capitală Europeană a Culturii. Care sînt mizele pentru ţara noastră?
Mizele sînt foarte mari. În primul rînd, o miză internă de coagulare a unui proiect de echipă convingător, între o administraţie publică locală, sectorul cultural independent şi ONG-urile cu proiecte de natură civică. Aş spune că acel oraş care va reuşi această coagulare va fi cîştigătorul competiţiei. Aici e o probă de maturitate pe care oraşele o pot da în sensul creării unui profil propriu şi care să se deschidă în acelaşi timp către Europa, către cultura europeană, către a primi turişti din toată Europa, către trupe de teatru, de concerte, către artele vizuale venite din Europa. E foarte important nu numai ceea ce fac creatorii români în acel oraş, dar şi ceea ce li se permite să facă unor colegi ai lor care vin din străinătate. Şi vorbesc aici şi din experienţa pe care o am de la Luxemburg, din 2007.
Care este cel mai mare cîştig pentru oraşul care va fi Capitala Europeană a Culturii?
Cu siguranţă va fi o finanţare de la Guvernul României, va fi o altă finanţare importantă de la bugetul local şi va fi şi un premiu al Uniunii Europene, nu foarte mare, dar important. Aceste fonduri vor permite investiţii de infrastructură, ceea ce toată lumea aşteaptă, dar nu ele vor fi determinante, ci ceea ce se va întîmpla propriu-zis în 2021: o mare circulaţie, schimb de evenimente, creativitate dincolo de orice frontiere, care vor regenera oraşul cîştigător. Şi, dacă ne uităm la experienţa Sibiului, cum arăta Sibiul înainte de 2007 şi cum a început să arate în acel an şi după aceea, ne dăm seama că schimbarea în bine a acelui oraş e ireversibilă.
Ce face Ministerul Culturii în această fază de selecţie şi ce va face începînd cu septembrie anul aceasta, după ce juriul european va desemna Capitala?
Întîi de toate, va aduce la aceeaşi masă cele patru oraşe selecţionate pentru această etapă, împreună cu reprezentanţi ai oraşului Luxemburg şi reprezentanţi ai oraşului Sibiu, care să povestească despre experienţa din 2007, despre cum au cîştigat statutul de Capitală Europeană a Culturii şi ce au făcut efectiv în perioada aceea, astfel încît să pregătim cele patru oraşe să înţeleagă bine cum se face programul unei Capitale Europene a Culturii, sperînd că se vor prezenta cît mai bine la ultima probă, care se va încheia odată cu anunţul din septembrie. E important ca toate cele patru oraşe să fie pregătite în mod egal, pentru că Ministerul Culturii le priveşte cu echidistanţă şi îi doreşte fiecăruia dintre ele să cîştige. Iar al doilea lucru pe care Ministerul Culturii îl face este pregătirea unui program alternativ pentru cele 13 oraşe care nu vor fi cîştigat competiţia, cărora vrem să le dăm label-ul de „oraş european“, un program în care să le arătăm că ceea ce au făcut, acest exerciţiu de a închega un proiect cultural pornind de la sectorul cultural independent, de la ONG-uri, cu implicarea administraţiei publice locale, e o reţetă de succes, o reţetă identitară pentru fiecare dintre aceste oraşe şi vrem să sprijinim unul dintre aceste proiecte, astfel încît acest exerciţiu comun să continue în tot anul 2016 pentru o mai bună dezvoltare a spaţiului cetăţenesc şi cultural din aceste 13 oraşe.
Vlad Alexandrescu este ministrul Culturii.
Foto: wikimedia commons
