„Orașe creative” și dezvoltare urbană

Studiile privind vitalitatea culturală urbană au apărut ca urmare a acestei repoziţionări a culturii în strategiile de organizare a spaţiului urban şi de dezvoltare urbană. Ele au ca scop sensibilizarea decidenţilor şi creşterea gradului de susţinere a activităţilor culturale. Pentru atragerea investiţiilor şi a resurselor umane calificate, precum şi pentru căutarea unor motoare de propulsare a revigorării urbane, se utilizează frecvent termeni derivaţi (creative cities, cool cities, creative economy).Vitalitatea culturală joacă un rol tot mai important în economie deoarece este în centrul refacerii urbanistice, îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi imaginea comunităţii, oferind în acelaşi timp şi noi oportunităţi de investiţii. Reflectă deopotrivă posibilităţile de acces la bunurile culturale (infrastructură culturală compusă din săli de spectacole, biblioteci, muzee etc.), posibilităţile de creaţie artistică (şcoli cu profil artistic, cadre didactice, infrastructură disponibilă pentru „creatori“) şi posibilităţile de valorificare antreprenorială a produselor rezultate din activităţile artistice sau a celor bazate exclusiv pe creativitatea autorilor (produse pe bază de copyright). 

În topurile urbane din alte ţări, recunoaşterea unui grad ridicat de calitate a vieţii într-un mare oraş este de neconceput fără existenţa oportunităţilor pentru cultură, artă şi exprimare în activităţi creative. În acest context, în 2006, pornind de la modelul metodologic stabilit de Institutul Urban din Washington (The Urban Institute Washington), Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii (www.culturadata.ro) realiza studiul preliminar al vitalităţii culturale a oraşelor din România. Ediţiile ulterioare, din 2008 şi 2010, au avut acelaşi obiectiv: identificarea oraşelor care concentrează cele mai favorabile condiţii pentru derularea cu succes a activităţilor culturale. Definirea acestor condiţii s-a realizat cu ajutorul unor indicatori ce au fost îmbunătăţiţi cu fiecare ediţie. Dacă în faza preliminară, studiul a urmărit modul în care autorităţile locale şi economia creativă contribuie la dezvoltarea culturii în mediul urban, în cadrul ultimei ediţii a studiului au fost luate în considerare şase categorii de indicatori şi anume infrastructura sectorului cultural, resursele umane specializate, cheltuielile bugetare locale pentru cultură, participarea la activităţile culturale, economia creativă şi sectorul nonprofit.  

În cadrul infrastructurii sectorului cultural am introdus atît acele „unităţi“ specifice culturii înalte – teatre, opere, muzee, filarmonici – cît şi pe cele specifice culturii de masă – biblioteci, cinematografe, ansambluri artistice, orchestre populare. Participarea la activităţile culturale este o categorie „în oglindă“ faţă de categoria infrastructurii sectorului cultural. Cele două realizează tandemul perspectivă statică (număr de unităţi) vs abordare dinamică (numărul participanţilor la activităţile realizate de aceste unităţi). Pentru analiza resurselor umane din domeniu am utilizat numărul de elevi din Învăţămîntul de Arte şi Meserii şi numărul de studenţi din facultăţile cu profil cultural, adică viitorii specialişti. De asemenea, am beneficiat de date referitoare la cadrele didactice. Alocaţiile bugetare reprezintă principala modalitate de finanţare a organizaţiilor culturale, de aceea am considerat necesară utilizarea datelor privind distribuţia detaliată a bugetelor. În timp ce contribuţia autorităţilor locale reflectă o dimensiune a culturii, supusă rigorilor instituţionale, indicatorii ce formează categoria sectorului nonprofit reflectă oferta societăţii civile. În cadrul economiei creative sînt incluse acele produse bazate pe copyright.  

În cadrul cercetării, au fost analizate 46 de oraşe – oraşele reşedinţă de judeţ şi cele cu peste 50.000 de locuitori – fiind exclus oraşul Bucureşti, din cauza discrepanţei dintre dezvoltarea culturală a Capitalei şi cea a celorlalte oraşe ale României. Printr-o serie de operaţii statistice am calculat Indicele de Vitalitate Culturală, care ne-a permis construirea topului oraşelor României. Diferenţierea oraşelor după vitalitatea culturală a prezentat cîteva surprize. Deşi centre economice şi regionale importante – Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa, Craiova, Braşov – s-au aflat printre primele 15 oraşe, în ierarhie sînt prezente şi multe oraşe mici – Miercurea Ciuc, Sfîntu Gheorghe, Alba Iulia, Tîrgovişte. Foarte puţine oraşe reuşesc să aibă valori peste medie, la toate categoriile. Asta deoarece posibilităţile de acces la bunurile culturale, posibilităţile de creaţie artistică, posibilităţile de valorificare anteprenorială şi sprijinul acordat de sectorul public şi privat culturii nu sînt integrate într-un sistem care să asigure dinamizarea activităţii culturale.  Dezvoltarea economică generală şi mai ales dezvoltarea economiei creative sînt extrem de profitabile pentru evoluţia sectorului cultural. Cu o sincronizare aproape perfectă, oraşele cu o dinamică economică intensă (Cluj-Napoca, Timişoara, Tîrgu-Mureş, Constanţa, Iaşi) sînt şi principalii poli de creştere ai economiei creative, bazată preponderent pe apariţia şi difuzia produselor culturale. Această dezvoltare este favorizată de un profil funcţional urban variat, cu un număr mare de activităţi. Susţinerea publică a culturii este deseori mult în urma ritmului bun de dezvoltare a economiei creative. În cîteva oraşe mari (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi), fondurile alocate sînt mult mai mici decît în alte oraşe. În acelaşi timp, cele mai noi reşedinţe de judeţ din România par să resimtă încă urmările interesului prelungit acordat dezvoltării industriei locale, ulterior reconversiei şi privatizării acesteia, în timp ce economia creativă pare neatractivă pentru iniţiative antreprenoriale, iar sectorul cultural pare cel mult un capitol secundar în strategiile publice de dezvoltare locală.  

Concluzia studiului este că dezvoltarea economiei creative este proporţională cu o variaţie crescută a activităţilor culturale, dar nu întotdeauna cu susţinerea financiară din partea instituţiilor publice. De asemenea, economia creativă s-a dezvoltat cel mai puternic în oraşele mari, dinamice din punct de vedere economic, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov.

Bianca Bălşan este cercetător la Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii.