⬆
partea și întregul
Între mai bine și acasă
Despre identitate discutăm frecvent, variat, cu nuanţe. Este sentimentul de a te simţi acasă, familiar, bine. Toate comunităţile de care ne ataşăm ne conferă identitate, sentimentul de a fi noi înşine, dar nu singuri, ci ca membri ai unui grup care este al nostru.
Dezvoltarea regională, încotro?
Chestiunea dezvoltării regionale poate fi abordată dintr-o multitudine de unghiuri de vedere: din perspectivă economică sau socială, în cheie tehnică sau politicianistă, ca un concept de planificare a dezvoltării teritoriale, sau ca o politică publică.
Cum ajungem la „cele mai bune regiuni”?
Din păcate, nu. Fie se menţin la niveluri dintre cele mai ridicate în Europa, fie îşi sporesc amplitudinea. Cele mai puternice decalaje de dezvoltare, cu cele mai ample consecinţe, nu sînt cele strict regionale, ci acelea în care diferenţierile regionale se combină cu cele dintre mediile rezidenţiale, dintre rural şi urban.
Identitate regională sau identitate națională
Ne-am propus să vedem în ce măsură conaţionali de-ai noştri, locuitori în diverse zone ale României, consideră că au o identitate locală şi care este relaţia acesteia cu cea naţională. În acest scop le-am adresat următoarele întrebări. 1. În ce măsură simţiţi că aveţi o identitate regională?; 2. Prin ce se manifestă aceasta?; 3. Este ea altfel/mai puternică decît cea naţională (în caz că aceasta există)? De ce?
Spre normalitate, prin descentralizare
Am adresat cîteva întrebări legate de identitatea şi dezvoltarea regională unor specialişti din cîteva zone ale ţării, care activează în domenii preocupate, din diverse perspective, de cele două concepte studiate.
Ce uităm adesea în discuțiile despre amenajarea teritoriului
Tema propusă m-a provocat să rememorez acele momente în care am recurs în mod neconvenţional la unele argumente, mai vechi sau mai noi, trecute în general cu vederea sau chiar uitate, dar care s-au dovedit utile în studiile şi planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, la care am participat în ultimele două decenii.
„Orașe creative” și dezvoltare urbană
Studiile privind vitalitatea culturală urbană au apărut ca urmare a acestei repoziţionări a culturii în strategiile de organizare a spaţiului urban şi de dezvoltare urbană. Ele au ca scop sensibilizarea decidenţilor şi creşterea gradului de susţinere a activităţilor culturale.
O lume a diversității oprimate
Am mai scris că identitatea regională – şi, desigur, diversitatea care s-ar putea naşte în ţara noastră – este o bogăţie refuzată. Pricinile refuzului sînt în principal legate de problema maghiarilor ardeleni, mai precis a enclavei secuieşti, majoritare în Harghita şi Covasna.
Dezvoltare și cultură
Undeva în Transilvania, o parte din banii externi destinaţi asfaltării unui drum de doi kilometri, ce uneşte centrul de comună şi un sat aparţinător, sînt folosiţi de primar şi pentru ridicarea unei biserici în satul respectiv, pe lîngă obiectivul principal. Primarul îmi povestea episodul aproape cu lacrimi în ochi.
„La noi, altfel decît la voi”
Într-un sens primitiv şi senzorial, aş zice că identitatea înseamnă „acasă, confortabil“, completat cu „acasă la noi, altfel decît la voi“. Nu ştiu cît de mult contrazice o astfel de definiţie-fără-pretenţie-de-definiţie opinia specialiştilor, sper măcar să nu-i ofenseze prin caracterul excesiv de ne-ştiinţific.