„La noi, altfel decît la voi”

Alina JANTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
„La noi, altfel decît la voi” jpeg

Într-un sens primitiv şi senzorial, aş zice că identitatea înseamnă „acasă, confortabil“, completat cu „acasă la noi, altfel decît la voi“. Nu ştiu cît de mult contrazice o astfel de definiţie-fără-pretenţie-de-definiţie opinia specialiştilor, sper măcar să nu-i ofenseze prin caracterul excesiv de ne-ştiinţific. Identitatea regională, cu certitudine, are nevoie de mai multe cuvinte, dintre cele complicate, cu mai multe silabe, cuvinte cu pedigree, care lipsesc din intervenţia ce urmează, bazată doar pe observaţii empirice, dar probabil elocvente prin repetitivitate. Desigur, partea cu „la noi, altfel decît la voi“ cam miroase a judecată făcută la grămadă, după caracteristici de grup, adică tocmai aluatul din care dospeşte incorectitudinea politică. Iar corectitudinea politică e noua religie. Şi de ce n-ar fi? Are tot ce-i trebuie: e morală şi universală (sau incluzivă, ca să folosim un alt cuvînt la modă); are reguli clare; e utilă pentru societate şi individ; dacă i te împotriveşti, eşti afurisit (încă nu se vorbeşte chiar de excomunicare); are propăvăduitori; face prozeliţi. Din Evanghelii ştim că e cel puţin cuviincios (dacă nu chiar de-a dreptul obligatoriu) ca măcar să încerci să te pui în locul celuilalt, să vezi lucrurile (şi) prin ochii lui şi, pentru Dumnezeu, să nu pui etichete! Am ocazia să merg destul de mult prin ţară, „cu treabă“, şi, vrînd-nevrînd, mi-am format nişte reflexe de pregătire a unei plecări, în funcţie de destinaţie, cam aşa cum îţi pregăteşti bagajele în mod diferit pentru 5 zile / vacanţă / ski / decembrie, faţă de 3 zile / conferinţă cu pretenţii / iunie. Privind retrospectiv, probabil că mi-am setat acest mecanism de gîndire chiar de la prima vizită serioasă, cu responsabilităţi, care a fost (voinţa divină!) la Timişoara. Mi-o amintesc foooarte bine! Oameni deosebit de prietenoşi, profesionişti, siguri pe ei, punctuali şi zîmbitori. Dar, din una-n alta, m-au informat, destul de devreme în cursul discuţiei, că „Timişoara contribuie aproape la fel de mult ca Bucureştiul, deci e nedrept că nu primim înapoi la fel de mult“. Şi nu, subiectul nu era repartizarea bugetului României între regiunile de dezvoltare, nici pe departe! În aceeaşi sesiune de iniţiere am aflat că, dacă ai număr de Bucureşti, nu e nevoie să jenezi o altă maşină în trafic, ca să fii admonestat. De acord, am exagerat puţin, dar cu acest tip de impresii am rămas din prima vizită. Şi apoi le-am consolidat. 

Chiar dacă voalate şi de cele mai multe ori (!) politicos aduse în discuţie, frustrările se simt. La Timişoara – ceva mai puternic, dar ele există şi-n alte părţi. Le vezi ca pe o cenuşă fină care acoperă totul, pe care o stîrneşti cu fiecare mişcare, se ridică în aer, îţi irită ochii, îi simţi gustul cînd respiri, orice-ai face, nu poţi s-o ignori… Aşa că te simţi vinovat, îţi vine să-ţi ceri scuze că vii de la Bucureşti, începi să te porţi cu o grijă care poate trece drept condescendenţă – ceea ce e şi mai rău, bineînţeles! Iar acum îmi pun întrebarea dacă e corect politic chiar şi să remarc aşa ceva. Mă bazez însă pe încurajarea profesorului Sandu, care crede în utilitatea demersului de a aduce „în spaţiul public teme şi controverse argumentate“. Neîndoielnic, e deformant să vezi lucrurile de la centru, într-o Românie aproape la fel de puternic centralizată ca „sora sa mai mare“, Franţa. Legenda (de sorginte turistică, ce-i drept) spune despre parizieni că sînt o altă specie decît francezii… Una inferioară, din cauza complexului lor de superioritate. Aş îndrăzni să afirm că bucureştenii nu merită o astfel de etichetă (sic!). Da, sînt bucureşteancă get-beget. 

În ultima vreme s-a întîmplat să lucrez în cîteva programe naţionale (cu acoperire uniformă, cu adevărat naţională, şi oportunităţi echitabile pentru toţi), în care, ca la examenul de admitere, ca să intri trebuia întîi să participi. Ei bine, deşi miza era suficient de apetisantă (bani, infrastructură de comunicaţii, soluţii concrete de dezvoltare locală, training pentru elitele locale, accesul la o reţea de know-how, parteneriate interesante etc.), iar efortul de a scrie „aplicaţia“ aproape nesemnificativ, au fost destul de puţini cei care s-au înghesuit. Interesant este însă că cei care au făcut-o provin mai ales din Moldova şi Oltenia. Zonele mai sprintene economic (Constanţa, o oarecare arie în jurul Bucureştiului şi, pe axa către Braşov, Banatul, Transilvania) au tendinţa să se ajute singure, fără să aştepte programe din bani publici. 

Greşesc dacă încerc să-mi simplific viaţa economisindu-mi energia de pregătire a unei călătorii? Pînă la urmă, e modul practic în care funcţionăm cei mai mulţi dintre noi, administrînd un buget din ce în ce mai redus de timp şi disponibilitate la surprize negative care îţi pot influenţa performanţa de profesionist. Dacă ai nevoie de trei zile să duci la capăt un proiect în oraşul A, în loc de una, ca în oraşul B, trebuie să pleci cu două zile mai devreme, nu? Asta se regăseşte în costuri, în calcule de oportunitate. Cu alte cuvinte, în bani. Iar cînd capacitatea de a pune etichete (subconştient sau deliberat) devine brusc o calitate cu reflectare directă în contabilitate, riscul de a păcătui faţă de dumnezeul corectitudinii politice nici nu mai pare atît de ameninţător.

Alina Jantea este coordonator de programe de comunicare la DC Communication.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.