Opinii mai presus de dovezi

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Opinii mai presus de dovezi jpeg

În epoca post-adevărului, convingerile personale au ajuns la fel de importante ca faptele. Şi, ca în orice ideologie, şi pe Facebook contează doar ca celălalt să nu aibă dreptate, astfel că nici o postare sau comentariu nu rămîn neamendate/nepedepsite. Pare că pe Facebook funcţionează prezumţia de eroare şi că toată lumea, toţi ceilalţi în afară de tine trebuie corectaţi, iluminaţi, puşi la punct, aduşi pe drumul cel bun, eventual reduşi la tăcere. Doar că şi ceilalţi consideră la fel. Pe Facebook nu e loc de logică, nuanţe, dileme, doar de certitudini: toată lumea are dreptate (mai puţin tu) şi, totodată, toată lumea greşeşte (mai puţin tu).

Pe Facebook toţi sîntem aroganţi şi fanatici, de aceea ne poziţionăm, aprioric, împotriva celuilalt prin simplul fapt că e altcineva. Totul poate fi şi, prin urmare, trebuie combătut. Consensul creează nelinişte şi suspiciune. Facebook-ul este victoria supremă a maniheismului: amici și inamici, fără nuanțe, doar intransigență.

Radu Cosaşu scria cîndva în Dilema veche cam aşa: „Maniheismul nu are oroare de vid, cît de «totodată». Gîndirea maniheistă interzice orice punere sub judecată a noțiunilor și legilor sale, decretînd nuanțările, ambiguitățile vitale, ironos-ul (româneasca distanță) și ironiile împăciuitoriste, intelectualiste, elitiste sau decadente, dizolvante. În această blestemată etanșeitate și încremenire a sensurilor, în aceste fanatisme bine miruite și bine măsluite, se găsește izvorul tragediilor intelectuale, «de dreapta» și «de stînga»; maniheismul e cel mai cuprinzător totalitarism.“

Şi pentru că a fost rostit cuvîntul totalitarism, să facem un pas mai departe dinspre hate înspre fake news, conspiraţii şi minciuni, într-un cuvînt propaganda pe care Facebook o acceptă sau, cel puţin, o tolerează. Recent, comediantul Sacha Baron Cohen (geniul din spatele unor personaje-turnesol precum Ali G, Borat, Bruno sau cele din Who is America) a ţinut un discurs, după ce a fost premiat de Anti-Defamation League (este integral pe YouTube, cu comentariile dezactivate, ha-ha!), în care afirma că Facebook, dacă ar fi existat în anii `30, ar fi rulat reclamele lui Hitler cu soluţia finală: „Toată ura şi violenţa de azi sînt facilitate de cîteva companii de pe Internet care formează cea mai mare maşinărie de propagandă din istorie. Facebook, YouTube, Google, Twitter şi altele ajung la milioane de oameni. Algoritmii acestor platforme amplifică deliberat genul de conţinut care ne ţine conectaţi: poveşti şi informaţii care răspund instinctelor noastre primare şi care provoacă furie şi frică. Pe Internet cu toţii [conspiraţionişti, negaţionişti, terorişti, rasişti, xenofobi, impostori etc. – n.m.] par, în mod echitabil, legitimi.“

Dacă pe Internet este şocant cît de uşor o teorie a conspiraţiei poate conduce la acte de violenţă, ar trebui să ne preocupe şi cît de uşor vehemenţa cu care ne susţinem convingerile pe Facebook ajunge să blocheze orice urmă de dialog, orice negociere/împărtăşire de idei, sensuri, gusturi. Căci pe noi pare că nu ne interesează adevărul colectiv, cît faptul să avem, individual, dreptate. Or, din această încăpăţînare vanitoasă nu rezultă decît umilinţă, ignoranţă şi, în cele din urmă, dispreţ.

În ultimii ani am văzut cum prieteni de-ai mei devin pe Facebook tot mai lipsiţi de nuanţe, de bunăvoinţă, de umor. Dar dacă asta face Facebook din noi? Căci principiul şi algoritmii Facebook scot, uneori, tot ce-i mai rău în tine, căci te tentează/încurajează/provoacă/constrîng să te poziţionezi întotdeauna pe soclul cel mai înalt, avînd cea mai isterică reacţie. Dacă orice comentariu este un statement autosuficient, asta nu ne face nişte exhibiţionişti ai propriilor convingeri? Nişte militanţi ai propriei ignoranţe? Nişte dictatori ai propriului gust? Şi dacă Facebook scoate partea radicală din noi şi ne împinge să reacţionăm cu predilecţie negativ, la ce bun tot acest zgomot? Ce fel de bătălie este aceasta şi, mai ales, împotriva cui?

(O variantă a acestui text a apărut în revista Forbes Life)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.