Omul și natura

Fiecare oraş îşi are clădirile şi spaţiile sale abandonate, locuri unde natura şi-a reintrat în drepturi şi s-a dezvoltat nestingherită – îndeosebi la periferii, însă, uneori, chiar şi în mijlocul aglomerărilor urbane. Iar Bucureştiul nu face excepţie. În acest context, un om interesat de oraşul în care locuieşte s-a hotărît să readucă o parte dintre aceste zone şi în atenţia altor bucureşteni.

Geograful Andrei Ionel Bergheş spune că ideea de a organiza tururi prin părţi mai puţin cunoscute ale Capitalei i-a venit studiind activităţile de acest tip din Bucureşti şi observînd că „ele se restrîng la centrul istoric şi la parcuri, adevăratele locuri interesante din oraş fiind ascunse bine de plimbăreţii obişnuiţi. Socotind după numărul oamenilor participanţi, se poate spune că bucureştenii sînt destul de interesaţi şi de astfel de tururi, nu doar de plimbările prin zone istorice ale oraşului, ceea ce nu poate fi decît îmbucurător. Totuşi, mulţi dintre cei cu care am vorbit mi-au spus că nu ar aborda pe cont propriu traseele, pentru că le este frică“, menţionează Andrei Ionel Bergheş. „Eu le-am spus, însă, că prima dată am fost singur pe toate traseele.“

Cine participă la astfel de tururi ghidate? „Depinde foarte mult de anotimp. Iarna, cînd e ger sau viscol sau ceaţă, cei care ies din casă sînt bătrînii, care au dat o dovadă uriaşă de interes pentru oraş, dar şi pentru simpla mişcare. Sînt mult mai receptivi faţă de tinerii care se ascund în case sau în mall-uri pe astfel de timpuri. Desigur, există şi excepţii. Cînd vine primăvara, se întoarce balanţa, cei mai comozi îşi fac curaj şi pentru plimbări. Cam 30% din ei renunţă pe parcurs, pentru că tururile sînt deschise (oricine poate părăsi grupul cînd doreşte). Astă-iarnă, în schimb, am plecat cu 80 de oameni de la Parcul Bazilescu şi cu 80 am ajuns la Crîngaşi, după ce am traversat cîmpul dintre Giuleşti şi Lacul Morii. O surpriză foarte plăcută mi-a făcut şi un club de munte din Bucureşti, care s-a «abonat» cu fidelitate la tururile acestea.“

Zonele vizitate sînt accesibile oricui şi includ atît arii centrale, cît şi periferia, şi pot constitui alternative de promenadă. De pildă, un tur tematic numit „Pe dealurile Bucureştilor“, desfăşurat pe terasele fluviale ale Dîmboviţei, are 11 kilometri, iar traseul poartă călătorii prin cartierele Cotroceni, Uranus şi Filaret. Puncte de reper: Bisericile Sf. Elefterie Nou şi Sf. Elefterie Vechi, Parcul Romniceanu, Hotelul Marriott, Strada Sirenelor, Palatul Bragadiru şi fabrica de bere, Vama Antrepozite, Şoseaua Viilor, Gara Filaret, Biserica Cuţitul de Argint, Arenele Romane, Mausoleul din Parcul Carol I, Castelul Ţepeş, Strada Candiano Popescu, Strada Xenofon, Catedrala Patriarhală.

„Fac tot posibilul ca tururile să reprezinte acţiuni de conştientizare a populaţiei locale asupra unor obiective cu foarte mare potenţial turistic, dar lăsate de izbelişte. Traseele variază de la un eveniment la altul, dar mă străduiesc ca la un tur să leg două sau trei astfel de obiective, prin trasee exclusiv pietonale, care să nu depăşească 10-12 kilometri. O altă intenţie a mea a fost promovarea unor spaţii naturale nevalorificate corespunzător, cum ar fi salba de lacuri a Colentinei“, menţionează Andrei Ionel Bergheş. „Apa Colentinei a folosit timp de zeci de ani bucureştenilor dornici de petrecut timpul în natură, prin salba de lacuri amenajată începînd cu anul 1935. Într-o capitală europeană codaşă la raportul dintre suprafaţa spaţiului verde şi numărul de locuitori, tendinţa de dispariţie din domeniul public a malurilor Colentinei este alarmantă“, mai spune geograful. Un traseu al lacurilor din sectorul 2, de pildă, include şi Mănăstirea Plumbuita, Biserica Fundenii Doamnei şi Biserica Mărcuţa.

Alt tur invită bucureştenii să vadă cîteva obiective care ar putea constitui o carte de vizită pentru Bucureşti, într-un traseu ce are drept scop conştientizarea locală asupra potenţialului turistic al sectorului 6: tunelul feroviar Lujerului – construit în anii ’80 cu ocazia introducerii în subteran a căii ferate de acces de la pachetul Cotroceni la Depoul Metrorex Ciurel; insula Lacul Morii, cu amenajări de agrement care nu au fost folosite niciodată; biserica Mănăstirii Chiajna, în stare de ruină, construită la 1790 în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni.

Iar în apropierea Bucureştiului, de pildă, Andrei Ionel Bergheş a gîndit un tur prin Chitila, care include Fortul 1 Chitila din centura de fortificaţii, Parcul Dendrologic Chitila şi Palatul Mogoşoaia – casa Marthei Bibescu, astăzi parte a Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti.

Unul dintre cele mai inedite locuri din Capitală este însă Parcul Văcăreşti („delta dintre blocuri“, cum a mai fost numit) – pe locul unui fost lac de acumulare din perioada comunistă, un teren de 180 de hectare, s-a dezvoltat un ecosistem deosebit, cu mlaştini, ochiuri de apă, stufăriş, creîndu-se, în timp, în mod natural, un habitat pentru numeroase specii de păsări, reptile, dar şi mamifere mici. În luna mai a acestui an, a fost adoptată hotărîrea de Guvern prin care Parcul Naţional Văcăreşti a devenit arie protejată prin lege. Zona e un foarte bun exemplu de putere a naturii de a-şi recîştiga drepturile, fără vreo intervenţie din partea omului, şi asta chiar în mijlocul celei mai mari aglomerări urbane din ţară. 

Încerc să aflu dacă, după participarea la aceste tururi, oamenii se implică mai apoi în activităţi de protejare a patrimoniului sau a parcurilor naturale, cum e, de exemplu, Parcul Văcăreşti. Andrei Ionel Bergheş îmi răspunde: „Nu ştiu cîţi dintre cei care au fost cu mine la Văcăreşti se şi implică în activitatea Parcului Natural, dar am speranţa că am contribuit măcar puţin la protejarea spaţiului. Am încercat mai demult să pun la cale cu ei o acţiune de igienizare a tunelului de la Lujerului, însă a rămas la stadiul de idee.“

Asociaţia care se ocupă de Parcul Văcăreşti organizează şi ea tururi şi chiar lecţii deschise cu elevii şcolilor din Bucureşti, în prezenţa unor specialişti biologi, ornitologi sau ecologi. Iar într-un complex rezidenţial din apropiere, asociaţia a amenajat un observator, plasat la 60 de metri înălţime, de unde vizitatorii pot privi peisajul superb. Un alt semn încurajator este, de asemenea, numărul mare al oamenilor – aproximativ 200 de voluntari – care au participat, la sfîrşitul lunii iunie, la o acţiune de igienizare a Parcului Văcăreşti, organizată de Ministerul Mediului şi de organizaţia Let’s do it Romania, la care a participat inclusiv premierul Dacian Cioloş.

Îl rog pe geograful Andrei Ionel Bergheş să îmi povestească puţin despre flora şi fauna din Bucureşti. „Spaţiile verzi din oraş sînt restrînse şi aglomerate în acelaşi timp, prin urmare, nu se poate vorbi despre specii «endemice» de Bucureşti. Există vegetaţia spontană specifică silvostepei, cu păduri de foioase care alternează cu ierburi xerofile. Obligatoriu de vizitat sînt pădurile Băneasa şi Tunari, unde ne mai putem bucura şi de o faună puţin cunoscută pentru bucureşteni (mistreţi, arici, fazani etc.).“

De asemenea, precum notează asociaţia Parcului Naţional Văcăreşti pe site (parcnaturalvacaresti.ro), în spaţiul respectiv trăiesc cîteva specii deosebite. Parcul, cu vegetaţie specifică zonelor umede, oferă o oportunitate pentru botanişti de a face cercetări asupra unei zone perturbate timp de zeci de ani şi care îşi revine încetul cu încetul, fără ajutorul oamenilor. Iar dintre mamifere, putem găsi aici şoareci de cîmp, chiţcani pitici, vidre, chiar şi nevăstuici şi vulpi, aproximativ 90 de specii de păsări şi numeroase reptile şi amfibieni.

Ce planuri de viitor are geograful Andrei Ionel Bergheş în privinţa tururilor sale? „Voi continua cu organizarea unui tur pe lună în Bucureşti, dar mă voi axa pe împrejurimile Capitalei în cele ce urmează, plus alte oraşe accesibile cu trenul (pentru a menţine tururile deschise).“

Iar dumneavoastră vă puteţi crea propriile trasee prin oraş. Nu e nevoie de echipament special pentru a vedea aceste locuri şi multe altele – doar cele necesare unei plimbări mai lungi. Deci, ce mai aşteptaţi?