Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
Mesajul public al medicului român Iuliu Torje, stabilit în Germania, către premierul Ilie Bolojan a reaprins una dintre cele mai sensibile teme publice: poate statul să își „lege” medicii de țară, dacă le-a plătit studiile?
În „A voix basse/ În șoaptă” așa era împărțită călătoria: pe zile. E vorba despre o înmormântare la Tunis la care apare o fiică și nepoata, care are o viață personală inavuabilă dincolo de Occident.
Ștefania Mărăcineanu, cercetătoare în laboratoarele lui Marie Curie și fondatoare a primului laborator de radioactivitate din România, a crezut până la sfârșitul vieții în marea sa descoperire: aceea că poate aduce ploaia pe pământ.
Revoluția Franceză de la finele secolului al XVIII-lea a fost considerată un moment de cotitură al istoriei: începutul epocii drepturilor, a națiunilor și a cetățenilor. Cu toate acestea a fost considerată și primul exemplu de teroare ideologică modernă, cu excese îngrozitoare.
România se poate confrunta cu o criză asemănătoare celei din Grecia dacă politicienii nu gestionează urgent deficitele bugetare: fondurile UE ar putea dispărea, creditele s-ar scumpi, iar „generoșii care vor veni la putere nu vor mai găsi resurse pentru a finanța cheltuielile publice”.
Comerțul cu lucruri la mâna a doua s-a mutat din piețele cenușii de la marginea orașelor pe platformele online, unde mii de români vând haine, electrocasnice sau obiecte uitate prin casă și câștigă mii de lei. Unii susțin că au descoperit secretul succesului în „vechituri”.
Ideea introducerii unui mecanism automat de plafonare a adaosului comercial atunci când inflația depășește pragul de alertă de 5% este o măsură de politică economică extrem de tentantă electoral, dar plină de capcane structurale.
Toată lumea vorbește despre a pune limite sănătoase în relații. Și totuși, în viața reală, ele par să nu schimbe mare lucru. Motivul este surprinzător de simplu: multe dintre lucrurile pe care le numim „limite” sunt, de fapt, doar cereri adresate celorlalți.