Om distrat, om blazat

Publicat în Dilema Veche nr. 187 din 10 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum aproape o sută de ani, Walter Benjamin deplîngea sărăcirea experienţei în lumea modernă, traumatizată la ieşirea din primul război mondial. Gestul său poate să pară unui cititor grăbit cel puţin de neînţeles, dacă nu chiar nepotrivit pentru relatarea unei asemenea oribile experienţe. Dar, în doar cîteva rînduri, Benjamin ne convinge că şocurile la care ne expune societatea modernă nu au darul de a ne îmbogăţi în experienţe noi şi nici de a face din oamenii acestei societăţi nişte căutători; dimpotrivă - iar un alt mare spirit al începutului de veac XX ne-o confirmă -, omul modern, sărăcit, este mai degrabă un om blazat. Dacă pentru Benjamin sărăcirea experienţei se însoţeşte de o abundenţă neliniştitoare de idei (iar el citează moda cunoaşterilor vulgare de acum o sută de ani: astrologie, chiromanţie, gnoză etc. - unele la fel de frecventate şi azi), pentru Simmel, blazarea intervine ca o protecţie împotriva bombardamentului cu stimuli nervoşi la care este supus omul marilor oraşe. O sută de ani mai tîrziu, aceste diagnostice ale modernităţii continuă să fie pertinente; Benjamin merge şi mai departe şi adaugă presa printre cauzele pierderii reperelor noastre. Mass-media - cum elegant ne place s-o numim astăzi - acţionează în toate formele ei după acea dubla reţetă fin descrisă de autorul german: pe de o parte, informaţia transmisă - şi transmisă în pachete necorelate, după principiul noutăţii, şi nu al sensului - nu caută să fie asimilată, prin urmare să pătrundă în experienţa celui care o primeşte; dimpotrivă, ea trebuie să rămînă de neasimilat şi, prin aceasta, să-l izoleze şi pe destinatarul ei. Pe de altă parte, informaţia devine numaidecît senzaţie şi se detaşează cu atît mai mult de procesele spirituale ale reflecţiei, imaginaţiei, simbolizării, acelea care, în timp şi în mod durabil, pot crea legături între oameni. Alunecarea contemporană a informaţiei în cîmpul imaginii şi al spectacolului contribuie la acest proces de desocializare şi dezindividualizare. Dependenţa de informaţie, cu deosebire de imaginile care informează, fac din cititorii şi privitorii care sîntem nişte fiinţe tot mai izolate, aflate mereu la pîndă de noutate, de instantaneitate. Pentru noi, "adevăratele" experienţe sînt posibile astăzi doar în imediat, în ne-aşteptare, în scurtcircuitul timpului. Tradiţia încetează să răspundă misiunii sale obişnuite, aceea de a transmite experienţe, pe calea textului scris, a povestirii, a amintirii sau imaginaţiei, pentru a lăsa loc unor substitute de tradiţii comercializate la cel mai bun preţ pe piaţă; acestea trebuie şi ele trăite după imperativele consumului, adică repede şi mult, în funcţie de ofertele existente, de publicitatea care le promovează. Numai în raport cu o asemenea modificare a experienţei cotidiene putem înţelege devenirea recentă a divertismentului. El este ceea ce, în principiu, distrage atenţia de la lucrurile importante, cel care ne dă, rar şi altfel, şansa aprecierii lucrurilor mărunte, a trăirilor simple, neangajate. Atunci cînd căutăm să ne distrăm, o facem cu acest gînd: să ne rupem o clipă de rutină, să ieşim din ritmul circular al vieţii de zi cu zi, să fugim undeva departe, în căutare de experienţe noi. Un gînd "unic", pe care însă îl au milioane de oameni în acelaşi timp cu noi, fugind şi ei înspre aceleaşi destinaţii "exotice"... Numai că divertismentul nu mai e de mult ceva care să se afle la dispoziţia noastră, ca semn al unei libertăţi de care am beneficia în mod democratic. O arheologie a lumii moderne ne-ar îngădui, poate, să înţelegem de ce timpul liber, timpul vacanţelor, al pretinselor evadări, este şi timpul cel mai luat în posesie de mecanisme economice asupra cărora nu avem nici un control. Ştim asta, dar o ştim cu o cunoaştere difuză şi nesigură; o ştim, pentru că încercăm să ieşim tot mai mult şi din ritualurile prescrise ale timpului pentru sine, în căutare de senzaţii tari, de adrenalină, de experienţe pur individuale, radicale. Însă o ştiu şi aceia care, zi de zi, prin toate canalele reale şi virtuale, directe şi subliminale, lucrează pe brînci pentru a produce noi oferte de experienţe inedite, unice. Va trece cu siguranţă mult timp pînă vom înţelege, blazaţi precum omul lui Simmel, că noutăţile zilnice nu aduc mai nimic nou în viaţa noastră, că într-o democraţie de masă şi o societate de consum nu mai e nimic inedit şi unic; în fine, că timpul nostru liber şi experienţele noastre cele mai intime şi pretins irepetabile sînt materia cea mai de preţ în strategiile promoţionale şi de marketing ale noilor producători de sens şi de subiectivitate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi