Ofsaid trist şi amuzant, cu morţi şi răniţi

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mult mai puţin cunoscut publicului decît Top 300, dar aproape la fel de interesant, anual se întocmeşte un clasament al celor mai vizionate emisiuni TV, pe toate canalele. În paranteză fie spus, pentru că destui se întreabă cum se măsoară audienţa, iată pe scurt sistemul. În primul rînd, se selectează subiecţii după criterii sociologice similare celor ale sondajelor. Cu acordul acestora, li se instalează un dispozitiv (peoplemeter) care, măsurînd frecvenţele, comunică, în timp real, pe ce canal TV se află televizorul respectiv. Astfel, audienţele pot să fie - şi chiar sînt - calculate la nivelul fiecărui minut. Rapoartele respective sînt analizate de către fiecare beneficiar în parte, se trag concluzii şi se iau măsuri. Cel puţin teoretic. Sigur, televizorul meu poate să se afle pe un anumit canal, dar eu să fiu la baie, în bucătărie, ori să vorbesc la telefon. Mai mult, a urmări un program nu înseamnă neapărat că-mi şi place (detaliu care însă îi lasă reci pe cumpărătorii de publicitate, important pentru ei este să le văd reclamele). Dar marjele de eroare şi de relativitate sînt universal acceptate. N-am inventat noi sistemul. Dacă ne aruncăm ochii pe topul anului 2005, vom descoperi aşa: 9 dintre primele 10 programe, în ordinea descrescătoare a audienţei, 17 din primele 25 şi 21 din primele 50 au fost... - aţi ghicit oare?... - meciuri de fotbal. Internaţionale, în covîrşitoarea lor majoritate. Mai jos în clasament fotbalul se răreşte, pentru că... n-au prea mai fost alte meciuri de calitate. La transmisiile acestora se mai adaugă, în Top 100, 6 emisiuni de sport, tot despre fotbal, aducînd procentul "sportului-rege" la 35% dintre programele de succes. Pe locul 2 - de data asta sigur aţi ghicit - se aşază emisiunile care - cum spune tata - exploatează suferinţa umană. Vin unii care au o durere sau o supărare, noi le dăm sfaturi - competente sau nu -, dacă sînt certaţi, încercăm să-i împăcăm şi, în cele mai fericite cazuri, le oferim un ajutor concret, material, medical sau de altă natură. 31% din top. Prima emisiune de ştiri apare abia pe locul 30 şi sînt 23 în total. Divertismentul a infiltrat cu modestie 10 prezenţe în primele o sută de programe, care se completează cu... un meci de handbal feminin din campionatul mondial. Lipseşte ceva? Păi, ar cam fi. Nici o emisiune de tehnică şi/sau ştiinţă, nici un program economic/financiar, nici un reportaj/anchetă, nici o emisiune de cultură (horribile dictu!) şi - atenţie - nici un talk-show al nimănui, pe nici o temă, pe nici un canal, nu au penetrat topul primelor o sută de programe de interes pentru marele public. Ba nici măcar Top 250, în care primul şi singurul film s-a strecurat pe locul 198, iar un rătăcit episod al unei biete unice telenovele - pe 241! Să recapitulăm cît mai avem mintea clară: 35% fotbal, 31% suferinţa altora, 10% divertisment, 23% ştiri, 1% altceva. Similar se întîmplă lucrurile şi pentru presa scrisă, căci cele două cotidiene naţionale de sport se plasează pe locurile 3 şi 4 la tiraje vîndute, înaintea majorităţii ziarelor "cu greutate". Să nu vă mire faptul că pe hîrtie atracţia pentru scandaluri VIP pare mult mai mare decît pe ecrane. E mare peste tot, numai că la TV mai trebuie să dai şi imagini - or, 90% din ceea ce se scrie despre gagii şi gagici e după ureche, n-ai, frate, cu ce să ilustrezi, da’ de scris, poţi să scrii oricît şi orice şi să dai o poză de-acu’ trei ani. Bun. Prima întrebare ar fi ce naiba căutăm noi pe-aici? Dar asta e o întrebare mai generală, aşa că s-o sărim. A doua e: chiar mor românii să vadă numai fotbal, durere şi scandaluri? Răspunsul este: Nţ! În realitate există ceva numit nevoie indusă. Bagă crime şi accidente la greu în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu şi, după o vreme, cetăţenilor li se va părea că realitatea, din asta se compune, deci asta trebuie să vadă. Mai mult, o să înceapă să se uite pentru a face comparaţii: violul de azi la prînz e mai bestial sau nu, decît ăl’ de aseară? Pentru o televiziune în ansamblul ei sau pentru un realizator/editor de ştiri/redactor/prezentator, cel mai comod lucru din lume este să spună: Sîntem sclavii audienţei! Dar oare cine a creat audienţa asta? Bine. Hai să zicem că poporul e sadic, vrea sînge, şi e şi cam tîmpit, trebuie să-i dai chestii uşurele. Există totuşi limite deontologice ale rating-ului sau, de dragul lui (adică - să precizăm - de dragul banilor aduşi de rating, prin publicitate), poţi să faci orice? Teoretic, nu. Nu ai voie să iei în derîdere suferinţa sau moartea, indiferent ce părere ai despre cel care suferă sau moare (vezi nesimţirea imbecilă a celor care au făcut mişto de moartea lui Steve Irwin). Dar nici nu ai voie să împingi un om să-şi exhibe suferinţa, chiar dacă în final îi dai o bomboană. Nu ai voie să vorbeşti despre suferinţa cuiva (necum să-l arăţi) fără acordul lui. Nu ai voie să comentezi în nici un fel (cu atît mai puţin comic!) un defect fizic ori psihic. Nu ai voie să presupui lucruri grave, a căror simplă menţionare poate distruge viaţa cuiva, indiferent de dezminţirile ulterioare. Lista e mai lungă... Dar, în definitiv, presa nu trebuie să reflecte viaţa, aşa cum e ea, cu bine şi rău? Un ilustru jurnalist apăra ştirile cu găini violate aducînd argumentul că "şi asta se întîmplă". Păi, da, dar şi mersul la closet se întîmplă, ba încă la proporţii planetare! Ce-ar fi să facem o emisiune despre defecare? (Oops! Mă tem să nu fi dat cuiva o idee!) Nu voi încheia fără a spune pe cine sînt supărat. Nu pe cei care pun pe ecran ori în paginile ziarelor lucruri frivole, violente, de prost-gust sau, pur şi simplu, tîmpite - totul de dragul rating-ului. Atîta ştiu, atîta pot. Supărat sînt pe intelectualii rafinaţi care exclamă: "Ia uite la ce prostii se uită lumea!", dar nu mişcă un deget ca să ofere acestei lumi altceva. În mod inteligent. Captivînd-o, cucerind-o, la nevoie păcălind-o puţin - că doar e pentru o cauză bună. În 99% dintre cazuri, în toţi aceşti 17 ani, emisiunile şi rubricile de cultură au fost construite astfel încît s-au uitat la ele doar oameni de cultură (cîţiva dintre ei, nu toţi!). Cu sofisticate şi pretenţioase eforturi, au fost convinşi cei care erau deja convinşi. Cine citea înainte citea şi după. Cui îi plăcea Mozart, îi place şi-acum. Sîntem mari.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.