„Oamenii vor frumusețe uniformă” - interviu cu chirurgul plastic Marek VÂLCU

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
„Oamenii vor frumusețe uniformă”   interviu cu chirurgul plastic Marek VÂLCU jpeg

Cît de mulţi români au apelat în ultimii ani la chirurgia plastică? 

Înainte de criză a fost un val de solicitări, apoi, de fiecare dată cînd statul anunţa vreo tăiere de salarii sau vreo diminuare a pensiilor, observam o reducere semnificativă. Anul acesta, solicitările au fost şi mai puţine. Dar româncele sînt femei latino, le place să impresioneze, să arate bine, să fie sexy, aşa că va exista oricum o piaţă a chirurgiei plastice.

Dată fiind această fluctuaţie a cererilor, înţeleg că pacienţii dvs. nu sînt neapărat din clase sociale peste medie... 

În România, cu cît lucrurile merg mai prost, cu atît există mai multe fiţe. Aşa că cei bogaţi se duc şi se operează în străinătate, unde operaţiile costă mai mult, deci înseamnă că sînt, automat, mai bune. La clinica mea vin pacienţi cu venituri medii şi puţin peste medii, prin urmare sînt influenţaţi de venituri atunci cînd aleg să facă o operaţie estetică. Or, la capitolul injectabile preţurile noastre sînt cu 60-80% mai mici decît în străinătate. 

Dincolo de preţuri, sînt oamenii îndreptăţiţi să se opereze afară?

Eu am văzut operaţii nereuşite şi în Occident: şi în Germania, şi în Polonia, şi în State... Eu însumi probabil că am dat cîteva chixuri. În acest domeniu, toată lumea este supusă riscului de a greşi. Există variaţii de calitate peste tot, chiar în interiorul aceleiaşi ţări – problema ar constitui-o persistenţa în rateuri... Există doctori mai dedicaţi, care au îndemînare şi sînt talentaţi, care studiază în continuare, care judecă şi înţeleg bine ceea ce fac, alţii însă nu sînt făcuţi pentru meseria asta. 

Există un exod în Occident şi al chirurgilor plastici? 

Din păcate, nu. Pentru că nu te primeşte nimeni la clinicile de afară. Chiar dacă eşti foarte bun, tot trebuie să-ţi dai examenele încă o dată acolo. De altfel, în toată lumea este inflaţie de chirurgi plastici. Cine nu vrea să facă nişte injectabile pe o grămadă de bani!? 

Există impostori în meseria asta? 

Peste tot există impostori. În State deschid un cabinet, fac nişte bani, apoi fug într-un alt stat şi, pînă sînt prinşi, trec douăzeci de ani. 

„40% dintre femei sînt fashion victims“ 

Care este împărţirea pe gen a pacienţilor dvs.? 

Aproximativ 90% sînt femei. 

Dintre toate serviciile pe care le oferă clinica dvs., care sînt cele mai solicitate de către românce? 

Injecţiile cu botox şi cu hialuronic sînt o nebunie în acest moment. Hialuronicul este un acid care umflă zona respectivă şi care rezistă între şase luni şi doi ani, întinerind o faţă cu zece ani, în numai zece minute. De exemplu, cum dvs. tot aveţi acest aspect finuţ, şanţul din jurul gurii ar putea dispărea în cîteva minute şi v-ar face să arătaţi şi mai tînăr. 

Cît m-ar costa supraîntinerirea asta? 

300 de euro. 

Un salariu mediu pentru o tinereţe încă netrecută... Ce mai vor româncele în afară de injecţiile cu botox şi hialuronic? 

Implanturi cu silicoane, reparaţii de nasuri şi liposucţii. 

Au motivaţii reale? 

40% dintre ele sînt fashion victims, restul au motivaţii reale. Dar pe cel puţin două din zece eu reuşesc să le conving că nu e nevoie să apeleze la astfel de implanturi, ajustări sau injectări. Chiar în acest moment, am în cabinet o pacientă tînără, de 22 de ani, cu sîni mari şi căzuţi, dar nu-mi vine să-i las tăieturi la vîrsta asta şi pe o piele aşa de fină şi de frumoasă. O să-i fac o liposucţie şi i-am recomandat deja să-şi opereze sînii mai tîrziu, după naştere.

Iată o problemă morală ridicată de această meserie! 

Da, şi sînt consecvent. Nu toţi pacienţii au nevoie de operaţii, plus că există riscul ca apoi să fie nemulţumiţi de rezultat. Dacă operez un pacient care nu necesita cu adevărat să fie operat, mă pun singur într-o situaţie neplăcută. Căci feedback-ul meu este mulţumirea pacienţilor. Chirurgii plastici vînd, în fond, fericire. 

Ce se întîmplă cînd operaţia nu reuşeşte? 

În puţinele cazuri în care nici eu, nici pacientul nu sîntem mulţumiţi, refac operaţia. Asta dacă nu cumva preferă să fie operat de altcineva. Uneori rămîn cicatrici şi e normal ca cicatricea să fie corectată cu o altă operaţie. Pacientul e stresat, nevrotic, se îngraşă după operaţie, fumează – or, cînd fumezi cicatricile devin maronii din cauza proastei circulaţii a sîngelui... Dar nu căutăm vinovaţi, ci încercăm să îndreptăm lucrurile. 

Spuneţi că vindeţi oamenilor fericire; dar chiar le este suficient o operaţie pentru a fi fericiţi? 

Eu cred că 90% dintre români obţin fericirea cu lucruri mici, cu bani, cu etichete... 

Nu e cam trist? 

Ba da, e superficial şi trist, dar n-o să fim toţi Schopenhauer (rîde).

Primiţi şi solicitări bizare? 

Da. De exemplu, unele paciente cer forme ale buzelor contrar oricăror standarde. Una dintre pacientele mele a venit după un timp să-şi opereze din nou buzele, pentru că i se părea că le are ca toate celelalte. 

Solicită femeile aceste operaţii pentru că le cer bărbaţii, pentru că vor să se conformeze idealurilor masculine? 

Femeile, în general, nu ascultă de bărbaţii lor, în privinţa operaţiilor estetice. De cele mai multe ori, bărbaţii nici nu sînt de acord cu astfel de intervenţii. Problema femeilor este propria lor percepţie asupra corpului şi a frumuseţii. De fiecare dată cînd vine la mine o pacientă care suferă în urma unui divorţ sau a unei despărţiri, îi spun că bărbatul nu se va întoarce acasă doar pentru nişte silicoane. Aceste paciente nu sînt potrivite pentru operaţii, iar eu le spun că au nevoie, de fapt, de reconciliere, nu de operaţie. 

Bărbaţii ce operaţii solicită? 

La fel ca femeile. Transsexualii vor silicoane, bărbaţii care au sîni mai mari vor scoaterea lor, corecţii la nas, liposucţii... Celor tineri le recomand să facă sport. Le spun că nu merită să se opereze atît de repede.

„Vrem corpuri mai bune“ 

Cît de „ideal“este idealul 90-60-90? 

Frumuseţea nu este matematică. Mă uit şi eu la televizor la vedete şi încerc să identific anumite repere de frumuseţe ale lumii de azi. Sigur că există un şablon, dar frumuseţea este armonie. O pacientă, pe care am operat-o de mai multe ori, a vrut la un moment dat şi o corectare la nas. Eu am refuzat-o, spunîndu-i că nu are nevoie de aşa ceva, că nasul ei, aşa cum era, îi conferea personalitate, dar ea s-a operat în altă parte şi, cînd ne-am reîntîlnit, îşi pierduse orice farmec – pur şi simplu nu mai era ea. 

Credeţi că, în general, oamenii preferă standardele, în locul frumuseţii atipice? 

Da. Lumea vrea frumuseţe uniformă. 

Credeţi că frumuseţea vine din interior? 

Frumuseţea vine numai din interior. 

N-o să vă creadă nimeni. Tocmai dvs. spuneţi asta? 

Eu cred că fiecare trebuie să-şi găsească propriul ideal de frumuseţe şi că nu trebuie să se asemene cu nimeni. Chirurgul plastic este un intermediar între om şi Dumnezeu, dar frumuseţea este, de fapt, o energie. Cu sau fără un nas perfect, cu sîni mari sau mici, emani aceeaşi căldură, bunătate, farmec, inteligenţă... Acestea nu se schimbă odată cu corpul. Cînd eram mai tînăr, credeam că frumuseţea e importantă, acum nu mai cred asta. Dar dacă pacienţii mei vor altceva, eu sînt capabil să-i ajut să-şi împlinească dorinţele. Şi îi înţeleg, pentru că această nevoie a lor este una justificată în lumea în care trăim. Industria chirurgiei plastice s-a dezvoltat în paralel cu celelalte industrii care ne îmbunătăţesc viaţa. Conducem maşini mai bune, avem frigidere şi televizoare mai bune, vrem corpuri mai bune. Există oameni care se exprimă împotriva chirurgiei plastice, din raţiuni diverse, inclusiv religioase – „trupul e de la Dumnezeu“ –, dar care îşi cumpără haine tot mai scumpe, maşini tot mai puternice etc. Dacă acestea aduc tot o îmbunătăţire vieţii noastre, de ce să aplicăm corpului alte reguli!? 

Există defecte profesionale în meseria asta? Adică, se întîmplă să vedeţi o femeie pe stradă şi să vă gîndiţi cum i-aţi corecta anumite părţi ale corpului?

Nu, pentru că ştiu că nu toţi oamenii au nevoie de operaţiile mele şi că cei mai mulţi se simt minunat în pielea lor. 

Dar dacă aţi fi pe o plajă plină cu nudiste, la ce v-aţi uita mai întîi? 

La apa mării.

Marek Vâlcu este medic primar, asistent universitar UMF „Carol Davila“, membru al Societăţii Române de Chirurgie Plastică şi vicepreşedinte ale Academiei Române de Chirurgie Estetică.

a consemnat Marius CHIVU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.