Oamenii se mobilizează pentru probleme concrete – interviu cu Oana PREDA

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Poveste de dragoste cu năbădăi jpeg

Locuinţa e, prin excelenţă, spaţiu privat. Locuim însă în egală măsură şi în spaţiul public, în oraş, pe care îl învestim cu propriile noastre reprezentări ale bunei locuiri. Uneori, aceste reprezentări intră în conflict. Sau nu sînt înţelese ori asumate de autorităţi. CeRe este o organizaţie neguvernamentală care îi invită pe cetăţeni să participe la deciziile publice, să propună soluţii pentru buna locuire.

Sînt interesaţi cetăţenii să participe la deciziile publice?

E greu de vorbit despre cetăţeni ca despre un tot unitar. Încă domină „majoritatea tăcută“, dar – şi e un dar îngroşat – de unde privim noi, cei de la Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe), se vede o creştere semnificativă a interesului şi a exigenţei oamenilor în raport cu autorităţile. Din ce în ce mai mulţi oameni se organizează în grupuri de iniţiativă, trag la răspundere administraţia pentru decizii proaste, îşi cer drepturile, protestează. Recent, am admirat o mamă dintr-o comunitate de rudari (Malu Vînăt) care-şi mobilizează vecinii şi o responsabilizează pe educatoarea fetiţei ei pentru că la grădiniţa din rudărie nu se respectă programa, iar copiii de acolo nu învaţă la fel de multe precum copiii din grădiniţa la care merg majoritarii. Şi exemplele sînt din ce în ce mai multe. Încă nu avem o masă critică, dar avem cu siguranţă seminţele ei.

Şi aş mai spune aici că „interesul de a participa“ nu trebuie privit, discutat sau stimulat în abstract. Interesul cetăţenilor de a participa la deciziile publice este strîns legat de interesul concret pentru a rezolva o problemă care te afectează (şi) personal: parcul părăsit, aerul irespirabil, alocaţia prea mică. Mi-ar plăcea ca noi, ONG-urile, să descompunem concepte precum interesul general sau interesul comunităţii şi să înţelegem că oamenii nu se mobilizează de dragul democraţiei sau al unui proces decizional transparent, ci se mobilizează pentru probleme concrete, pe care ei le simt. Cel puţin la început.  

Care sînt domeniile/temele în care aţi constatat cea mai puternică implicare cetăţenească?

Pare că temele ce ţin de spaţiul în care trăim: o clădire care ne ia lumina, betonul care acoperă parcul, o stradă ne­as­fal­tată sînt cele în jurul cărora oamenii se mobilizează mai degrabă. Din păcate, alte probleme care afectează mai acut şi mai dureros nu reuşesc să catalizeze atît de bine: accesul la servicii medicale, educaţia, locuirea precară – că tot e vorba despre locuire.

Sînt mai multe cauze pentru care se întîmplă aşa. Întîi de toate, pentru că, în cazul temelor care ţin de spaţiul public, oamenii au un interlocutor mai clar şi mai uşor de contactat: de cele mai multe ori e vorba de Primărie şi de Consiliul Local. Pentru celelalte teme, interlocutorul e mult mai greu de identificat. Apoi, în jurul problemelor legate de spaţiu contează foarte mult proximitatea geografică. Fizic, e mult mai uşor să te organizezi în jurul unei probleme clar localizate.

Cauza care cîntăreşte însă cel mai greu este legată de faptul că, pentru oamenii care au probleme de subzistenţă, priorităţile sînt diferite. E greu să te întîlneşti cu vecinii şi să scrieţi împreună o petiţie sau să pregătiţi o audienţă dacă nu ştii exact ce le pui mîine copiilor pe masă. Iar dacă mai şi depinzi de un ajutor social, e încă şi mai dificil să găseşti curajul de a interveni în decizia publică.

În ce măsură sînt dispuse autorităţile publice să comunice, să se consulte cu cetăţenii pe teme legate de dezvoltarea urbană?

Depinde mult de cîtă presiune pun oamenii. Pentru multe instituţii, comportamentul parcurge următorii paşi: mai în­tîi ignoră, apoi se apără/luptă, apoi unii dintre funcţionari încep să se debaricadeze puţin cîte puţin. Un exemplu bun este sectorul 6 din Bucureşti. După cîţiva ani în care mai multe grupuri de cetăţeni au activat şi au comunicat, de la constructiv la contondent, cu Primăria, s-a deschis, în sfîrşit, uşa. Nu poţi intra mereu pe ea, dar situaţia este mult mai bună decît era acum cîţiva ani.

Care e cea mai importantă reuşită de pînă acum a unei comunităţi în relaţia cu autorităţile?

Nu spun că e cea mai mare reuşită, dar exemplul pe care vreau să-l dau este victoria Grupului „Iaşiul iubeşte teii“. Acum doi ani şi jumătate, teii de pe Bulevardul Ştefan cel Mare – simbolul oraşului – au fost tăiaţi şi înlocuiţi cu salcîmi japonezi (nişte arbuşti pitici). A apărut grupul „Iaşul iubeşte teii“ şi, după doi ani şi jumătate de luptă, Primăria a decis replantarea teilor. Prima reacţie a primarului sau a viceprimarului a fost: cinci nebuni care vor să replantez teii (citat aproximativ). Cei cinci nebuni au reuşit să construiască o adevărată mişcare, s-au mobilizat mii de oameni obişnuiţi, artişti, personalităţi, au transformat subiectul dintr-unul local într-unul naţional, au implicat experţi, media, organizaţii. Aşa au determinat autorităţile să recunoască că au luat o decizie proastă – şi asta cred eu că este victoria morală.

Cum susţine CeRe aceste iniţiative?

Principiul pe care încercăm să-l aplicăm este să nu facem noi în locul oamenilor. De fapt, pentru noi e important ca oamenii să rămînă cu nişte instrumente şi cunoştinţe pe care să le poată folosi şi fără noi, şi cu o voce mai puternică.

a consemnat Matei MARTIN

Oana Preda este director executiv al Cen­trului de Resurse pentru Participare Pu­blică (CeRe).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.