Oamenii pe care îi dispreţuim

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cei care au păreri diferite de ale noastre. Cei care se uită la alte televiziuni și la alte emisiuni decît cele care ne plac nouă. Cei care postează pe Facebook alte citate, alte poze, alte mesaje decît cele pe care le considerăm noi interesante. Cei care își mobilează casele altfel decît o facem noi. Cei care ascultă alte muzici decît cele care ne fac pe noi să vibrăm. Cei care vorbesc mai îngrijit decît noi. Cei care vorbesc mai dezlî­nat decît noi. Cei care se spală pe dinți mai des decît noi. Cei care se spală pe dinți mai rar decît noi. Cei care mănîncă mezeluri. Cei care cred că mezelurile sînt otravă. Cei care își vaccinează copiii. Cei care cred că vaccinul e brațul înarmat al unei forțe malefice. Cei care fumează. Cei care nu mai fumează. Cei care n-au fumat niciodată. Cei care dau de mîncare cîinilor de pe străzi. Cei care cheamă hingherii. Cei care dau șpagă pentru că „altfel nu obții nimic“. Cei care nu dau șpagă nici în ruptul capului. Cei care merg la serviciu cu bicicleta. Cei care merg cu mașina pînă la magazinul de la colțul străzii pe care locuiesc. Cei care ies în stradă să protesteze. Cei care cred că ăia care protestează sînt manipulați, proști, trădători.

Cei care poartă „ghiul“. Cei care poartă cercei în nas și în buric și unde mai vor ei. Cei care nu poartă nici o podoabă. Cei care se tatuează. Cei care cred că tatuajul e o formă de sălbăticie. Bărbații care poartă barbă. Bărbații care se bărbieresc în fiecare dimineață. Cei care își lasă unghie mare la degetul mic. Cei care își leagă nenumărate cruciulițe la oglinda retrovizoare din mașină. Că tot sîntem la capitolul ăsta, cei care își fac cruce ori de cîte ori trec pe lîngă o biserică. Cei care rîd de unii oameni atunci cînd își fac cruce în fața unei biserici și le atrag atenția că aia e o sinagogă. Cei care aruncă chiștocul pe geamul mașinii. Cei care nu au curajul de a lua chiștocul ăla de pe jos, ca să-l arunce înapoi în mașina de unde a ieșit. Bărbații care iubesc bărbați. Femeile care iubesc femei. Bărbații care iubesc femei. Femeile care iubesc bărbați. Oamenii care nu știu ce sînt, femei, bărbați sau pur și simplu altceva. Cei care țin în casă pisici. Cei care țin în casă cîini. Cei care cresc broaște țestoase, hamsteri, iguane, maimuțe, pinguini, papagali. Cei care nu acceptă animale în casă. Inclusiv unii membri ai familiei și rude din alte localități.

Romii. Maghiarii. Evreii. Bulgarii. Românii. Italienii săraci, ajunși pe-aici. Cei care scriu comentarii la articole. Cei care scriu articole. Cei care beau șpriț. Cei care beau bere la „sticlă de plastic“. Cei care poartă „trening“ de fîș. Cei care țin cu Dinamo. Cei care țin cu Steaua. Cei care țin cu o echipă de fotbal, oricare va fi fiind ea. Cei care beau cafea dimineața, pe stomacul gol. Cei care fac sex (des și zgomotos) în apartamentul de alături. Cei care își parchează mașinile ca niște boi. Cei care dau zeci de ture pînă găsesc un loc de parcare. Cei care sînt în stare să dea ture o zi întreagă, deși au găsit un loc de parcare, dar nu îl ocupă, pentru că e un loc rezervat persoanelor cu dizabilități. Cei care parchează din prima secundă pe un loc rezevat persoanelor cu dizabilități. Cei care claxonează ca niște isterici, crezînd că asta îi calmează. Cei care merg la terapeut. Cei care zic că rezolvă ei situația, că ei cunosc omul în zece secunde, după cum spune bună ziua, și-l scanează mai bine decît orice aparat de pe lumea asta.

Hipsterii. Rockerii. Lumbersexualii. Fe­­ mi­nistele. Țăranii proști. Ecologiștii. Ăștia cu political correctness. Ecologiștii, din nou, pentru că sînt foarte enervanți. Cei care își pun picături în nas de zece ori pe zi. Bărbații care se dau cu creme. Fe­meile care se epilează. Bărbații care se epilează. Doamne, apără și păzește! Fe­meile care iau anticoncepționale. Băr­bații care folosesc prezervativ. Dacopații. Mo­tocicliștii. Filateliștii. Numismații. Or­todocșii. Catolicii. Greco-catolicii. Re­formații. Protestanții. Neoprotestanții. Mu­sulmanii. Liber-cugetătorii. Ateii. Ag­nos­ticii. Indiferenții. Bărbații care încă mai poartă, iarna, izmene sau orice poate să semene cu așa ceva. Ființele umane care merg la sala de fitness. Ființele umane care mănîncă o șaorma mare, cu de toate, pe la trei dimineața. Compatrioții care iubesc filmele românești. Astea din ultimii ani. Compatrioții care urăsc filmele românești. Cei care spun că românii sînt cel mai înzestrat popor din lumea asta, că aici e centrul energetic al lumii, că prin munții noștri sigur se găsește un Stargate sau așa ceva și că nu poți traduce cuvintele „dor“ și „doină“ în alte limbi, pentru că doar sufletul românesc e capabil să simtă și să creeze asemenea frumuseți. Cei care spun că românii sînt cel mai jalnic popor, laș, leneș, ticălos, furăcios, trădător, n-are nimic original, doar gura e de el, își merită pe deplin soarta, pentru că nimic de pe lumea asta nu îl va schimba vreodată, acum și-n vecii vecilor, amin!

Cam ăștia sînt oamenii pe care îi disprețuim. În rest, totul e bine. Există respect, considerație, bun simț, putem sta de vorbă civilizat cu oricine, cu condiția să nu facă parte din vreo categorie enumerată mai sus. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

articol apărut în Dilema veche, nr. 690, 11 mai 2017

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Moscova face liste cu cei care pleacă din țară: ce se va întâmpla cu ei
Rusia alcătuiește liste cu persoanele care pleacă din țară în contextul decretării mobilizării parțiale.
Martin Jordan sosie Gordon Ramsay foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“, vizitați de Gordon Ramsay. „Când îți demontează farfuriile de la amuletă, te gândești: «Îți e permis, maestre»“
În ediția de miercuri a show-ului culinar de la Antena 1, chefii au avut un șoc total când l-au văzut în platou pe celebrul Gordon Ramsay.
marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.