Oamenii deștepți și piersicile la grătar, îmbăiate în rom
Mirosul copilului meu cînd se trezește. Zîmbetul soției mele în orice împrejurare. Tăcerea din prima cafea a zilei. Prezența iubirii. Trompeta lui Ibrahim Maalouf, în surdină. Mirosul mării. Un pahar de Tempranillo exact cînd am poftă. Conversațiile cu oameni deștepți despre orice. Apusul văzut de la manșa avionului. Ciocolata elvețiană. Ploaia pe piele. Iarba sub tălpile goale. Compania arborilor cu adevărat bătrîni. Poezia lui Leonard Cohen. O oră la hamam în Istanbul. Un mic dejun lung. Prietenia reală cu un bărbat echilibrat. Un zîmbet primit din senin pe stradă. Mirosurile amestecate dintr-o piață curată. Să nu scot o vorbă ore în șir. Gustul apei de la munte. Mielul dobrogean gătit la foc mic. Plăcerea care apare exact cînd se termină un duș cu apă rece. Conexiunea neîntreruptă cu un prieten din copilărie. Cînd îmi gătește mama. Miere din florile Balcanilor peste caimacul laptelui, pe o felie de pîine caldă. Uleiul de floarea-soarelui proaspăt scurs din presă. Mustul de o zi, scos din frigider. Castraveții covăsiți în apă cu sare și mărar. Vinul pelin. Mirosul pădurii după ploaie. Foliajul Transilvaniei văzut de sus în a doua săptămînă din octombrie. Zborurile lungi la „business class”. Paturile de la Kempinski. Cina la Arzak. Atingerea măslinilor seculari. Doina din caval lîngă focul de tabără. Perseidele. Păstrăvul afumat din Bucovina. Glutenul. Carnea roșie gătită „rare”. O zi pe Egee, pe puntea unui velier. O felie subțire de jamon iberico pe limbă. Slana afumată, cu roșii din grădină și pită bătută de la Colțești. Prietenia lui Andoni Luis Aduriz. Plăcinta creață de pe Mesteacăn. Mirosul castanelor coapte pe jar. Miezul de pepene roșu rece, zdrobit pe cerul gurii. Sexul. Sinceritatea din al treilea pahar de vin. Șase tacos. Zeama de roșie amestecată cu sare și ulei, adunată în miezul de pîine. Star Trek binging, episoadele filmate înainte ca „politically correct” să devină noua religie dominantă. Plimbările lungi. O carte scrisă de Amor Towels. O oră cu ochii la dervișii rotitori și inima la Rumi. O zi cu Mugur și caii lui, prin pădurile Clujului. Porumbul copt în jar. Nectarul florilor de salcîm. Acel tort de ciocolată. Un espresso corect după ce am petrecut o săptămînă departe de Europa. Cireșele de import în a treia săptămînă din mai. Supa de găină cu tăieței și foarte mult pătrunjel. Borșul de miel cu foarte mult leuștean. Ciorba de burtă plină de muchii. Pintxos în San Sebastian. Trei zile consecutive la golf. Terasa cu vedere la lac. Plăcinta cu brînză de burduf, cozi de ceapă verde și mărar. Tiramisu. Cartofii pai, cu un ou fript deasupra. Gălbenușul moale. Sarea cu vanilie, pe carnea de porc un pic (cam) grasă. Un sandwich cu șuncă și castraveți la ora 16. Sentimentul că totul e bine. Pastele cu arici de mare, ceapă verde și unt. O Fetească neagră reușită și foarte rece. Timpul. Rarele momente în care cîinele meu, un Akita Inu imperial și riguros prin natura sa, dă semne că s-ar putea să-i plac. Sedarea generală dinaintea unei colonoscopii, și liniștea de după. Choux cu cremă Chantilly. Miezul sîmburilor de caise. Nucile aproape coapte, curățate de pielița amăruie. Ouăle fripte în unt aproape ars. Cititul de cărți. Pacea interioară, cînd e. Mirosul cojii de lămîie cînd o strîngi între degete. Stafidele înmuiate în coniac. Mirosul de lavandă. Salata de vinete cu maioneză. Salata de vinete fără maioneză. Crema Făgăraș cu ceapă roșie, tocată mărunt, sare și puțin mărar proaspăt. Cafeaua de la Il Caffe, prăjitoria din Cluj. Mănușile cu un singur deget, iarna. Alunecarea conștientă în somn, după 20 de ore de muncă. Spuma de fragi. Creveții roșii din Denia, cruzi, cu puțină sare și un strop de ulei din măsline piqual. Primul cîmp verde pe care-l văd primăvara. Laptele cald peste mămăliga rece, rămasă de ieri. Gustul amar, cînd e la locul lui. Fața rece a pernei, în nopțile de vară. Frigănelele mîncate cu brînză cu mucegai albastru și roșii proaspete. Baclavalele de la Koskeroglu. Paella valenciană, cu melci, iepure și copane de pui. Tuzlamaua din picioare de vițel. Creierul de vițel cu piper și sare, gătit în hîrtie de copt, pe plită sau grătar. Momițele cu demi-glace de vită și piure de cartofi cu mult unt. Să uit telefonul acasă și să-l las acolo o zi întreagă. O oră în Muzeul Național de Artă împreună cu Adrian Buga. Sarea Maldon pe o bucată de carne de porc iberic. Bulele reci dintr-un Crémant bun. Piersicile la grătar, îmbăiate în rom. Pedro Ximénez. Tăiețeii subțiri din Banat. Orice gătește Dragoș Tudoran. Pălinca de gutui băută dintr-un păhăruț scos din congelator. Ficatul de gîscă (dar nu foie gras), cu ceapă caramelizată și o gură de Tămîioasă foarte-foarte rece. Ultima linguriță dintr-un kilogram de înghețată de ciocolată. Mierea de castan. Dovleacul copt în decembrie, după ce l-a atins puțin frigul. Căpșunele cu tarhon și cîteva grăunțe de sare. Mărul din prăjitura cu măr. Viața așa cum este.
Adrian Hădean este chef, blogger culinar și a fost jurnalist. Cea mai recentă carte publicată: #24centimetri (Editura Curtea Veche, 2016)
Foto: wikimedia commons
