O ţară ca afară - exerciţiu de normalitate
- argument -
„Vrem o ţară ca afară!“ au strigat manifestanţii din iarna trecută. Privind retrospectiv la acel moment, putem face două observaţii. Prima: „afară“ acela se subînţelege automat ca fiind un „afară“ mai bun, cam cum există prin Occident. Adică nu-mi închipui că cei care doreau o ţară ca afară se gîndeau la Rusia lui Depardieu; putem, deci, bănui o prezumţie automată a lui „afară“ ca fiind binele de la Vest. A doua observaţie e mai degrabă o provocare pentru manifestanţii care se luau la trîntă cu Sistemul (orice-ar însemna chestia asta): ei, avem o ţară mai aproape de idealul „ca afară“?
Adevărul e că după vara asta, cînd România a alunecat mai degrabă spre un afară nedorit (dovada vie a paradoxului că democraţia poate regresa în UE), am auzit colegi (de prin ONG-uri) care regretă scînteia de activism civic din iarnă. Revoluţia lor, chiar aşa mică cum s-a nimerit să fie, a fost confiscată. Încă o dată.
Şi totuşi, veţi asista în paginile care urmează la un exerciţiu de normalitate. Avem un nou guvern. Indiferent de ce părere avem noi despre oamenii din acest guvern, el va guverna. Plecăm în exerciţiul nostru de la prezumţia că sînt deschişi la idei, la dialog şi la sfaturi bune. În Occidentul spre care tindem, aceasta este o meserie în sine. Există organizaţii care se numesc think tanks. Rezervoare de gîndire, cum ar veni pe româneşte. Am cerut unor oameni care lucrează în asemenea organizaţii să analizeze programul de guvernare al executivului Ponta II, să facă nişte comentarii şi să vină cu nişte sfaturi pentru acest guvern.
Am acoperit zone sensibile şi vitale – justiţia şi energia, fondurile europene. Nu pretindem exhaustivitate, dar pretindem că autorii ştiu despre ce vorbesc. Pentru că de asta i-am şi ales: oameni despre care ştim că se pricep la un domeniu despre care vorbesc. Inevitabil, unii îmi sînt apropiaţi şi colegi la Centrul Român de Politici Europene. Cînd îl am în biroul alăturat pe cel mai bun expert pe fonduri europene, ar fi ciudat să-l caut în altă parte – chiar dacă asta poate suna a lipsă de modestie. În alte zone de politici, am mers spre coaliţii şi organizaţii consacrate – pe mediu, de pildă. Iar în alte cazuri, am auzit idei atît de bune încît am considerat că merită vizibilitate publică – programul de guvernare s-ar îmbogăţi preluîndu-le.
Un comic american spunea odată ceva de genul „am ajuns să ne uităm la perioadele cînd Congresul este în sesiune cam ca atunci cînd ăla mic pune mîna pe ciocan“. Avem de multe ori senzaţia asta: aşteptăm cu emoţie să vedem ce mai strică guvernele României. Dar am decis să începem noi să ne comportăm „ca afară“. Venim cu sfaturi.
