O "tănăseală" continuă

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
O "tănăseală" continuă jpeg

Cineva mi-a spus: „Fii blîndă cu ea, e coperta discului ei.“ Într-adevăr, mă lansasem în zilele din urmă într-o tiradă menită să desfiinţeze, pentru mine şi pentru cei care mă ascultau, mitul Mariei Tănase. Una dintre multiplele mele încercări de a pune ordine în propria valorizare a muzicii şi de a asculta „cu adevărat“.  

Mi-era clar că am crescut cu discurile ei. Imaginea Mariei înregistrînd, îmbrăcată în ie, cu braţele încrucişate pe piept, gura întredeschisă şi senzaţia unei mişcări neîntrerupte, venite cumva din cîntec, îmi transmitea o feminitate puternică şi-mi spuneam că „aşa trebuie să arate orice femeie cînd înregistrează“, cînd face muzică. Mulţi ani am trăit chiar cu senzaţia că dragostea sună şi se desfăşoară ca-n „Cine iubeşte şi lasă“. Nu e un moft să spun toate acestea. Tonul profetic şi ameninţările din versuri, limbaj cu care nu mă întîlneam nicicum în viaţa mea reală (părinţi, şcoală, cartier), îmi spuneau că, atunci cînd va să fie, va apărea de undeva din auz vocea Mariei, care-mi va cînta, cu toată dogoarea, cuvintele menite să descrie şi să pecetluiască dramatica (neapărat!) poveste de iubire.

Peste timp, descoperindu-mi naivitatea din percepţie, presimţind o minciună extinsă pe parcursul cîtorva zeci de ani şi înfuriindu-mă, m-am dezis de glasul plin, de tărăgănările şi sunetele arcuite, de Maria, care pusese stăpînire parcă pe toată muzica românească. Îmi părea că este şi din vina ei faptul că îi găsesc amintirea prinsă între discursul propagandistic şi tabloidizarea specifică mass-mediei de consum larg din anii 2000.  

În plus, descoperisem o diferenţă fundamentală între cîntatul ei îndrăgit de publicul teatrelor de revistă şi al grădinilor Capitalei, şi glasurile femeilor din înregistrările lui Brăiloiu, care, contrar, tot în anii ’50, păruseră publicului de la Sorbona o barbarie. În tirada mea îndreptată împotriva Mariei, vorbeam de felul în care a manevrat folclorul şi spuneam că ea nu cîntă ca la sat, ci, mai degrabă, inventînd modul în care muzica putea să-şi găsească locul la oraş. „Gorjanul nu-nţelege ce cîntă bănăţeanul“, îmi spune un prieten, etnomuzicolog. Maria cînta de toate – doine, hore, învîrtite, lăutăreşti, cîntece de pahar din toate regiunile ţării, alegînd „ce e mai frumos“, fiind prima care-şi crea astfel repertoriul. Dar asta înseamnă şi că gustul ei se forma în concordanţă cu timpurile, cu cei care o sfătuiau, cu ambianţa Bucureştiului anilor ’30. Harry Brauner îşi aminteşte cum a-nvăţat-o să cînte cu acompaniament instrumental, realizînd astfel „compromisul alcătuirii cîntecului homofon pur melodic, cu acompaniamentul instrumental, corespunzînd cerinţelor urechii orăşenilor şi mai cu seamă patronilor.“ Maria şi-a lucrat vocea, a alungat asperităţile, a pus deoparte „imperfecţiunile“, a ieşit din anonimat. Cîntecul avea un nume, iar acesta era numele ei. De la acelaşi Harry Brauner, fetele veneau şi cereau lecţii „de Maria Tănase“.  

Peste timp, într-un Bucureşti care-şi caută îndîrjit identitatea, în care mai intelectual decît să respingi manelele este să scrii biografii pe Wikipedia, pentru Guţă, iar hip hop-ul se-nfiripă din sample de folclor, mă gîndesc din nou la rolul pe care Maria l-a jucat pe parcursul timpului. Le spun, aşadar, prietenilor mei că după Maria a urmat o „tănăseală“ continuă şi că, uneori, le e foarte greu cîntăreţelor să-şi mai găsească glasul, intonaţia, suflul propriu. Aud deseori, în concerte jazz sau în începutul de world music de la noi, omagii peste omagii aduse ei. Uneori, cîntecul folcloric este asociat atît de puternic cu personalitatea ei, încît influenţa nici nu mai e numită, ea există pur şi simplu în ideea popular vehiculată de folclor, tradiţie. Aceeaşi voce care mi-a cerut blîndeţe îmi răspunde, după o audiţie îndelungă a dublului CD scos de Casa Radio, „...dar era perfectă tipa“. Ca şi cum ceva s-ar fi limpezit înăuntrul meu, ca şi cum, în timpul acesta petrecut cu înregistrările ei, s-ar fi egalizat şi luptele mele interioare, din nou, am început să o ascult pe Maria.

Pe acest dublu CD, după aproape 30 de ani de cîntat, Maria are o manieră proprie de a face înregistrări, de a relaţiona cu orchestra care o acompaniază, de a instrumenta cîntecele. Faţă de înregistrările de început, acestea – cele din urmă – poartă amprenta devenirii ei de cîntăreaţă profesionistă. În înregistrarea din anii ’30, cu „Liţă-i albă peste tot“, Maria şi orchestra mai greşeau tempo-ul, se pripeau, nu ştiau, iar ea mai încurca înfloriturile de la refren; dar „Bun îi vinul ghiurghiuliu“, înregistrat în anii ’50, e excepţional în completarea instrumental-vocală a rolurilor, în dinamică şi în ceea ce înseamnă aşezarea subtilă a tempo-ului pe parcursul piesei.

Maria Tănase n-a devenit atît de celebră pe cît ar fi putut, cu vocea ei şi charisma, cu personalitatea cultivată în mediile intelectuale ale vremii sale. Dacă istoria ar fi fost de partea ei, poate şi România ar fi arătat altfel. E foarte posibil ca peste alţi 100 de ani, la nivel naţional, singura voce care să se păstreze simbol şi amintire din acele vremuri să fie Maria. 

Maria Balabaş e muziciană în grupul Avant’n’Gard şi jurnalistă la Radio România Cultural. Acest text a apărut în booklet-ul CD-ului dublu Maria Tănase. Cîntece populare. 1953-1961, Editura Casa Radio, 2013.

Ilustraţie realizată de Paul Hitter (paulhitter.blogspot.ro, facebook.com/paul.hitter.3

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.