O stea norocoasă

Alida MOCANU
Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
O stea norocoasă jpeg

Amalia nu a visat niciodată să devină însoţitoare de bord. Însă chiar şi acum, la 25 de ani, îi revin în minte anii copilăriei, cînd, în joacă, obişnuia să creadă că, dacă se ridică pe vîrfuri şi întinde mîinile către cer, ar putea atinge norii sau chiar soarele. Visele copilăriei au prins mai apoi contur în pînza unui tablou, cînd şi-a descoperit pasiunea pentru pictură. Era un copil cuminte care spera să devină pictor. Picta cerul fără să-şi imagineze că, peste ani, acesta avea să fie a doua sa casă. Însă viaţa a purtat-o pe un drum neaşteptat. A urmat cursurile Facultăţii de Drept, iar în al doilea an de studiu, şi-a pierdut mama. Pentru a termina studiile, s-a angajat ca vînzătoare la un lanţ de magazine.

În 2011, a găsit în presă anunţul de recrutare al unei mari companii de zbor din Orientul Mijlociu. O carieră printre nori nu e o meserie pe care o practici de azi pe mîine, iar perspectiva înstrăinării de cei dragi o speria. A ştiut, totuşi, că nu are nimic de pierdut: „Întotdeauna am fost ambiţioasă şi realistă. Tot ce am făcut în viaţă, am considerat că este o experienţă din care am avut ceva de învăţat. Nu m-am văitat niciodată. În schimb, am avut multă răbdare.“ O răbdare care i-a fost răsplătită din plin în ziua în care a primit golden call-ul. A fost aleasă, dintre mii de candidate, pentru postul de însoţitoare de bord la una dintre cele mai selecte companii de zbor din lume. Şi-a făcut bagajul şi a plecat spre noua casă: Emiratele Arabe Unite, Dubai. Momentul înmînării diplomei de absolvire a cursului pregătitor pentru Cabin Crew a făcut-o să realizeze cît de mîndră este să-şi reprezinte ţara în cadrul unei companii pentru care excelenţa este literă de lege: „Eu sînt mîndră că m-am născut în România şi, de fiecare dată cînd văd steagul sau îmi este menţionată ţara de provenienţă, mă mîndresc. Încerc mereu să le schimb părerea oamenilor despre noi.“ Mîndră a fost şi în momentul în care a îmbrăcat, pentru prima dată, celebrul costum cu tocă roşie şi văl alb, recognoscibil în orice colţ al lumii, marcă distinctivă a celebrei companii aeriene de lux: „Costumaţia noastră (a însoţitoarelor de bord) îmi place enorm, are un impact vizual incredibil asupra oamenilor. Cînd sîntem în aeroporturi, oamenii ne privesc cu stimă, ne studiază cu atenţie şi ne fac poze. Noi şi ţinuta noastră impecabilă reprezentăm compania, noi sîntem imaginea liniei aeriene. Sîntem inconfundabile, oriunde ne-am afla.“

Meseria de însoţitoare de bord nu este, însă, desprinsă din povestea Cenuşăresei, aşa cum şi-ar imagina probabil multe tinere aspirante la o astfel de poziţie. De la vis la realitate este un drum lung, din care nu lipsesc oboseala, teama şi dorul de casă. Dincolo de imaginea idilică pe care reclamele şi filmele o aduc în prim-plan, meseria de însoţitoare de bord presupune, în primul rînd, o extraordinară stăpînire de sine, profesionalism şi, mai ales, studiu permanent. Frica şi emoţia unui zbor nu lipsesc nici ele, în pofida celor imaginate de noi, pasagerii. Dar este o frică ţinută sub control, cu echilibru, luciditate şi credinţă: „Sînt conştientă că ceea ce fac este periculos, dar, într-un fel, m-am obişnuit cu gîndul. Zilnic sînt transportaţi milioane de oameni, iar anxietatea la bord este des întîlnită. Sînt oameni care îşi încredinţează viaţa altor oameni pe care nici măcar nu-i cunosc“ – explică Amalia. Imaginea-clişeu a însoţitoarei de bord care zîmbeşte frumos, vorbeşte impecabil limba engleză şi are un chip şi o siluetă de invidiat este doar o mică parte din ceea ce presupune complexitatea acestei meserii, de prea multe ori judecată prin prisma unor prejudecăţi fără temei. Şi asta pentru că „o însoţitoare de bord este în avion în primul rînd pentru securitatea şi siguranţa pasagerilor, şi abia mai apoi pentru impresie. La înălţime, într-un tub de aluminiu aflat la peste 11.000 de metri altitudine, noi sîntem cele care oferim ajutor, salvăm vieţi. Sîntem mereu pregătite pentru cel mai urît scenariu posibil. Avem multe responsabilităţi clar definite. Pentru noi, un zbor reuşit este acela în care oamenii nu observă nimic altceva decît experienţa serviciilor ireproşabile şi zîmbetul frumos al însoţitoarelor de bord.“

Viaţa trăită la înălţime (la propriu) are, însă, farmecul ei de necontestat. Cînd iei micul-dejun în Dubai, prînzul la Paris şi cina la Roma, timpul are o cu totul altă valoare, nu se măsoară în secunde, ci în puncte pe o hartă a globului: „Beijing, Auckland, Moscova, Madrid, Roma, Milano, Calcutta, Geneva, Dar es Salaam au fost, pe rînd, casa mea pentru cîteva zeci de ore. Drumul acesta prin lume te schimbă, e o experienţă pe care nu o înţelegi decît dacă o trăieşti“ – mărturiseşte Amalia.

A fi însoţitoare de bord este un stil de viaţă. Un pact semnat în mod responsabil cu tine, cu temerile tale, cu încrederea (oarbă) că vei ajunge la sol în siguranţă, de fiecare dată. Dar, mai ales, înseamnă să le oferi o parte din sufletul tău pasagerilor, celor care caută în zîmbetul şi eleganţa unei însoţitoare de bord liniştea şi siguranţa unui zbor peste ocean. Iar uneori, poveştile aflate printre nori – spune Amalia – valorează cît o mie de poveşti nescrise: „Este emoţionant, mai ales cînd avem cupluri în vîrstă care călătoresc pentru prima dată cu avionul, pe rute mari, din Australia pînă în America, doar pentru a-şi vedea copiii sau nepoţii. Poveştile astea de viaţă ne dau curaj. Înseamnă că ceea ce facem chiar merită orice efort. De asta iubesc atît de mult ce fac. Steaua mea norocoasă există.“

Alida Mocanu este reporter cultural la Digi24, la emisiunea Digicult.

Foto: H. Varlan

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.