O scrisoare

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
O scrisoare jpeg

Leo mă invita adesea să colaborez la numerele pe care le pregătea pentru Dilema. În toamna anului 2000 i-am scris, în loc de articolul cerut, o scrisoare. Era  pentru numărul despre idiosincrazii. Constat că, pentru mine cel puțin, epistola e actuală și vingt ans après. Doar că lista mea s-a mai lungit între timp, iar Leo nu mai este. El era, în fond, primul destinatar. Încă tot mi se pare că e plecat în Argentina, că-și continuă eseul despre În căutarea timpului pierdut (cu cîtă grație și-l pierdea pe al lui!) și că mîine-poimîine mă va suna, dimineața devreme, cum avea obiceiul, adesea trezindu-mă. Dar nu-mi părea rău deloc, era o infuzie de bine, pentru toată ziua! Rîdeam mult pe parcursul convorbirilor noastre – și ce poate fi mai plăcut decît să-ți începi ziua rîzînd cu un prieten, la telefon? Îi puteam spune orice, fără teama de a fi greșit înțeleasă, și reciproc. Nu ne pîndea malentendu-ul și nici nu era nevoie să ne explicăm sau să ne justificăm. Eram prieteni.

septembrie 2000, București

Dragă Leo,

Ar fi tare caraghios ca şi în lumea spiritului alergiile să se manifeste la fel de vizibil ca acelea de care e responsabil trupul nostru. Aşa cum unora căpşunile le provoacă urticarie sau cum aerul îmbibat de polen îi face pe alţii să nu se mai poată opri din strănutat, ia închipuie-ţi ce-ar fi dacă un anumit tip de discurs ţi-ar da mîncărimi insuportabile, dacă la stilul nu ştiu cui ai avea, automat, rhume des foins sau dacă, atunci cînd cutare profesor începe o demonstraţie, tu ar trebui să înghiţi pe ascuns o pastilă de Tavegyl. Și asta să ţi se întîmple numai ţie. Ce să mai spunem de simptomele neidentificate: să mergi pe la medici alergologi, să înceapă cu testele punîndu-ţi în faţă un teanc de gazete de toate orientările, apoi cîte o mostră din fiecare tip de promisiune electorală sau o listă cu greşelile gramaticale ale parlamentarilor şi să speraţi împreună – tu şi medicul – că găsiţi cauza şi remediul.

Nu ştiu dacă e bine sau e rău că idiosincraziile noastre intelectuale sînt mai ascunse decît cele fizice. Presupun că ele ne provoacă un fel de mîncărimi mentale – îţi aminteşti versul lui Arghezi: „Mi-e sufletul bolnav de rîie“ –, un fel de roşeaţă cerebrală care nu trece decît atunci cînd dispare şi cauza. Cum să te scarpini pînă la sînge atunci cînd te dor şi te irită gîndurile? Multe pamflete, scrisori deschise, replici, articole polemice aşa se explică, prin asemenea tulburări.

Acum, ca să nu zici că evit să-ţi dezvălui idiosincraziile personale, iată o listă aproape completă a celor pe care am putut să mi le identific şi care mă fac să mă simt rău în felul pe care ţi l-am descris: fac alergie la fanatism, la intoleranţă, la prostia agresivă, la prostia vicleană (dar nu mă deranjează neştiinţa, pentru că e oricînd remediabilă), la cei care fac pe proştii, dar nu sînt, la cei care fac pe deştepţii, dar nu sînt, la vînătorii de greşeli şi la cei care nu recunosc că au greşit, la grafomani, la mitocanii intelectuali (care proliferează), la cei care nu se citesc decît pe ei înşişi, la cei care răstălmăcesc. Am generalizat, dar aş fi putut să înlocuiesc fiecare categorie cu numele unui contemporan. Te rog, fă tu operaţia, nu cred să ai dificultăţi. Poate că ţi se pare că astea nu sînt idiosincrazii (care ar trebui să fie ceva mai frivole şi să aibă un aer mult mai personal). Poate că îţi spui că toţi sîntem alergici la lucrurile astea şi la oamenii ăştia. Tu, cel puţin, ştiu sigur că eşti. Dar remediul tot nu l‑am găsit. Şi ştii ceva? Nu sînt convinsă că nu sînt mult mai mulţi ceilalţi, cei pe care nu numai că nu-i irită, nu-i doare şi nu-i mănîncă nimic niciodată, dar care se simt chiar atraşi de „intelectuali“ din tagma celor pe care ţi i-am înşirat. Vorba ta: Ce ţie nu-ţi place, altuia îi place. Cu speranţa că n-ai alergie la stilul epistolar, care mie îmi place.

Ioana Pârvulescu este scriitoare și profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti. Cel mai recent roman: Inocenții (2016), iar cel mai recent volum de eseuri: Dialoguri secrete (2018).

Foto: arhiva personală I. Pârvulescu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Marea iubire a actorului Traian Stănescu. S-a stins la trei ani după soția sa: „Acum dansează în ceruri amândoi”
Traian Stănescu nu a mai rezistat fără iubita lui soție, cu care a împărțit mai bine de 4 decenii de viață. Actrița Ilinca Tomoroveanu, nepoata marelui poet şi om politic Octavian Goga, a fost dragostea vieții lui.
image
Iarna se întoarce în forță: România, lovită de fenomene extreme. Când scăpăm de valul de aer polar
Iarna se întoarce în forță în România. Se face tot mai frig, iar la munte, pe culmi, va fi viscol puternic. Schimbarea vremii aduce fenomene extreme, în special furtuni violente.
image
Mărturii șocante: Trenurile CFR Călători sunt adevărate bombe cu ceas
Trei locomotive din patru și mare parte dintre vagoanele CFR Călători au durata de exploatare depășită, iar reparațiile industriale ale materialului rulat lipsesc.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.