O şansă pentru România

Sylvain PASQUA
Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
O şansă pentru România jpeg

Din 1985 încoace, peste cincizeci de oraşe din Europa au purtat titlul de Capitală Europeană a Culturii. În 2016 este rîndul oraşelor Wroclaw (Polonia) şi San Sebastian (Spania); ele preiau ştafeta de la Mons (Belgia) şi Pilsen (Cehia) şi-o vor preda, în 2017, oraşelor Paphos (Cipru) şi Aarhus (Danemarca).

A deveni Capitală Europeană a Culturii înseamnă pentru oraş certitudinea de a fi, timp de un an, în actualitate. E, deci, o mare onoare de a obţine acest titlu – adesea după o luptă strînsă, de vreme ce numărul oraşelor candidate e mare: în competiţia pentru anul 2021 s-au înscris 14 oraşe din România şi tot atîtea din Grecia.

Ambiţia iniţială a rămas aceeaşi. Oraşele care găzduiesc manifestarea trebuie să pună în valoare diversitatea culturilor din Uniunea Europeană, punînd în lumină ceea ce ne apropie. Căci asta e esenţa ideii europene: convingerea că ne putem îmbogăţi din diversităţile noastre într-o Uniune adunată în jurul ideilor fondatoare cum ar fi, de pildă, respectul demnităţii umane şi al drepturilor omului, nondiscriminarea şi toleranţa. Cu alte cuvinte, să încurajăm un sentiment al apartenenţei şi un destin comun, creînd acest spaţiu public împărtăşit de toţi, de care proiectul construcţiei europene are atîta nevoie.

Prima miză a unei Capitale Europene a Culturii este deci să permită dialogul între culturi şi să favorizeze, prin intermediul culturii, o dezbatere cît se poate de largă între cetăţenii europeni asupra a ceea ce înseamnă pentru ei acest proiect european. Şi să reflecteze, dincolo de diferenţele naţionale, culturale sau lingvistice, asupra tipurilor de Europa pe care vrem să le construim pentru generaţiile viitoare.

În acest sens, fiecare Capitală Europeană a Culturii îşi asumă o imensă responsabilitate față de Uniunea Europeană şi, la modul general, faţă de Europa în întregul ei.

De-a lungul anilor, iniţiativa Capitalelor Europene ale Culturii a devenit una dintre acţiunile noastre cele mai cunoscute şi apreciate de cetăţeni. Această creştere a popularităţii înseamnă şi mai multă responsabilitate. Mai ales că, astăzi, oraşele sînt mult mai conştiente de faptul că cultura poate să aducă beneficii în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, regenerarea urbană, coeziune socială ori atractivitate pe scena internaţională.

A candida pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii reprezintă pentru oraşe o oportunitate de a explora locul  pe care îl acordă culturii pentru propria lor dezvoltare. Astfel, proiectul Mons 2015 se înscria în ambiţia mai generală de a face din cultură vectorul unei veritabile metamorfoze a oraşului în jurul industriilor creative şi digitale, în vreme ce Pilsen 2015 voia să deschidă oraşul, din punct de vedere cultural şi mental, către vecinii săi europeni. Marsilia (Capitala Europeană a Culturii 2013) şi-a propus să folosească forţa culturii pentru a‑şi consolida poziţia în zona bazinului mediteranean. În vreme ce Wroclaw profită de anul în care a devenit Capitală pentru a-i convinge pe locuitorii săi să fie mai activi din punct de vedere cultural.

Nu există vreo reţetă-minune pentru a obţine, în anul cu titlul, un succes sau o pîrghie de transformare ori de dezvoltare socio-economică a oraşului, aşa cum atît de bine au reuşit Lille în 2004 şi Liverpool în 2008. Dar una din condiţiile sine qua non este, cu siguranţă, înscrierea încă de la bun început a proiectului într-un plan de durată şi vizarea unor beneficii pe termen lung, în obiective precum dezvoltarea unor infrastructuri noi, competenţe dobîndite, reţele create, noi obiceiuri de consum cultural etc. Cu alte cuvinte, a lega proiectul Capitalei Europene a Culturii de o strategie de dezvoltare a oraşului.

Pentru asta e nevoie de timp şi de mijloace – financiare şi umane –, de o pregătire minuţioasă care să treacă printr-un proces de consultare profund şi pe care să se bazeze elaborarea unei viziuni pentru proiect, de un concept, de o planificare financiară şi, în fine, de un program.

Ansamblul forţelor vii culturale, economice şi politice trebuie să fie invitate să participe la acest efort colectiv. Este esenţial ca, încă din faza conceperii proiectului, să se asocieze ansamblul populaţiei oraşului, adică toţi cei care o compun, din toate cartierele, inclusiv din zonele în care cultura pătrunde mai greu. Această dimensiune participativă şi incluzivă e un element esenţial pentru o bună Capitală Europeană a Culturii. Aşa cum s-a văzut, de pildă, în munca efectuată de echipa de la Plov­div (Bulgaria) pentru a oferi, în proiectul Capitalei din 2019, un loc privilegiat cartierului Stolipinovo, majoritar locuit de romi.

Urez României să aibă o minunată Capitală Europeană a Culturii în 2021. Le transmit încurajările mele tuturor oraşelor preselecţionate. Şi îmi exprim speranţa ca oraşele care nu au trecut de această fază a preselecţiei să profite de elanul suscitat de candidatură pentru a acorda un loc şi mai important culturii pentru dezvoltarea lor.

Sylvain Pasqua este coordonator al acţiunii „Capitala Europeană a Culturii“ la Comisia Europeană, Direcţia Generală Educaţie şi Cultură.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.