O premieră pentru mediul rural
Dosarul de față, realizat cu sprijinul Lidl și World Vision România, își propune să prezinte un studiu de caz de CSR (Corporate Social Responsibility): „Pîine și Mîine“, proiectul fundației World Vision România pe care Lidl România îl finanțează din etapa-pilot în şase sate din Dolj și Vîlcea. La începutul acestui an, Lidl a donat pentru proiectul „Pîine și Mîine“ 100.000 de euro, pentru începerea programului și a etapei-pilot, din 20 aprilie. De atunci, 213 copii primesc o masă caldă, la școală, în fiecare zi, și participă la un after-school de două ore – ceea ce reprezintă o premieră pentru mediul rural. Obiectivul următor este ca programul să includă alți 2300 de copii, iar, în final, ca modelul programului să fie inclus pe agenda autorităţilor pentru a fi extins la nivelul ţării.
Scopul său este prevenirea abandonului școlar în mediul rural. În sate în care majoritatea familiilor au venituri medii sau submedii, mersul la școală al copiilor nu e, neapărat, o prioritate. Și, oricum, e complicat. Iar regulile privind o alimentație echilibrată nu sînt încă destul de clare, în ciuda bunăvoinței părinților. De asemenea, ideea unui after-school e o noutate în mediul rural, dar una binevenită: copiii au ajutor la scrierea temelor, de care părinții, de multe ori, sînt depășiți; și au ocazia să se „distreze“ și cu activități creative, precum desenatul sau punerea în scenă a unor piese de teatru. În satele Urși și Geamăna, pe care le-am vizitat, nu doar copiii, ci și învățătorii erau entuziasmați în special de partea dramaturgică. Tot acolo am descoperit o învățătoare (Mihaela Bercu), să-i zicem eroină, care lucrează, de ani, cu patru clase în același timp. Și face totul cu pasiune, fără să pară nici acrită, nici obosită.
Proiectul „Pîine și Mîine“ este încă la început. Ideea este ca acesta și altele asemănătoare lui să continue, și nu doar în cîteva sate, ci, dacă se poate, la nivel național. În viitor, pentru că e vorba de un proiect de dezvoltare sustenabilă, obiectivul e ca înseși comunitățile să învețe să se autosusțină și să continue singure să aibă grijă de educația și sănătatea copiilor lor. Să se ajungă ca, și în mediul rural, părinții să-și susțină copiii să meargă la școală și să înțeleagă nevoia educației pe termen cît mai lung. Și ca discrepanțele dintre sat și oraș să se tot diminueze, copiilor de acolo oferindu-li-se șanse asemănătoare cu ale celor de la oraș. Unde o masă cu trei feluri și ideea de after-school sînt ceva obișnuit.
Ilustraţie de Ion BARBU
