O politică a valorilor

Radu CARP
Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
O politică a valorilor jpeg

Corneliu Coposu a intrat, la mai puţin de 20 de ani de la dispariţia sa, în mitologia politică naţională. Atunci cînd este menţionat acest nume, nu mai urmează detalii biografice sau care ţin de activitatea politică: se vorbeşte despre Senior. Dacă un nume atît de uzitat este folosit numai în legătură cu o singură persoană, este clar că acea persoană se identifică atît de bine cu atributele ce sînt asociate senioralităţii, încît nu mai este nevoie de lămuriri suplimentare. Seniorul i s-a spus lui Corneliu Coposu întrucît se ridica, natural, deasupra tuturor celorlalţi oameni politici, fie că este vorba de prieteni sau adversari.

Seniorul este produsul prin excelenţă al democraţiei interbelice. Născut în inima Ardealului şi educat la şcoala românească imediat după 1918, Corneliu Coposu a trăit pe deplin confluenţa dintre rigoarea austriacă, naţionalismele corespunzătoare noii configuraţii a Europei şi încercarea de a crea o punte de legătură între elitele transilvănene şi cele de peste munţi. O atmosferă prielnică pentru crearea unui sentiment de apartenenţă la o nouă comunitate politică. Coposu a fost martorul fuziunii, îndelung teoretizată şi discutată, între Partidul Naţional şi Partidul Ţărănesc, iar de aici pasiunea pentru impunerea unor idealuri şi valori în politică. Familia lui Corneliu Coposu se înrudea, ca şi cea a lui Iuliu Maniu, cu multe alte familii româneşti care au produs oameni politici remarcabili. Ne aflăm în perioada în care elitele erau puţine, iar legăturile de rudenie între cei care practicau politica erau inevitabile. Acesta este contextul în care Corneliu Coposu îl întîlneşte pe Iuliu Maniu. Coposu a preferat să joace rolul, în aparenţă neînsemnat, de secretar al lui Iuliu Maniu şi nu s-a amestecat prea mult în convulsiile interne ale PNŢ din perioada interbelică. Un rol doar aparent modest: din această poziţie, Corneliu Coposu a participat la cele mai importante întîlniri politice ale lui Iuliu Maniu, inclusiv la contactele acestuia cu aliaţii anglo-americani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei care sînt familiarizaţi cu activitatea epistolară a lui Iuliu Maniu, în această perioadă, concretizată prin redactarea de numeroase memorii adresate regelui, mareşalului Ion Antonescu, altor lideri politici aflaţi în imposibilitatea de a activa, datorită interzicerii partidelor politice, ar trebui să ştie faptul că Seniorul a cunoscut aceste demersuri şi a participat nemijlocit la realizarea lor. Numele său nu este des consemnat pentru perioada de pînă la 23 August 1944 – o dovadă de modestie şi de ucenicie în cel mai fecund laborator politic. Abia după acest moment, Corneliu Coposu apare în prim-plan. Perioada 1944 –1947 este una din cele mai roditoare din activitatea sa politică: gazetar la ziarul partidului, Dreptatea, autor al unei lucrări despre armistiţiul cu aliaţii din septembrie 1944, conducător al unei organizaţii locale (Sălaj), unul dintre cei mai activi ţărănişti în campania pentru alegerile din 1946, cîştigate de PNŢ şi măsluite de comunişti.

În 23 octombrie 1944, Corneliu Coposu publică, în ziarul Dreptatea, articolul „Să înceteze balada meşterului Manole“, o pledoarie pentru îmbinarea între idealul democratic şi morala creştină. Este primul text, cu excepţia celor venite din zona teologică, în care se vorbeşte în spaţiul autohton despre această temă. Corneliu Coposu nu a fost totuşi un doctrinar: textele sale sînt de mici întinderi, tratează teme esenţiale, fără note sau trimiteri. Coposu a înţeles pe deplin care este menirea unui autentic lider politic: acesta trebuie să-şi exprime viziunea în documente programatice, prin care se enunţă o viziune pentru viitor, fără a cădea în patima detaliului sau a reflecţiilor prea personale. De atunci datează aplecarea lui Corneliu Coposu pentru democraţia creştină. Cei 17 ani de închisoare l-au determinat şi mai mult să meargă în această direcţie. În perioada comunistă, cînd gîndirea alternativă a disidenţei române, redusă la număr, nu oferea un fundament ideologic, ci doar o înţelegere a necesităţii democraţiei, Corneliu Coposu a făcut un pas înainte. A înţeles că, după căderea regimului comunist, peisajul politic va fi foarte divers, asemănător celui occidental, fie şi din simpla tentaţie a mimetismului. Drept urmare, a pregătit un instrument politic atunci cînd nimeni nu se gîndea decît, cel mult, la ridicarea unor constrîngeri sufocante ale regimului comunist. Gestul său de a înscrie, în 1987, PNŢ în Internaţionala Creştin-Democrată s-a dovedit a fi unul de mare viziune: nici un alt partid din Europa de Est nu a făcut un gest asemănător, în acea perioadă. Corneliu Coposu a înţeles că, într-un regim post-totalitar, nu mai este relevantă nici voinţa ardelenilor lui Maniu, nici cea a ţăraniştilor lui Mihalache şi că este nevoie de un partid popular, de natură conservatoare şi creştin-democrată, care să se contrapună unui partid liberal şi unuia social-democrat. Pariul său a fost acceptat la 28 decembrie 1989, cînd PNŢ-CD devenea unul din primele partide care profita de pe urma libertăţii de exprimare şi de asociere în partidele politice.

Activitatea lui Corneliu Coposu în perioada 1989 – 1995 se rezumă la un singur numitor comun: politica sub semnul valorilor. Seniorul a apărat democraţia, chiar şi atunci cînd ea era pusă sub semnul întrebării, în iunie 1990. A intervenit cu fermitate pentru a stabili termenii primelor alegeri libere şi constituirea primelor forme democratice (guvern şi alte instituţii). A fost un adversar al Constituţiei din 1991 şi un devotat apărător al Casei Regale, s-a pronunţat categoric pentru unirea cu Basarabia (ce s-ar fi întîmplat dacă Coposu, şi nu Iliescu ar fi fost preşedintele României în momentul declarării independenţei Republicii Moldova?). A pledat, ori de cîte ori a avut ocazia, pentru democraţia creştină, dar şi pentru unitatea forţelor de centru-dreapta – Convenţia Democrată este în principal creaţia sa.

Moştenirea lui Corneliu Coposu este politica sub semnul valorilor. Exemplul său arată că, dacă ai anumite valori pe care vrei să le impui în spaţiul public, sfîrşeşti prin a le impune, fie şi doar din cauza lipsei unei oferte alternative la un moment dat. Opusul politicii lui Corneliu Coposu este politica aflată în căutarea unui compromis cu orice preţ, chiar şi cel al renunţării la valori. Pe termen lung, politica promovată de Corneliu Coposu este întotdeauna cîştigătoare, chiar dacă cei care o practică sînt din ce în ce mai puţini. 

Radu Carp este profesor de Drept Public şi Ştiinţe Politice la Universitatea Bucureşti.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

soldati usi in timp ce se predau in Herson FOTO The Sun jpg
Imagini cu soldați ruși care se predau în Ucraina, cu steagul alb fluturând pe blindat
Imagini cu soldați ruși care se predau în Herson, având un steag alb înfășurat pe turela blindatului BMP-2, au fost publicate de Forțele Armate ale Ucrainei. Încolțiți de contraofensiva ucraineană, rușii aleg să capituleze.
rusia-sanctiuni-shutterstock
Noi oligarhi și companii ruse incluse în cel de-al optulea pachet de sancțiuni al UE
Noi oligarhi și companii ruse au fost incluse în cel de-al optulea pachet de sancțiuni al UE, care cuprinde și extinderea restricțiilor la oblastele Herson și Zaporijia.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski, despre noile planuri ale armatei ucrainene: „Îi vor supăra pe ocupanții ruși”
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a dezvăluit în noaptea de miercuri spre joi că planurile militare aprobate într-o reuniune a Statului Major al Comandantului Şef Suprem „vor fi pe placul ucrainenilor” şi „îi vor supăra pe ocupanţi”.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.