⬆
corneliu coposu - politică şi morală
O schimbare
Corneliu Coposu ne apare acum ca o figură de-a dreptul legendară (dacă nu chiar ca o icoană), dar nu a rămas şi un model în politică, fiindcă se pare că nimeni n-a putut sau n-a vrut să meargă pe urmele lui, să-l imite.
De la contestarea unui nostalgic la nostalgia neputincioasă
Din cînd în cînd, mai ales la comemorări aniversare, recunoaştem spăsiţi că politica românească s-a degradat înfiorător, că dialogul între partide e un schimb de insulte pe micile ecrane, şi negocierea poziţiilor publice – o neruşinată formă de şantaj.
„Un om de o vitalitate extraordinară“ – interviu cu Ionuţ GHERASIM
"Era foarte tolerant. Şi după ce am citit mai multe lucruri, pot să vă spun că, în proporţie de 90%, Corneliu Coposu a preluat felul de a face politică al lui Iuliu Maniu. Nu era doar tolerant, ci şi foarte deschis."
„Preşedintele moral al României“
În disputa noastră cu oamenii politici, invocăm în permanenţă morala ca set de reguli scrise şi nescrise care ne îndreaptă spre bine şi adevăr. Le reproşăm lipsa de ataşament pentru doctrina politică pe care o servesc şi faptul că văd în politică şi administraţie doar mijlocul prin care îşi construiesc o viaţă şi o carieră.
Adoratori, dar nu urmaţi - interviu cu Cristian PREDA, profesor de politologie şi europarlamentar
"Coposu a fost stigmatizat de fesenişti şi doar după moarte a fost declarat reper moral, fiind azi în mod incontestabil respectat de întreaga elită politică. E doar aparent un paradox: cine a refuzat în viaţă consensul e în chip consensual recunoscut ca simbol."
O politică a valorilor
Corneliu Coposu a intrat, la mai puţin de 20 de ani de la dispariţia sa, în mitologia politică naţională. Atunci cînd este menţionat acest nume, nu mai urmează detalii biografice sau care ţin de activitatea politică: se vorbeşte despre Senior.
Ce ar fi putut să fie
L-am întîlnit pe Corneliu Coposu abia în 1990. Primul contact a fost telefonic – am sunat din redacţia BBC de la Londra. M-au impresionat vocea, vocabularul şi vorbirea interlocutorului: nici o urmă de rezervă, de afectare sau de balast.
Un aristocrat al spiritului
La 20 mai 2014, am aniversat Centenarul la Ateneu, unde plutesc spiritele marilor valori naţionale. Mulţi m-au întrebat cum ar fi arătat scena politică dacă Seniorul mai trăia. Le-am răspuns: „Dar dacă Corneliu Coposu nu supravieţuia puşcăriilor, era România de azi membră cu drepturi depline a NATO şi aproape integrată în UE?“
De fapt, cine a fost Seniorul?
Un tînăr politician interbelic, mîna dreaptă a legendarului Iuliu Maniu. Un om privat de libertate vreme de 17 ani exclusiv pentru credinţele sale. Cel care, în decembrie 1989, a reinventat Partidul Naţional Ţărănesc şi l-a lansat pe apele tulburi ale politicii româneşti postrevoluţionare.