O perspectivă ortodoxă

George ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
O perspectivă ortodoxă jpeg

Avem, de la început, două perspective la care ne vom raporta.

Prima perspectivă proclamă familia ca  organizaţie sau instituţie strict socială, cu reguli precise şi clare în sfera eticii sociale, cu responsabilităţi în viaţa cotidiană a societăţii, avînd şi atribuţii care depăşesc problematica demografică şi se impun în sfera educaţiei, a civilizaţiei şi a bunăstării societăţii, fiind văzute ca factori indispensabili ai stabilităţii şi progresului. 

Cealaltă perspectivă valorizează familia ca pe o instituţie fundamentală în planul iconomiei lui Dumnezeu, de dat divino-uman; recunoscută ca o taină a Bisericii lui Dumnezeu, consacrată ca o reflecţie paradigmatică a Sfintei Treimi şi avînd la bază dragostea care reface, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, trupul duhovnicesc şi tainic – alcătuit din bărbat şi femeie – al omului înainte de căderea protopărinţilor în păcat.

Secularizarea societăţii contemporane tinde să impună în conştiinţa omului contemporan desacralizat prima perspectivă. Drama este că familia se reduce, de multe ori, la un simplu angajament fără valenţe morale şi fără elementele tradiţionale creştine, dovadă în acest sens fiind mulţimea de divorţuri cu nefaste consecinţe, în special pentru copii.

Perspectiva seculară foloseşte ştiinţa contemporană, care este influenţată de materialism şi de ateism în definirea omului, ca fiind produsul unei evoluţii întîmplătoare prin selecţie naturală şi luptă pentru supravieţuire a unui animal-hominid ce nu are nici o legătură cu Dumnezeu şi cu creaţia specială a omului din iubire. Astfel, bărbatul şi femeia sînt văzuţi mai degrabă ca mascul şi femelă, în acest fel explicîndu-se comportamentul omului contemporan cu accente instinctuale şi agresive. 

În faţa acestor provocări, Biserica Ortodoxă accentuează sacralitatea familiei ce decurge în mod firesc din sacralitatea vieţii şi a persoanei umane, omul – din perspectivă teologică – este o taină în sine, aşadar, cum să nu fie o taină unirea unui bărbat cu femeia sa, două persoane raţionale, cu sentimente, voinţă şi libertate. 

Din perspectivă teologică, familia este mai mult decît un antidot împotriva haosului social care generează o anarhie la nivelul creaţiei lui Dumnezeu; familia contribuie, prin instituirea sa hristică, la aflarea şi accentuarea sensului omului în această viaţă şi a semnificaţiei ce decurge din acesta. Astfel, Ortodoxia priveşte venirea unui prunc, în cadrul unei familii, nu ca pe o manifestare a întîmplării, a perspectivelor oculte de tip zodiacal, sau a unui angajament civil-social, ci înţelege această minune ca rodul unui dialog profund între Dumnezeu şi părinţii pruncului, soţul şi soţia constituind reperele familiei care se desăvîrşeşte şi-şi sporeşte şansele de mîntuire prin naşterea de prunci. 

Pruncul vine, aşadar, într-un univers familial, ce-i cuprinde nu doar pe părinţi, ci şi pe bunici, unchi, mătuşi sau veri ca rudenii de neam, dar cuprinde şi persoane cu rol fundamental în planul relaţiilor spirituale, cum ar fi naşii şi finii. Naşul are o responsabilitate uriaşă ca părinte spiritual al pruncului, el îşi asumă devenirea lui nu doar pentru lumea aceasta, ci mai ales pentru cîştigarea împărăţiei lui Dumnezeu. Finul, de asemenea, primeşte de la Dumnezeu o chemare specială ce se converteşte în conştientizarea relaţiei spirituale cu naşul, ce trebuie manifestată în iubire, ascultare şi respect, printr-o asumare responsabilă şi demnă. 

Nu în ultimul rînd, naşul reprezintă certitudinea împlinirii făgăduinţelor asumate în numele pruncului, de la mărturisirea credinţei în Dumnezeu, pînă la comuniunea deplină, autentică şi firească cu Dumnezeu şi cu semenii. Aşternîndu-se timpul peste prunc, acest univers familial, pe care treptat acesta l-a descoperit, începe să se destrame, însă în împărăţia lui Dumnezeu fiecare dintre noi îl vom regăsi transfigurat şi diafan, în măsura în care ne vom mîntui cu toţii prin efortul depus în această viaţă. 

Am subliniat toate aceste aspecte pentru a înţelege că familia este mai extinsă decît soţul, soţia sau copiii, iar valoarea ei nu se epuizează în dimensiunea socială existentă. În problema familiei, omul trebuie să fie conştient de importanţa acesteia; în acelaşi timp, trebuie să fie responsabil printr-o asumare reală şi fermă a tuturor îndatoririlor din sfera familială. Toate acestea izvorăsc din caracterul indestructibil al sfintei cununii: „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă“ – cum auzim rostindu-se în prima rugăciune din slujba Sfintei Căsătorii. Asumarea acestora trebuie să se facă şi de către bunici, naşi sau rude, nu doar de părinţi. Dăinuirea familiei depinde total de păstrarea vie şi nealterată a dragostei ca stare şi ca mărturie a nemuririi persoanei umane. În această lumină a revelaţiei dumnezeieşti, înţelegem de ce Dostoievski numea iadul „locul neputinţei de a mai iubi“ şi, de asemenea, înţelegem de ce marele Apostol al neamurilor, Sfîntul Pavel, spunea, inspirat de Duhul Sfînt: „dacă dragoste nu am, nimic nu sînt“ (I Corinteni 13, 2). 

George Istodor este preot la Parohia „Constantin Brâncoveanu“ din Bucureşti, profesor univ. la Facultatea de Teologie „Sfîntul Apostol Andrei“ din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.