„O mare de copii care cîntau nu din voci, ci din mîini“

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
„O mare de copii care cîntau nu din voci, ci din mîini“ jpeg

Am ajuns la Școala specială pentru surzi Nr. 1, din Dămăroaia, de pe strada Neatîrnării, după ce am întrebat o femeie cu un copil de mînă, la ieșirea din metrou, pe unde ar fi mai bine s-o iau. Doamna vorbea foarte tare, dar n a prea știut să-mi dea informații, așa că am mărit pasul și m-am îndepărtat. În-tîrziasem deja. Vineri la prînz, cînd i-am spus portarului că am o vizită anunțată, lumea se adunase în cancelarie – doamna directoare Iulia Iftene, profesoarele Iulia Sfetcu-Măndășescu, Costina Zavera, Diana Mihai – și mă aștepta. Printre nenumăratele teancuri de dosare, am avut o discuție prietenoasă, de parcă nimerisem acasă la niște oameni drăguți, bucuroși de oaspeți.

„Sîntem singura școală care, din 2006, școlarizăm, în clase separate, copii cu tulburări de auz și din spectrul autist. Școala a fost inițial pentru surzi băieți, și s-a înființat în 1927, a existat și o școală pentru fete, făcută în 1921. Iar această segregare a existat pînă prin 2000. După aceea, ei au început să ia băieți, iar din 2004, am luat și noi fete“, mi-a povestit directoarea școlii. În momentul actual sînt școlarizați aici 104 copii, dintre care peste 80 sînt cu deficiență de auz. Vin de la grădiniță și rămîn pînă la finalul ciclului gimnazial (pentru cei cu deficiențe medii asta înseamnă clasa a VIII-a, pentru cei cu deficiențe grave, clasa a X-a). Am aflat cu această ocazie că copiii cu deficiențe de auz sînt foarte veseli și dezinhibați. Spre deosebire de deficienții de vedere, care își conștientizează profund deficiența și suferă și vor să demonstreze că pot să facă performanță, cei cu surditate sînt dezinhibați. Dacă nu știi limbajul lor mimico-gestual, problema e a ta, nu a lor.

Pentru Diana Mihai, e un început. Predă de curînd la această școală. Spune că, din păcate, nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru asta. Perioada de formare în Facultatea de Psiho-pedagogie înseamnă șase dactileme (semnele făcute cu mîna), apoi vii într-o școală cu surzi fără să știi ce ai de făcut. „E interesant pentru că ei se bucură că îți pot oferi informații, nu doar tu lor. Și totul se compensează.“

Anul acesta au 14 clase și o grupă de grădiniță. Copiii nu sînt doar din București, ci și din județe apropiate, inclusiv din Constanța.

Am întrebat și dacă copiii se nasc cu aceste deficiențe sau le capătă pe parcurs. Doamna Iftene, care are experiența cea mai mare dintre cadrele de aici, își amintește: „În primii ani în care am lucrat eu la școală, am avut generații născute imediat după 1990, care erau surziți cu ototoxice, medicamente care au avut acest efect secundar“. Acum grija e mai mare și copiii care le au din naștere sînt mai mulți. Mai spune și că se dezvoltă mai bine copiii proveniți din familii de surzi, pentru că ei nu stau izolați ca aceia din familiile de auzitori, care comunică cu ei puțin.

Iulia Sfetcu-Măndășescu spune: „Primii opt ani au fost efervescenți. Eu am venit foarte temătoare, nu aveam nici un fel de experiență cu nici o deficiență și a fost foarte bine așa. Am început să învăț odată cu ei, deci mi-am dat seama, lucrînd zi de zi cu ei, și de potențialul fiecăruia, și de unde trebuie insistat cu fiecare dintre ei“.

Profesoarele păstrează legătura cu elevii care au terminat școala. Vorbesc cu ei pe WhatsApp, pe Facebook. Absolvenții rămîn foarte atașați de acest mediu și de comunitatea în care trăiesc. Din păcate, absolvenții nu prea fac mare lucru. De asta și rămîn foarte conectați cu mediul acesta din școală, care a însemnat acces la foarte multe lucruri și proiecte în care s-au implicat.

Mi-au arătat apoi școala și prima ușă pe care am deschis-o a fost cea de la atelierul de croitorie, unde se coseau de zor hăinuțe pentru păpuși. Lăcrămioara Pintilei, de la Fundația „Light into Europe“, lucra cu copiii. Fiind sfîrșit de săptămînă, fiecare aștepta pe cineva din familie să vină și să-l ia acasă.

Doamnele profesoare aveau dreptate, se zîmbește mult la școala lor. Am simțit și că relația nu era cea de la profesor la elev, ci mai degrabă una de prietenie. Am aflat apoi că le spun pe nume sau „mama“, de cele mai multe ori. La sala de mese, copiii mîncau în liniște. Mirosea bine, iar doamna bucătăreasă nu ne-a lăsat să plecăm fără să ne dea o plăcintă cu prune.

Copiii fac în fiecare săptămînă taekwondo și participă la tot felul de alte activități extrașcolare. M-am uitat la filmulețele de site-ului Muzeului Național de Artă, proiecte de accesibilizarea a colecțiilor, pentru deficienții de auz și de văz. Elevii de la Școala specială nr. 1 povesteau în limbaj LMG cîte o pictură celebră.

La serbarea de Crăciun de anul trecut au pregătit un cor în limbaj mimico-gestual. Toată lumea a plîns de emoție cînd a văzut o mare de copii care cîntau nu din voci, ci din mîini. Am plecat cu gîndul la acea fotografie și totul în jur a părut zgomotos. 

Foto: flickr

***

● La nivel național – la 31.03.2017

Total persoane cu deficiență auditivă: 23.333, din care 21.714 adulți și 1.619 copii

Distribuția pe grade de handicap:

Handicap grav: 320, din care 110 adulți și 210 copii

Handicap accentuat: 20.275, din care 19.750 de adulți și 525 de copii

Handicap mediu: 2.645, din care 1.785 de adulți și 860 de copii

Handicap ușor: 93, din care 69 de adulți și 24 de copii

Persoane încadrate în muncă: 3.484, reprezentînd 16,05% din totalul adulților

● În regiunea București-Ilfov

Total persoane cu deficiențe auditive: 2.371, dintre care 2.181 de adulți și 190 de copii

Persoane încadrate în muncă: 527, respectiv 24,16%, dintre care 473 în București (24,86%) și 54 în Ilfov (19,35%)

● La nivelul școlii:

În intervalul 2007-2017 au absolvit școala 64 de copii cu deficiențe de auz și deficiențe asociate pierderii de auz (în anii școlari 2009 și 2016 nu am avut absolvenți de ciclu gimnazial)

Dintre aceștia:

3 (4,68%) au absolvit licee de masă – sînt angajați toți trei

1 (1,56%) a absolvit facultatea – Asistență socială

27 (42,18%) sînt încă în liceu sau școală profesională pentru copii cu deficiențe de auz

8 (12,5%) nu au mai continuat studiile după școala generală

Din cei 29 care au absolvit liceul sau școala profesională, 5 (17,24%) sînt încadrați în muncă, 17 (58,63%) nu lucrează, iar pentru 7 (24,13%) nu avem date.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.