O lume a incluziunii e ca un sat mai mare

Publicat în Dilema Veche nr. 995 din 4 mai – 10 mai 2023
image

Zilele trecute mi-am adus aminte de un film documentar din 2005. Rodica e băiat bun, un film regizat de Gheorghe Dinu și Marian Ilea, este un portret al Rodicăi, născută Vasile Ghiman, care de mică s-a simțit mai mult femeie decît bărbat, și tot de mică a început să poarte rochii. La 30 de ani, Rodica e prinsă undeva la mijloc între genuri, iar filmul e un portret al identității, istoriei și temerilor ei. Ce face acest film unic și impresionant nu e doar subiectul, abordat acum 18 ani – ci că Rodica locuiește în România rurală, și în timp ce ea însăși încă își caută locul, cei din sat au acceptat-o așa cum e.

Cînd mă gîndesc la România rurală, gîndul acceptării unei persoane transgender chiar nu e primul lucru care mi-ar putea veni în minte, ba din contra. Ce face diferența și creează coeziune între ceea ce s-ar putea înțelege a fi două lumi este fix ce lipsește în majoritatea dezbaterilor despre incluziune, și anume contactul.

E vorba de contactul zilnic, într-un context al vieții firești în care celălalt e tot om, are o față și un nume, și e cineva pe care-l știi. Incluziunea înseamnă prin definiție apartenență și contact. Iar contactul e fix ceea ce lipsește pe Internet – care este o lume aparent plină de oameni, dar fără dimensiune umană reală.

Semi-anonimatul din spatele tastaturii facilitează transformarea rețelelor sociale în platforme de ură, în special pe subiecte mari ca incluziunea. În lumea virtuală, participanții par scutiți de normele de interacțiune umană care se aplică în viața reală și sînt reduși la cuvintele pe care le exprimă, de cele mai multe ori în termeni fără echivoc. Fără limbaj non-verbal și vulnerabilitatea contactului direct, oricine se poate simți un cruciat al marilor idei demne de apărat cu orice preț. Este un mediu de emoții impulsive, cauze ultime și de umflare a ego-ului, în care așa-zisele dezbateri nu sînt despre înțelegere, ci despre poziționare. Și un preț există, anume că astfel de interacțiuni doar adîncesc diviziunea socială despre care se discută.

Pe o parte a baricadei, la o extremă, stau cei care-și imaginează lumea ideală cu un bărbat și o femeie în sensul tradițional, și un fel de apocalipsă care s-ar produce dacă totuși am accepta cu toții că spectrul genului e mai larg și mai divers. Ei vin dintr-o lume legitimată de religie, de normativ și tind să aibă convingeri fixe. La bază stă, desigur, frica. Sînt oameni care își simt propria identitate amenințată de diversitatea altora și se simt un fel de apărători ai cetății valorilor adevărate.

La extrema cealaltă stau cei care au o altfel de misiune. Aparent, aceasta ține de dreptate socială, dar e la fel de inflexibilă și de bătută în cuie. Sînt cei care militează pentru incluziune și acceptare, dar cel puțin online, paradoxal, o fac prin excluziune, luînd poziție și afișînd o lipsă de toleranță atît de radicală, încît participarea la discuție pare periculoasă chiar și pentru cei ca mine, care-i susțin, însă mai au și ezitări și nici nu țin prea bine pasul cu vocabularul pe subiect care este în continuă evoluție și dezvoltare.

Citind online, pare că cele două tabere au viziuni atît de diferite despre lume, încît singura soluție ar fi ca una să cedeze. Găsirea unui numitor comun nu face parte din agendă. Interacțiunile escaladează fără nici un rezultat, altul decît creșterea pulsului în spatele monitorului, și poate un sens de futilitate, excerbarea fricilor și rezistența. Asta pentru că fricile din fiecare nu dispar puse la zid. Și nimeni nu devine nici mai generos, nici mai flexibil cînd interacțiunea nu e o dezbatere, ci o demonizare.

Gîndirea pripită din discuțiile acestea ține de emoții, de impuls și de identificarea fiecăruia cu o sumă de valori. Totul devine alb și negru, fără nici o legătură cu dezbaterea. Asta contează. Interacțiunile agresive în esență nu fac decît să micșoreze spațiul de explorare interioară, de chestionare. E un teren minat în care dacă participi sau dacă îndrăznești să fii în dubiu ești calificat scurt și fără echivoc ca fiind parte dintr-o tabără sau alta, cu tot bagajul de apelative care vine la pachet.  

În ultima sa carte, Importanța de a fi interesat – aventuri în curiozitatea științifică, Robin Ince vorbește despre cum cele mai interesante conversații au loc cînd oamenii explorează o idee împreună, mai curînd decît atunci cînd își spun unii altora de ce ei au dreptate și ceilalți nu. Și despre cum prea multe din discuțiile noastre sînt purtate ca dezbateri de cîștigat, mai curînd decît conversații din care putem învăța ceva.

E clar că dinamica discuțiilor pe Internet pe subiecte mari și sensibile nu este despre învățare sau despre găsirea unui numitor comun. Pare că fiecare parte o percepe pe cealaltă nu ca pe un partener de discuții cu poziție diferită, ci ca reprezentant a ceea ce-i greșit în lume. Interacțiunea este despre „cît de greșit ești tu“, nu doar în idei, ci la nivel profund uman. Și într-un fel pare că, pentru fiecare tabără, unica soluție ar fi ca „ceilalți“ să dispară. Dar în ciocnirea dintre tradiționali și cei care militează pentru incluziune, cu toții ar avea de cîștigat dintr-o altă abordare. Pentru că, fără dubiu, nici una din tabere nu are să dispară. 

Tot potențialul de deschidere se pierde dacă, în locul unui apel la empatie și de a găsi o cale, discuția este despre cine are dreptate sau, și mai rău, despre cine e mai greșit în corul lui profund. Mulți dintre cei care apară poziția tradițională sînt oameni buni, decenți, dar trăiți într-o lume trasată exclusiv pe coordonatele tradiționale, și asta e doar un fapt, parte din baza de plecare. Interacțiunile cu ei nu sînt o invitație la participare, ci o sumă de argumente tăioase, făcute să le arate că sînt învechiți, inadecvați și proști. La rîndul lor, ei proiectează inadecvarea celorlalți și aduc ca argument moralitatea normativă a ideilor tradiționale. 

Astfel, gîndirea pripită nu e doar una impulsivă și emoțională, ci și una lipsită de strategie pe termen lung. Poate că rezistența s-ar putea îmblînzi dacă „ceilalți“ ar fi tot oameni și dacă ar exista spațiu și disponibilitate pentru vulnerabilitate și pentru umanitate. Pentru că acceptarea începe printr-o invitație într-un teritoriu nou și e un proces care are nevoie de timp și de un contact firesc, în care e loc pentru întrebări și pentru învățare – nu un spațiu virtual în care orice semn de dubiu te califică și te pune la zid. O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet. 

Bianca Olivia Niță este jurnalistă freelancer.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Donald Trump și Mike Johnson Foto Getty Images jpg
Un proiect de lege din SUA interzice accesul studentelor transexuale în sporturi feminine, un obiectiv de campanie al lui Donald Trump
Camera americană a Reprezentanţilor a SUA a adoptat un proiect de legecare restrânge puternic participarea femeilor transsexuale în competiţii sportive universitare feminine, potrivit news.ro.
image png
Spovedania la telefon, pe cale să devină un trend? Ce spun preoții despre acest fenomen
Spovedania, taina prin care oamenii se pot destăinui preoților pentru a le fi iertate păcatele, mai nou se poate face și prin telefon. O femeie cu frică de Dumnezeu a dorit să afle dacă se poate spovedi prin telefon, așa că i-a adresat o întrebare unui preot.
Vă mai aduceţi aminte  cu ce fast se sărbătorea,  înainte de 1989, ziua  de 23 August?! jpeg
Ultima masă de „23 August” a dictatorilor și invitaților lor. „Adevărul”: „Vedeți cum acești criminali se ghiftuiau în toate ocaziile”
În primele zile din ianuarie 1990, în presa vremii apăreau noi și noi amănunte legate de condițiile în care familia Ceaușescu și nomenclaturiștii trăiau, în contrast cu lipsurile din țară. Trecuseră mai puțin de 10 zile de execuția soților Ceaușescu în unitatea militară din Târgoviște.
masina de pompieri   FOTO Isu Facebook jpeg
Incendiu la un depozit de colete Sameday din județul Iași. Pompierii au intervenit cu mai multe autospeciale
Pompierii au intervenit, miercuri dimineaţă, pentru stingerea unui incendiu care a izbucnit la un depozitul de colete Sameday din comuna Miroslava. Flăcările au afectat un birou.
sinnercahill jpg
Sinner se distrează la Melbourne tăbăcindu-i fundul lui Cahill
Liderul mondial Jannik Sinner are parte și de momente de relaxare la Melbourne.
pisica in curte   foto pixabay   Ralphs Fotos webp
Un bărbat de 46 ani, la un pas de moarte de la o zgârietură de pisică. „I-am salvat viața, acum trebuie să-i salvăm mâna”
Un bărbat de 46 ani, din județul Olt, a fost la un pas de moarte după un accident domestic. Cu o zi înainte de Revelion a fost zgâriat de pisica din gospodărie, detaliu pe care l-a trecut, câteva zile, cu vederea, după șase zile de la eveniment ajungând la spital în stare gravă.
masina politie foto: pexels
Urmărire ca în filme în Constanța: Un șofer a fost oprit în trafic de polițiști cu focuri de armă
Un tânăr de 26 de ani, cu dreptul de condus suspendat, a fost oprit de poliţişti în trafic cu focuri de armă, pe drumul naţional DN 22C, între Medgidia şi Poarta Albă, după ce a refuzat să oprească la semnalul oamenilor legii.
 Pastile, antibiotice FOTO Shutterstock
Cum să iei antibiotice ca să nu-ți distrugi stomacul. Sfatul unui medic
Tratamentele cu antibiotice afectează flora intestinală, iar în condiţiile în care în organism există un echilibru sensibil între bacterii, virusuri şi fungi, orice tratament cu antibiotic ar trebui însoţit de un probiotic, dar şi de un antifungic.
profimedia 0733858592 jpg
Cum a reușit Suedia să reducă migrația la cel mai scăzut nivel în 40 de ani: O „schimbare de paradigmă”
Suedia a înregistrat în 2024 cel mai mic număr de aprobări ale cererilor de azil în 40 de ani, potrivit datelor guvernamentale. Este consecința unei modificări de politică din 2015, anul apogeului crizei migrației, când Suedia a absorbit 163.000 de migranți, cel mai mare număr raportat la populație