O istorie a bunicilor

Publicat în Dilema Veche nr. 99 din 8 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Avem deseori tendinţa să considerăm că anumite lucruri sînt vechi de cînd lumea, atemporale şi de la sine înţelese. Obişnuim să proiectăm asupra trecutului propriile noastre valori sau cele ale societăţii în care trăim. Bunăoară, am putea crede că portretele bunicului sau ale bunicii sînt aceleaşi dintotdeauna, că mereu au existat bunici blajini şi sfătoşi, cu nepoţeii pe genunchi, sau bunice gata să satisfacă orice capriciu al micilor tirani. Nimic mai fals, bunicul şi bunica, figuri esenţiale ale universului nostru infantil, n-au existat dintotdeauna, mai exact, n-au avut aceleaşi roluri şi acelaşi statut în interiorul familiei. Reprezentările actuale ale bunicilor sînt rezultatul unei evoluţii istorice, sînt construcţii sociale şi culturale. Bunicii au şi ei o istorie, înscrisă în multe alte istorii - în cea a familiei, a bătrîneţii, a copilăriei, a vieţii private. În ultimele decenii, toate aceste aspecte particulare au intrat în atenţia "noii istorii", a istoriei mentalităţilor (sau a reprezentărilor colective), o istorie ambiţioasă, interesată să surprindă mentalităţi, reprezentări, atitudini şi sensibilităţi ale oamenilor din societăţile de altădată. Bătrîneţea ca etapă a vieţii are semnificaţii diferite de la o societate la alta, de la un timp istoric la altul. Modul de a trăi vîrsta a treia, valorile ataşate acesteia, reprezentările bătrîneţii nu sînt constante istorice şi culturale. Acest fapt a fost remarcat de istorici francezi precum Jean-Pierre Gutton (Naissance du vieillard, 1988) sau Georges Minois (Histoire de la vieillesse, 1987). În societatea europeană premodernă, reprezentările bătrîneţii aveau un caracter contradictoriu şi ambivalent. Stereotipiile senectuţii sînt antitetice: avem, pe de o parte, imaginea patriarhului autoritar, a bătrînului încă în putere, şef al clanului familial, despot căruia trebuia să i se dea ascultare (în Italia secolului al XVI-lea, şeful familiei putea să ceară întemniţarea nepotului neascultător, să stabilească zestrea nepoatelor). Pe de altă parte, avem imaginea bătrînului abandonat, bolnav, în aşteptarea sfîrşitului, senil, ridicol, luat în derîdere de tineri. De fapt, în toate societăţile, atitudinea faţă de bătrîni este ambivalentă: pe lîngă imaginea bătrînului înţelept, avem şi imaginea bătrînului decrepit, povară pentru familie ("Omul la bătrîneţe ajunge la mintea copiilor", "Omul bătrîn şi nebun, leagă-l de gard şi dă-i fîn", "Cine n-are bătrîni să-şi cumpere" - spun cîteva proverbe româneşti). Ambele reprezentări - ale patriarhului autoritar şi ale bătrînului decăzut biologic - au ceva în comun: distanţa faţă de membrii familiei şi lipsa legăturilor afective. Istoricul francez Vincent Gourdon (Histoire des grands-parents, 2001) constată că studiile de istorie a bătrîneţii s-au interesat de bătrîni ca aparţinînd unei clase de vîrstă şi mai puţin de rolul lor în familiile de altădată. Utilizînd surse foarte diverse (demografice, literare, iconografice, juridice, memorialistice), Gourdon ajunge la o concluzie care poate părea surprinzătoare: bunicii sînt o "invenţie" modernă, datînd din secolul al XVIII-lea, iar apariţia lor nu se atribuie atît factorilor demografici (creşterea speranţei de viaţă), cît unor motivaţii sociale, culturale şi ideologice. Bunicii sînt o creaţie a epocii Luminilor, moment de turnură în reprezentările bătrîneţii. Laicizarea progresivă a sensibilităţilor a dus la declinul bătrîneţii "augustiniene" - modelul promovat de literatura religioasă pentru care "bătrîneţea bună" însemna retragerea din familie, izolarea, preocuparea pentru mîntuirea sufletului. Rugăciunea şi meditaţia presupuneau îndepărtarea copiilor, fiinţe gălăgioase şi perturbatoare. Iluminismul promovează o nouă concepţie: participarea la viaţa familiei şi comunicarea cotidiană cu nepoţii fiind văzute drept cele mai frumoase forme de consolare a ultimilor ani ai vieţii. Apariţia bunicilor este concomitentă cu alte mutaţii intervenite în structura familiei, în rolurile tatălui şi în reprezentările copilăriei. Iluminiştii definesc un nou model al tatălui (Diderot, Le p

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.