O întoarcere la începuturi - interviu cu Bogdan ŞERBAN

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
O întoarcere la începuturi   interviu cu Bogdan ŞERBAN jpeg

GuerriLIVE

Povestea naşterii show-ului este, zic eu, providenţială: în vara lui 2010, Irina Petrovici (cea care urma să devină producătoare cîţiva ani mai tîrziu) – pe atunci ea ocupîndu-se, din poziţia de manager/PR, de proaspăt lansatul (în 2008) proiect al lui Doru Trăscău, The Mono Jacks – a insistat să particip la un concert de-al trupei, în Underworld-Club. Locul este (sau cel puţin era) un subsol de dimensiuni reduse, cu scenă la nivelul solului, graniţa dintre public şi trupă era marcată de microfoanele artiştilor şi de cablurile ce le însoţesc. „Consumatori“ nu cred că eram mai mulţi de 20-25, iar faptul că priveam band-ul în ochi, de la acelaşi nivel, dădea momentului o notă domestică. Mai degrabă aveam senzaţia că sînt în sufrageria lui Doru decît într-un club. Concertul ne-a oferit celor prezenţi o experienţă rară, pentru că, neexistînd demarcaj fizic între sacrul scenei şi muritorii din faţa ei, apucam să simţim fiecare vibraţie, fiecare sunet produs de cei patru – chiar şi neamplificat de microfoane sau staţii, la care se adăuga foşnetul hainelor noastre, „zgomotul“ respiraţiei sau sfîrîitul jarului de ţigară.  Pentru că orice mişcare părea atît de sonoră, ar fi fost o impietate să mai socializezi cu cei de lîngă tine. Doar ascultai, te îmbibai de muzică sau de freamătul, bîzîitul electric şi zăngănitul dintre melodii, deveneai conştient de fiecare notă ce-ţi lovea timpanul, realizai că eşti singurul receptor pentru tot ce emiteau muzicienii. Atunci a apărut ideea/nevoia de a repeta experienţa în „intimitatea“ studioului de radio. Am făcut în clipa aceea analogia cu filmul lui Robert Altman, A Prairie Home Companion – peliculă ce are la bază ultimul spectacol de radio cu acelaşi titlu desfăşurat timp de peste treizeci de ani, pînă în 1974, pe scena unui teatru (Fitzgerald din St. Paul) şi în care, pe lîngă live-act-urile artiştilor de country, blues sau bluegrass prezentate de DJ-ul Garrison Keiller, pînă şi momentele publicitare erau interpretate, în direct, de către voice-over-i acompaniaţi de instrumentişti. 

Să aduci artiştii să-ţi cînte live la radio era o întoarcere la începuturile

-ului, o revalorizare a actului artistic care nu se poate împlini decît prin întîlnirea cu publicul/ascultătorii în momentul producerii lui, chiar dacă este efemer, „incidentul“ este repetabil, dar nu redundant, pentru că de fiecare dată este altfel. Menirea radioului nu cred că a fost vreodată difuzarea încontinuu a unui număr extrem de limitat de piese, de acelaşi gen/

, pînă la asimilarea melodiei din partea auditoriului şi nici repetarea cîtorva cuvinte (aceleaşi) în puţine secunde, pentru a nu deranja procesul de acceptare sonoră – aşa cum se întîmplă acum cu majoritatea produselor din FM-ul autohton, ce sună uniform, procesat şi inert. A doua zi i-am propus lui Mihai Dinu, pe atunci director muzical Radio Guerrilla, să realizăm o serie de concerte la noi în ogradă, cu artişti din muzica alternativă de toate genurile (rock, electro, hip-hop sau world music), mai ales că el mai bifase

-ul de radio în perioada cît trudise la Delta-RFI. Am insistat să schimbăm conceptul, urmînd ca

-ul de concert să fie împănat de cuvinte, practic fiecare piesă să fie îmbrăcată/deconstruită/mărturisită/vîndută de artişti cu ajutorul meu. Ulterior am prezentat proiectul „arhitectului“ de business (şi nu numai) al radioului, Călin Husar, care ne-a cerut să producem un demo. Mihai s-a ocupat de partea de

, de realizare şi implementare mă ocupam eu, iar de sunet Florin Velea, singurul încă, din păcate, capabil să realizeze sonorizare de concert-radio (cu excepţia tehnicienilor din RRA). Cei aleşi pentru ediţia-pilot au fost Les Elephants Bizarres. Ce a ieşit se încadrează în categoria diletantism pur, dar pe lîngă fracturile de discurs, greşelile tehnice şi sunetul distorsionat, ediţia aceea, care n-a văzut niciodată eterul, avea candoarea artei naive şi, implicit, deţinea în ADN particulele genezei

-ului. 

Ce consecinţe a avut emisiunea? 

Pe 6 septembrie 2010 s-a întîmplat prima ediţie live a show-ului cu cei cu care îmi „făcusem mîna“ – elefanţii bizari. De atunci, cu fiecare live, emisiunea s-a rafinat sonor, s-a profesionalizat (am început să aplic principiile jurnalismului atunci cînd o documentam), s-a autoreglementat şi a devenit parte a industriei muzicale alternative de la noi, care (industria) a început să devină vizibilă şi vocală. Efectul pe care

-ul l-a avut în piaţă a fost cel al pietrei aruncate în apă, valurile stîrnite ajungeau să atingă zone geografice ne-

încă de muzica asta, trupele/artiştii primind după prezenţa în studioul de radio oferte de concerte în ţară şi propuneri din partea producătorilor muzicali şi a label-urilor independente. Show-ul a polarizat atenţia multor profesionişti din media (producţie editorială, foto, video, PR etc.), care au susţinut cu resurse proprii, benevol şi gratuit, existenţa emisiunii. Le mulţumesc, încă o dată, tuturor. Evident, motorul

-ului era alimentat de ascultători, multe dintre mărturisirile lor erau de natură epifanică sau recunoşteau gradul de dependenţă pe care-l dădea audiţia (rămîneau prizonieri în maşini, în parcările din faţa locuinţelor sau la birou, după orele de program, pînă la terminarea ultimelor acorduri). 

Ce emisiuni radio, din acest moment, aţi recomanda? 

În FM-ul românesc, plin de radiouri ce funcţionează după reţete obtuze, mă surprind ascultînd cîteva emisiuni, în principiu, atunci cînd sînt la volan:

de la Radio România Cultural, rezonez cu ediţiile realizate de Maria Balabaş;

– o emisiune născută, produsă şi realizată de Delia Panait pentru Radio Gold FM; iar cînd apuc, zăbovesc pe

de la Europa FM, talk-show-ul lui Moise Guran şi Vlad Petreanu. În restul timpului, mă bucur de explozia colorată de radiouri online locale:

,

,

,

,

,

,

,

,

şi

– ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! 

a consemnat Marius CHIVU  

Foto: Constantin Nimigean

***

„Prin 1930 Schoenber scria: «Radio-ul este un inamic fără milă care înaintează ineluctabil, iar rezistenţa este lipsită de orice speranţă… Ne hrăneşte forţat cu muzică, indiferent ce vrem noi să ascultăm», rezultatul fiind că muzica devine doar un zgomot, un zgomot printre atîtea altele. Radioul a fost pîrîul cu care a început totul. După care au apărut alte mijloace tehnice pentru reproducerea, proliferarea, amplificarea sunetului, iar pîrîul a devenit un rîu imens. Dacă în trecut oamenii ascultau muzică de dragul muzicii, în ziua de azi ea se revarsă peste tot «indiferent ce vrem noi să ascultăm», se revarsă din difuzoare, în maşini, în restaurant, în lifturi, pe stradă, în săli de aşteptare, în săli de gimnastică, prin căşti, muzică reorchestrată, reinterpretată, prescurtată, remixată, fragmente de rock, jazz, operă, o inundaţie, astfel că nu mai ştim cine a compus-o (muzica devine zgomot anonim), nu mai ştim unde începe şi unde se termină (muzica devine zgomot fără formă): un canal de scurgere în care muzica moare.“    

(Milan Kundera,

)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: