O întoarcere la începuturi - interviu cu Bogdan ŞERBAN

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
O întoarcere la începuturi   interviu cu Bogdan ŞERBAN jpeg

GuerriLIVE

Povestea naşterii show-ului este, zic eu, providenţială: în vara lui 2010, Irina Petrovici (cea care urma să devină producătoare cîţiva ani mai tîrziu) – pe atunci ea ocupîndu-se, din poziţia de manager/PR, de proaspăt lansatul (în 2008) proiect al lui Doru Trăscău, The Mono Jacks – a insistat să particip la un concert de-al trupei, în Underworld-Club. Locul este (sau cel puţin era) un subsol de dimensiuni reduse, cu scenă la nivelul solului, graniţa dintre public şi trupă era marcată de microfoanele artiştilor şi de cablurile ce le însoţesc. „Consumatori“ nu cred că eram mai mulţi de 20-25, iar faptul că priveam band-ul în ochi, de la acelaşi nivel, dădea momentului o notă domestică. Mai degrabă aveam senzaţia că sînt în sufrageria lui Doru decît într-un club. Concertul ne-a oferit celor prezenţi o experienţă rară, pentru că, neexistînd demarcaj fizic între sacrul scenei şi muritorii din faţa ei, apucam să simţim fiecare vibraţie, fiecare sunet produs de cei patru – chiar şi neamplificat de microfoane sau staţii, la care se adăuga foşnetul hainelor noastre, „zgomotul“ respiraţiei sau sfîrîitul jarului de ţigară.  Pentru că orice mişcare părea atît de sonoră, ar fi fost o impietate să mai socializezi cu cei de lîngă tine. Doar ascultai, te îmbibai de muzică sau de freamătul, bîzîitul electric şi zăngănitul dintre melodii, deveneai conştient de fiecare notă ce-ţi lovea timpanul, realizai că eşti singurul receptor pentru tot ce emiteau muzicienii. Atunci a apărut ideea/nevoia de a repeta experienţa în „intimitatea“ studioului de radio. Am făcut în clipa aceea analogia cu filmul lui Robert Altman, A Prairie Home Companion – peliculă ce are la bază ultimul spectacol de radio cu acelaşi titlu desfăşurat timp de peste treizeci de ani, pînă în 1974, pe scena unui teatru (Fitzgerald din St. Paul) şi în care, pe lîngă live-act-urile artiştilor de country, blues sau bluegrass prezentate de DJ-ul Garrison Keiller, pînă şi momentele publicitare erau interpretate, în direct, de către voice-over-i acompaniaţi de instrumentişti. 

Să aduci artiştii să-ţi cînte live la radio era o întoarcere la începuturile

-ului, o revalorizare a actului artistic care nu se poate împlini decît prin întîlnirea cu publicul/ascultătorii în momentul producerii lui, chiar dacă este efemer, „incidentul“ este repetabil, dar nu redundant, pentru că de fiecare dată este altfel. Menirea radioului nu cred că a fost vreodată difuzarea încontinuu a unui număr extrem de limitat de piese, de acelaşi gen/

, pînă la asimilarea melodiei din partea auditoriului şi nici repetarea cîtorva cuvinte (aceleaşi) în puţine secunde, pentru a nu deranja procesul de acceptare sonoră – aşa cum se întîmplă acum cu majoritatea produselor din FM-ul autohton, ce sună uniform, procesat şi inert. A doua zi i-am propus lui Mihai Dinu, pe atunci director muzical Radio Guerrilla, să realizăm o serie de concerte la noi în ogradă, cu artişti din muzica alternativă de toate genurile (rock, electro, hip-hop sau world music), mai ales că el mai bifase

-ul de radio în perioada cît trudise la Delta-RFI. Am insistat să schimbăm conceptul, urmînd ca

-ul de concert să fie împănat de cuvinte, practic fiecare piesă să fie îmbrăcată/deconstruită/mărturisită/vîndută de artişti cu ajutorul meu. Ulterior am prezentat proiectul „arhitectului“ de business (şi nu numai) al radioului, Călin Husar, care ne-a cerut să producem un demo. Mihai s-a ocupat de partea de

, de realizare şi implementare mă ocupam eu, iar de sunet Florin Velea, singurul încă, din păcate, capabil să realizeze sonorizare de concert-radio (cu excepţia tehnicienilor din RRA). Cei aleşi pentru ediţia-pilot au fost Les Elephants Bizarres. Ce a ieşit se încadrează în categoria diletantism pur, dar pe lîngă fracturile de discurs, greşelile tehnice şi sunetul distorsionat, ediţia aceea, care n-a văzut niciodată eterul, avea candoarea artei naive şi, implicit, deţinea în ADN particulele genezei

-ului. 

Ce consecinţe a avut emisiunea? 

Pe 6 septembrie 2010 s-a întîmplat prima ediţie live a show-ului cu cei cu care îmi „făcusem mîna“ – elefanţii bizari. De atunci, cu fiecare live, emisiunea s-a rafinat sonor, s-a profesionalizat (am început să aplic principiile jurnalismului atunci cînd o documentam), s-a autoreglementat şi a devenit parte a industriei muzicale alternative de la noi, care (industria) a început să devină vizibilă şi vocală. Efectul pe care

-ul l-a avut în piaţă a fost cel al pietrei aruncate în apă, valurile stîrnite ajungeau să atingă zone geografice ne-

încă de muzica asta, trupele/artiştii primind după prezenţa în studioul de radio oferte de concerte în ţară şi propuneri din partea producătorilor muzicali şi a label-urilor independente. Show-ul a polarizat atenţia multor profesionişti din media (producţie editorială, foto, video, PR etc.), care au susţinut cu resurse proprii, benevol şi gratuit, existenţa emisiunii. Le mulţumesc, încă o dată, tuturor. Evident, motorul

-ului era alimentat de ascultători, multe dintre mărturisirile lor erau de natură epifanică sau recunoşteau gradul de dependenţă pe care-l dădea audiţia (rămîneau prizonieri în maşini, în parcările din faţa locuinţelor sau la birou, după orele de program, pînă la terminarea ultimelor acorduri). 

Ce emisiuni radio, din acest moment, aţi recomanda? 

În FM-ul românesc, plin de radiouri ce funcţionează după reţete obtuze, mă surprind ascultînd cîteva emisiuni, în principiu, atunci cînd sînt la volan:

de la Radio România Cultural, rezonez cu ediţiile realizate de Maria Balabaş;

– o emisiune născută, produsă şi realizată de Delia Panait pentru Radio Gold FM; iar cînd apuc, zăbovesc pe

de la Europa FM, talk-show-ul lui Moise Guran şi Vlad Petreanu. În restul timpului, mă bucur de explozia colorată de radiouri online locale:

,

,

,

,

,

,

,

,

şi

– ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! 

a consemnat Marius CHIVU  

Foto: Constantin Nimigean

***

„Prin 1930 Schoenber scria: «Radio-ul este un inamic fără milă care înaintează ineluctabil, iar rezistenţa este lipsită de orice speranţă… Ne hrăneşte forţat cu muzică, indiferent ce vrem noi să ascultăm», rezultatul fiind că muzica devine doar un zgomot, un zgomot printre atîtea altele. Radioul a fost pîrîul cu care a început totul. După care au apărut alte mijloace tehnice pentru reproducerea, proliferarea, amplificarea sunetului, iar pîrîul a devenit un rîu imens. Dacă în trecut oamenii ascultau muzică de dragul muzicii, în ziua de azi ea se revarsă peste tot «indiferent ce vrem noi să ascultăm», se revarsă din difuzoare, în maşini, în restaurant, în lifturi, pe stradă, în săli de aşteptare, în săli de gimnastică, prin căşti, muzică reorchestrată, reinterpretată, prescurtată, remixată, fragmente de rock, jazz, operă, o inundaţie, astfel că nu mai ştim cine a compus-o (muzica devine zgomot anonim), nu mai ştim unde începe şi unde se termină (muzica devine zgomot fără formă): un canal de scurgere în care muzica moare.“    

(Milan Kundera,

)

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.