O îndoială iremediabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
O îndoială iremediabilă jpeg

Se poate spune că „absurdul“ este doar o părere, o atitudine printre altele. Exact în momentul în care îmi notez aceste cuvinte, de pildă, am primit un lung SMS de la o prietenă din Franța, iar mesajul se încheie cu următoarea declarație: „S-ar părea că toate lucrurile au un sens!“. Oare?

Nu este cazul să argumentez contrariul sau să mă angajez în vreo dispută în jurul existenței lui Dumnezeu sau al sensului ultim al istoriei: mă depășește total și îmi este absolut indiferent. Și totuși, ceea ce mă intrigă de cînd sînt în spital și, fără voia mea, îmi trec prin cap tot felul de idei năstrușnice este următorul fapt: de ce totdeauna, în toate marile religii, sensul este dincolo (în ambele înțelesuri ale termenului de sens, și acela de direcție, și acela de rost), de ce existența „deplină“ este eschatologie, de ce viața „adevărată“ este amînare? Pretutindeni, lumea imanenței, lumea de aici, lumea existenței curente este o lume căzută, dintr-un motiv și într-un mod sau altul – păcatul originar, de pildă. În orice caz, o lume cam lipsită de sens hic et nunc, în care viața nu este în nici un caz un scop sau o valoare în sine, ci doar un mijloc spre adevărata existență de dincolo, ceea ce mie personal îmi dă un intens gust de absurd – sau de cacealma, ceea ce ar fi și mai rău! Mai mult, această „amînare“ nu-ți garantează niciodată, în nici o religie, accesul la acel dincolo al vieții „adevărate“: dincolo este doar pentru premianți, este lumea perfectă a meritocrației! Nu aș avea nimic împotriva acestei viziuni, dar cînd vezi că totdeauna și pretutindeni criteriile acestei meritocrații transcendentale sînt, de fapt, cît se poate de mundane și de ancorate în jocurile de putere ale societăților reale, ei bine, simți că te cuprinde o îndoială iremediabilă…

Nici cînd eschatologia este înlocuită de istorie, adică în religiile secularizate ale modernității, sensul nu pare să-și găsească locul hic et nunc, în lumea de aici: sensul este tot o promisiune, de data aceasta nu pentru altundeva, ci pentru altă dată, pentru mai tîrziu, pentru un soi sau altul de „sfîrșit al istoriei“, de împlinire finală și universală. Doar evoluția după Darwin nu cuprinde o astfel de promisiune, ci descrie (constată?) un soi de perpetuum mobile al selecției naturale, care face ca speciile puternice să poată ataca tot mai eficient, iar cele slabe să se poate feri sau proteja tot mai bine. Există, evident, un sens-direcție în toate acestea, dar eu, personal, nu prea văd rostul sublim al acestei curse pentru supremație într-o lume heterotrofă în care, în mod inevitabil, unii se hrănesc cu alții – și, în 99% din cazuri, cam atît… Filozofii, gînditorii, în general, au atribuit însă diverse sensuri mai nobile acestei evoluții. Într-un fel, termenul însuși a ajuns să subsumeze tot ce visa omenirea (civilizație, progres, rațiune, libertate etc.), iar procesul legic al evoluției să fie un soi de marș triumfal spre un final universal și fericit. Din această perspectivă, sensul final al istoriei este acea finalitate pe care istoria o poartă în ea, o teleonomie care duce, implacabil, spre idealul Omenirii, căci este atrasă de acest ideal, de acest Bine Suprem ca de un magnet. Doar că, și de data asta, criteriile acestui ideal magnetic sînt schimbătoare și intrinseci jocului politic. În plus, nimeni nu a putut să demonstreze sau să constate acest postulat: chiar și-a îndeplinit Evoluția promisiunile?

Deziluzia față de promisiunile tuturor acestor „mari narațiuni“ istorice a devenit atît de mare în societățile „postmoderne“, încît acestea s-au refugiat integral în imanență, în lumea de aici și de acum, și au făcut din experiența cotidiană a eului autentic miza centrală a existenței umane. Este un uriaș curaj, căci este prima societate care renunță la transcendență, la mîntuirea Sufletului într-un dincolo sau pentru altă dată, pentru a promite – și impune – o împlinire a Sinelui aici și acum. Complementar, lumea de dincolo este imaginată orizontal, ca o prelungire tehno-politică a celei de aici: extratereștrii sînt contemporani și au exact aceleași preocupări ca și noi; iar pînă una-alta, potențialul anxiogen al acestor ființe totuși necunoscute este exorcizat prin entertainment: lumea de dincolo este doar fun. Această performanță epocală n-ar fi fost posibilă, probabil, în afara unui principiu de genul „Don’t worry, be happy!“. Este deosebit de interesant cum oarecum trivialul „having fun“ a căpătat o miză de mîntuire și o încărcătură de-a dreptul ontologică…

Foto: Carlos Ebert

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Romania Cipru (Sportpictures) jpg
Cipru, fără secrete. România a învins cu 2-0 în preliminariile pentru Mondial
„Tricolorii” s-au impus, acasă, în lupta pentru Mondial.
Taxe si impozite jpeg
Ce înseamnă taxarea inversă a TVA și cine virează de fapt banii către stat
În ultima perioadă s-a tot avansat ideea taxării inverse a TVA ca soluție la combaterea evaziunii fiscale, măsură care ar crește nivelul colectării taxelor de către stat fără a împovăra și mai mult consumatorul final.
John Wayne Foto GO West X jpg
11 iunie: Ziua în care a murit John Wayne, cel mai faimos actor cowboy. „Poți lua tot ce are un om atâta timp cât îi lași demnitatea”
Pe 11 iunie 1978, Virginia Ruzici a devenit prima jucătoarea de tenis din România care a câştigat turneul de la Rolland Garos. Aceeași zi este legată de Legea Naţionalizării din 1948.
romania   cipru fb frf jpg
domnesti jpg
Localitatea din apropierea Bucureștiului unde o casă cu 4 camere are un preț extrem de mic. Toată lumea vrea să se mute aici în 2025
În contextul creșterii accelerate a prețurilor imobiliare din București, tot mai mulți oameni caută alternative accesibile, aproape de capitală, dar care să ofere condiții bune de trai și acces facil către oraș.
image png
Moment emoționant pentru chef Florin Dumitrescu: Ava, fetița lui cea mare, a împlinit 12 ani: „E un copil născut din iubire și crescut în iubire”
Zi importantă în familia celebrului bucătar Florin Dumitrescu; Ava, fiica sa cea mare, a împlinit frumoasa vârstă de 12 ani. Ava nu este singura fiică a cuplului Florin și Cristina Dumitrescu, ea având o surioară mai mică decât ea cu doi ani, pe nume Mia.
image png
Cum s-a descurcat astăzi la BAC Nicolle Fota, iubita lui Cătălin Botezatu: „El își dorește foarte mult să dau la medicină”
Nicolle Fota, iubita celebrului creator de modă Cătălin Botezatu, a avut astăzi o zi importantă deoarece a susținut prima probă a examenului de Bacalaureat. Cum s-a descurcat tânăra și ce planuri de viitor are, aflați din continuarea acestui articol.
image png
Eliza Natanticu, pe patul de spital. Soțul ei, Cosmin, nu s-a dezlipit de ea nicio secundă: „Nu vă speriați, așa ajungeți când sunteți epuizați”
Eliza Natanticu și-a alarmat fanii după ce a postat în social media o imagine cu ea aflată pe patul de spital. Cu ce probleme de sănătate se confruntă vedeta, aflați din continuarea acestui articol.
Dominic Fritz Foto   Captură video USR jpg
Dominic Fritz, contestat de un contracandidat la șefia USR din motive de cetățenie. „Este inadmisibil”
Eduard Răducan, candidat la șefia USR, a anunțat că a contestat candidatura lui Dominic Fritz în cadrul comisiei electorale interne a partidului. Motivul invocat este lipsa cetățeniei române a acestuia și eventualele probleme juridice și de legitimitate pe care aceasta le-ar putea cauza.