„O grădină a paradisului în variantă lowcost“ - interviu cu regizorul Marius IACOB

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
„O grădină a paradisului în variantă lowcost“   interviu cu regizorul Marius IACOB jpeg

Despre starea de bine,

Cum se împacă imaginea unei staţiuni aristocrate, Băile Herculane (lăsată în paragină, din păcate), cu turismul de tip nou, de pe marginea drumului, care a înflorit în ultimii ani? Şi de ce aţi vrut să faceţi un documentar cu acest subiect? 

Se împacă aşa cum se împacă la noi multe lucruri strîmbe, în multe oraşe şi mai mari, şi mai mici, turistice sau nu. 

Pentru mine, atît din punct de vedere vizual, cît si la nivelul relaţiilor interumane de acolo, e un conflict pe care îl caut, cinematografic vorbind. E o lume absurdă, imperfectă, în care pluteşte dorinţa de mai bine, de confort, de bunăstare, de miracol, la care se adaugă şi o nostalgie a unor vremuri mai bune, indiferent că e vorba despre perioada austro-ungară sau de cea comunistă. Acum totul s-a dărîmat, iar de vină sînt întotdeauna alţii. Fiecare încearcă să-şi facă o mică afacere, o pensiune, un restaurant, improvizînd aşa cum se pricepe, fără să-şi pună problema întregului. 

Nu mi-am dorit însă să fac un film cu caracter informaţional, social, care să dezbată tipul acesta de probleme. Dar, fireşte, lucrurile acestea se văd în film într-un fel sau altul, prin intermediul personajelor şi al traiectoriei lor. 

Filmul meu nu este nici o anchetă socială, nici un film de promovare a staţiunii Herculane, cum se aşteaptă, probabil, majoritatea celor pe care i-am întîlnit acolo. M-a interesat mai degrabă o temă, i-aş spune universală, indiferent de spaţiu şi timp, aceea a relaţiei pe care oamenii o au cu corpul lor. O „căutare“ permanentă şi o dependenţă de tot ce se vehiculează în jur în materie de tehnici medicale, masaje, alifii, cristale, yoga, bioenergii etc. Iar Băile Herculane le au pe toate, într-o amestecătură incoerentă, imperfectă, aşa cum este, poate, şi conceptul nostru de

sau bunăstare. Oamenii vin aici ca într-un

, ca într-o grădină a paradisului în variantă

, cu o intenţie precisă de a se simţi mai bine, de a se vindeca, de a-şi întreţine corpul. 

De ce se duc oamenii acolo? E vorba de nostalgie sau de o adaptare ieftină la vremuri noi? 

Nostalgici sînt mai degraba localnicii, însă e o nostalgie legată de un soi de bunăstare pe care le-o ofereau odinioară micile „combinaţii“ pe care le făceau lucrînd ca recepţioneri sau chelneri. Turiştii se plîng de lipsa de confort, de infrastructură, că oraşul e jefuit de diverşi magnaţi. Pe de altă parte, preferă să stea pe marginea drumului în loc să plătească 2 lei la ştrandul amenajat. Tot e mai bine cînd e gratuit. Mai ales că mai umbla şi vorba că pe la hoteluri apa cu sulf e îndoită cu apă din Cerna. 

Turiştii vor condiţii, dar preferă să nu plătească şi să se înghesuie unde e gratuit. De aici mizeria şi improvizaţia de care se plînge toată lumea, gunoiul nu e al lor sau al nostru, e întotdeauna al altora care au trecut înaintea lor pe acolo. Poate al grecilor sau al romanilor sau al comuniştilor, nu mai ştie nimeni exact. Sau, şi mai bine, al celor de după comunism, că ei au dărîmat cel mai mult. Nu se simte nimeni cu adevărat responsabil. Oamenii vin la băi şi tratament, dar între două băi mai fac şi un grătar pe marginea drumului. Turismul se amestecă cu tratamentul şi cu starea de bine, aşa cum se amestecă grătarul şi manelele cu idealul grecesc de frumuseţe. 

Ce fel de lume practică acest fel de turism improvizat? Cum aţi descrie-o? Sînt foştii sindicalişti? 

Oamenii vin pentru ape, pentru băi termale. Efectele sînt reale. Există legende cu oameni care vin în cîrje sau în scaun cu rotile şi pleacă pe picioare. Sînt izvoare benefice pentru ochi, stomac, boli de piele etc. Pe de o parte, e vorba despre cei care vin cu bilete de tratament şi se cazează la hoteluri cu tratament inclus, iar pe de altă parte sînt mulţi cei care formează o comunitate nomadă, în jurul ochiurilor de apă de la marginea drumului. Mulţi vin şi stau cu cortul sau în rulote pe toată perioada verii. Foarte mulţi sînt şi cei care vin pentru petreceri, nunţi, botezuri, un fel de petrecăreţi de week-end. 

Apoi sînt localnicii şi cei care şi-au făcut un rost în jurul conceptului de

. Aceştia improvizează fiecare cîte ceva pentru turişti. Au învăţat să facă masaje, să folosească cristale şi loţiuni, şi-au deschis pensiuni, terase sau saline în camere de hotel cu sare adusă cu camionul de prin salinele din ţară. Personajele din film sînt în mare parte din această categorie, a localnicilor, a celor care oferă serviciul de

, la rîndul lor veniţi şi stabiliţi aici din alte locuri, tot din cauza potenţialului turistic al zonei. 

Starea de bine are legătură cu confortul, cu peisajul, cu preţul?

Cred că starea de bine are legătură cu ceva ce îşi creează fiecare în funcţie de informaţiile pe care le primeşte de la alţii, le vede la televizor, le citeşte prin tabloide etc. E un fel de ideal de confort, preţ sau peisaj. Nu ştiu dacă oamenii ar fi mulţumiţi dacă ar găsi exact ceea ce-şi doresc. Ceea ce descoperi într-un loc ca Băile Herculane este, de fapt, rezultatul felului în care sînt în realitate aceşti oameni. De obicei, o burtă plină după un grătar „se tratează“ cu un masaj cu cîteva cristale magice, făcut pe marginea drumului, care îţi rezolvă energiile negative.


Dacă ar fi să vorbim de personajele pitoreşti, ce aţi găsit?

M-am apropiat de personajele care sînt cel mai conectate la ce se întîmplă acolo, care formulează cel mai bine, din punctul meu de vedere, ideea acestui

în lupta cu corpul. 

Avem în acest moment trei personaje pe care le urmărim, trei maseuri autodidacţi. Ceea ce m-a atras la aceşti oameni a fost – înainte de a-i vedea ca personaje de film – felul în care fiecare dintre ei şi-a construit (sau şi-a improvizat) propriul personaj. Fiecare s-a specializat: unul cu cristale, altul cu yoga, altul pescar-vînător şi taxidermist, ca să se diferenţieze unii de alţii. Mai ales că sînt în concurenţă şi luptă între ei pentru clienţi şi recunoaşterea ca specialişti

a consemnat Ana Maria SANDU  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Bătălia de la Rovine  Foto twitter com
O istorie mai puțin cunoscută a românilor. Când au avut loc, de fapt, primele lupte cu turcii și motivul adevărat de la care au pornit
Prima bătălie dintre români și turci nu a fost cea de la Rovine. A fost, să zicem, prima mare invazie otomană în teritoriile valahe, dar nu și prima confruntare. De fapt, primele conflicte dintre români și turci au pornit de la stăpânirea asupra Dobrogei, cu atacuri de-o parte și de alta.
image png
Această greșeală zilnică legată de lenjeria intimă te-ar putea costa sănătatea. Verifică dacă și tu o faci
Te-ai întrebat vreodată cât de mult îți pot afecta sănătatea cele mai mici și aparent inofensive obiceiuri?
Regele Charles  foto   Profimedia jpg
Regele Charles vorbește despre starea sa de sănătate. Cum se simte suveranul britanic
În timpul unei întâlniri cu o fostă bolnavă de cancer, Regele Charles a vorbit și despre propria sa boală, cât și despre tratamentul care îi este administrat.
moda de lux
Moda de lux ca investiție. Cum gențile Birkin și Kelly au întrecut performanța burselor în 2025
Cu toate că industria modei se confruntă cu dificultăți anul acesta, există unele segmente, la intersecția dintre lifestyle și modul în care investim, care continuă să evolueze. Articolele de lux, vintage și cele sport, de designer, sunt opțiuni atractive pentru investitori, spun analiștii.
image png
Scapă de riduri și de petele de pe tenul tău! Încearcă o mască de cartofi făcută în casă care ajută la reducerea semnelor de îmbătrânire și redă strălucirea pielii tale
Cartofii – acei campioni discreți ai bucătăriei – s-au strecurat în tăcere și în universul frumuseții, oferind mai mult decât savoare în farfurie.
Coiful chalcidic de la Balș mp4 thumbnail png
Comoară antică expusă pentru prima dată: coiful chalcidic de la Balș, vechi de 2.500 de ani, prezentat publicului la Slatina
Un muzeu din Oltenia expune pentru prima dată, și pentru doar două zile, o piesă de o valoare extraordinară: un coif chalcidic datând din secolul IV î.Hr.. Artefactul a fost descoperit întâmplător cu 20 de ani în urmă, de un cetățean care săpa un șanț pe proprietatea sa.
Castelul Corvinilor din Hunedoara  Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL JPG
Cum și-a cheltuit Ioan de Hunedoara marea avere. Faimoasele cetăți și mănăstiri ridicate de eroul medieval
Alături de Castelul Corvinilor din Hunedoara, mai multe cetăți și mănăstiri construite în Transilvania medievală au păstrat „moștenirea” lui Ioan de Hunedoara.
stat scaun adobestock jpg
Obiceiul banal care poate afecta grav sănătatea creierului! Puțini oameni cunosc riscul la care se expun
Cu toții încercăm să evităm obiceiurile care ne vor afecta starea de sănătate. Însă, de multe ori, acestea pot fi mult mai subtile decât am crede, iar mulți oameni ajung să facă aceste lucruri în fiecare zi, fără să știe cât de serios le este afectat organismul.
batalia de la rovine
17 mai: Bătălia de la Rovine, încheiată cu victoria trupelor muntene în fața celor otomane. Mircea cel Bătrân a rămas însă fără coroană
Pe 17 mai, în 1395, a avut loc Bătălia de la Rovine, iar în aceeași zi, dar în 1848, s-a încheiat Marea Adunare Națională de la Blaj. Tot într-o zi de 17 mai au început audierile televizate în Senatul Statelor Unite în Afacerea Watergate, iar alpinistul român Constantin Lăcătușu a ajuns pe Everest.