O foarte mare familie

Publicat în Dilema Veche nr. 95 din 10 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fericiţi cei săraci cu duhul Tanti Puia îşi aranjează uşor părul, odinioară buclat, acum de un roşcat oarecum artificial. Încă mai foloseşte dermatograf şi ruj, cam strident pentru vîrsta ei. "Ce, dragă, dacă sînt pensionară? Întotdeauna mi-a plăcut să fiu o femeie cochetă. Un ruj bun, un dres de mătase... Nu mi-am refuzat niciodată micile plăceri." Îmi zîmbeşte, convinsă de feminitatea ei nemuritoare. În cameră e cald şi bine, motanul toarce şi fetele cu crinoline şi pălărioare îmi zîmbesc candide din goblenurile de pe pereţii pastelaţi. Cum era pe vremuri la Institut? Oftează cu nostalgie, pătrunsă de amintiri. Ca o mare familie, aşa erau: colegele erau cele mai bune prietene ale ei. Şi colegii? Şi colegii, bineînţeles... Pentru că - dacă e să fim sinceri şi să respectăm adevărul istoric - nu prea se omora nimeni cu munca. "Adică ne făceam treaba - nu zic nu - dar cum să-ţi spun... viaţa era mai uşoară pe atunci. Nu ca nebunia asta de acum." Stăteau la taclale dimineaţa, pe îndelete, cu cîte o cafeluţă "de import" şi o "ţigară bună, străină", perfecţionîndu-şi arta despicării firului în patru, tehnica tăiatului frunzei la cîini. Se bîrfea? "Ei nu, dragă, nu bîrfeam, discutam şi noi, aşa, ca fetele. Mai tocam una-alta, cîte o şefă mai nesuferită. Parcă n-ai ştii..." - îmi zîmbeşte complice. Telenovela e pe cale să înceapă şi pînă şi fetele din goblenuri şi-au întors, visătoare, privirile spre televizor. Doar motanul leneş, uriaş, tărcat în tonuri de gri-verzuliu, nu pare a fi interesat de iubirile şi secretele de pe ecran. Printre comentarii la adresa personajelor ("Ia uite, dragă, ce scorpie mai e şi asta!"), tanti Puia îşi reia firul amintirilor: da, aveau încredere una în alta, îşi făceau confidenţe dimineaţa la cafea, mergeau împreună, după program, "la cîte o cîrciumă, la cîte un chef", se acopereau una pe alta în caz de greşeli (profesionale) sau întîrzieri - că aşa e omeneşte, dragă, nu ca acuma, cînd fiecare îşi vede numai interesul lui. Insinuez o întrebare perversă, dacă nu îi era teamă de turnători, de informatori, că pe vremurile alea trebuia să fii cu ochii-n patru şi să n-ai încredere în nimeni, e lucru ştiut că în fiecare birou exista un asemenea "element" care, după chefuri, cafeluţe şi conversaţii nevinovate, îşi scria conştiincios "raporţelul"... "Dragă, nu ştiu, o fi fost vreuna şi informatoare, da' eu n-am stat să le controlez. Nu poţi trăi aşa, veşnic în neîncredere!" - şi tanti Puia mă săgetează cu privirile ei încondeiate cu dermatograf negru, un pic tremurat la colţurile ochilor din cauza ridurilor, după care îşi reia calmă telenovela. În fond, tanti Puia face parte din acea categorie de oameni care îşi cultivă încrederea necondiţionată în semeni pentru a-şi păstra propriul echilibru sufletesc. "O toantă!" - o clasifică scurt nea Titi, după aceea, în bucătărioara mică, tixită cu crăticioare, ibricuţe şi tot soiul de recipiente miniaturizate, aşezate în chip de decoraţiuni pe şerveţele brodate. Nea Titi a lucrat într-o "unitate de alimentaţie publică", avînd o îndeletnicire extrem de atractivă şi rîvnită pe vremuri, prozaic numită "aprovizionare". "Acolo toţi furau: băiatu' de la bar vindea pe sub mînă, chelnerii încărcau notele, gestionaru' făcea matrapazlîcuri cu marfa. Şi şefu' ăl mare fura cel mai mult dintre toţi..." Înainte să mai aduc vorba, de parcă mai era nevoie, nea Titi se confesează: acolo a învăţat el să nu aibă încredere în nimeni. Mai ales în "colegii de unitate" - ferit-a sfîntu'! Fiecare fura pe barba lui, aşa că cel mai bun lucru era să ţii "ciocu' mic" şi să nu comentezi cu nimeni, dacă nu voiai să o sfîrşeşti prost. Ce să mai - încheie el în loc de concluzie - "unde e bani, nu e nici încredere!", rezumînd astfel un adevăr universal valabil şi vechi de cînd lumea, care spune, banal, dar foarte plastic, că "banul e ochiul dracului". Supravieţuirea la birou Printre cele cîteva schimbări petrecute în "mediul de lucru" românesc, de la tanti Puia încoace şi pînă în zilele noastre, se pot enumera: cele 8 ore care nu mai sînt suficiente, dispariţia misterioasă a noţiunii de program fix şi apariţia bruscă a conceptului de team building. Cînd colegii de birou realizează că petrec mai mult timp între ei, decît împreună cu familia sau jumătatea, nu au altă şansă decît să se împrietenească şi să dezvolte o oarecare încredere şi solidaritate, măcar în faţa duşmanilor comuni (şefi tiranici, clienţi veşnic nemulţumiţi şi alţi asemenea balauri moderni). Vrei, nu vrei, ajungi să îţi împărtăşeşti secretele cele mai intime la cafeaua de dimineaţă. Să plîngi după program, la o bere/cafea/cico, de consolare, pe umărul unei colege binevoitoare, din cauza "nedreptăţilor" pe care le înduri zilnic la birou şi a "persecuţiilor" la care eşti supus în mod constant. În caz că toate acestea nu se leagă în mod natural între colegi, cu alte cuvinte nu se încheagă nici în ruptul capului ceea ce atît de frumos şi de nobil se numeşte echipă (noţiune care îmbină tot soiul de chestii înălţătoare, precum comunicare şi încredere), colegii îndărătnici sînt scoşi din mediul lor şi aruncaţi în (mai mult sau mai puţin) necunoscut unde, în mare parte datorită beţiilor prelungite, îşi vor exersa şi îmbunătăţi exact acele abilităţi esenţiale în construirea sus-numitei echipe. După un week-end petrecut la munte sau la mare (sau mai nou, în Delta Dunării - o locaţie din ce în ce mai trendy pentru astfel de activităţi), în care ditamai managerii redevin copii, jucîndu-se cot la cot cu subalternii tot soiul de joculeţe tematice (dar şi simpatice), apoi veselindu-se împreună în nesfîrşite chiolhanuri pe banii companiei (ocazie cu care s-au lămurit în sfîrşit şi combinaţiile amoroase dintre fetele de la PR şi băieţii de la Sales), iată că ziua de luni aduce la birou nişte oameni nu doar foarte mahmuri, ci şi mai uniţi şi motivaţi. Încă două-trei team building-uri de-astea şi echipa proaspăt formată se va închega, metamorfozîndu-se apoi într-o "mare familie", în care membrii comunică eficient şi debordează de încredere şi solidaritate. Ceea ce pentru management-ul companiei nu poate fi decît o bucurie, pentru că - spun unii experţi - cică munca în familie ar fi mai productivă. Altfel munceşte omul pentru binele familiei care l-a adoptat şi care îl răsfaţă cu mici atenţii, prime de Crăciun şi week-end-uri în Deltă! Dintr-o entitate enigmatică şi oarecum abstractă, "compania" se transformă astfel într-un spiriduş prietenos şi binefăcător, pe care ajungi să-l iubeşti şi în care poţi avea încredere. "Păi da!" - ar aproba şi nea Titi, dacă ar şti toate aceste subtilităţi corporatiste... Pînă la urmă, oricum ai da-o, tot tanti Puia - draga de ea, cu părul ei roşcăţiu, cu telenovelele ei siropoase şi motanul ei placid - are dreptate: la serviciu e ca într-o mare familie...

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Nave rusești văzute în preajma scurgerilor din Nord Stream. Conductele ar fi fost atacate cu explozibili
Trei oficiali americani au declarat că SUA nu au încă o explicație amănunțită pentru ceea ce s-a întâmplat, la câteva zile după ce exploziile au părut să provoace trei scurgeri separate și simultane.
Mdalina craiu clanul foto Pro TV jpg
Mădălia Craiu: „România e șchioapă din multe puncte de vedere, dar asta înseamnă că nu poate să o ia decât în sus“
Actrița din „Clanul“ crede că, la fel ca în serial, societatea românească are multe probleme în momentul actual, dar mărturisește că vede viitorul optimist.
sapunaru suparat jpg
Decizie scandaloasă a FRF în cazul Săpunaru. „Liber la flegme și la bătăi”
Căpitanul echipei Rapid a fost practic iertat, miercuri, de Comisia de Disciplină a Federaţiei pentru incidentele grave provocate la partida cu FC U Craiova. Lumea fotbalului se revoltă.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.