O educație a bucuriei

Marius ANDRUH
Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
O educație a bucuriei jpeg

Pot să fac oricînd o pledoarie pentru frumusețea chimiei, pentru necesitatea studierii ei în școală, dar, atunci cînd se întocmesc planurile-cadru pentru învățămîntul preuniversitar, mă feresc să o consider o disciplină mai importantă decît altele: cei care slujesc celelalte discipline au, și ei, motivele lor să le considere la fel sau mai importante și, ca urmare, numărul de ore solicitat în total ar fi de neimaginat. Este un drum presărat cu orgolii, care nu poate duce la nimic bun. Sarcina celor care gîndesc strategiile în învățămîntul preuniversitar este să găsească dozajul optim (al disciplinelor) pentru formarea tinerilor. Din gimnaziu nu ies viitori specialiști, elevii mai au un drum de cîțiva ani pînă să se decidă ce vor face în viață. Copiii trebuie să își formeze gîndirea, să înceapă să se cunoască și să înțeleagă tot mai bine ceea ce îi înconjoară (natură, societate), să pună bazele culturii generale. Și mai trebuie adăugat încă ceva esențial: componenta artistică și cea estetică.

Cred că este bine ca un tînăr să se bucure în fața unei picturi sau să deseneze el însuși, să se bucure ascultînd muzică sau să cînte el însuși. În definitiv, muzica și desenul au însoțit oamenii de-a lungul întregii lor istorii. Componentele artistică și estetică (mă feresc să le spun „competențe”, pentru că aici e vorba de ceva mult mai subtil și profund) modelează, atunci cînd sînt bine articulate, sufletele tinerilor. Asta nu înseamnă că școlile gimnaziale trebuie să pregătească viitori artiști, deși nu este exclus. A-i face pe copii să iubească arta, să îi țină departe de prostul gust, care îi pîndește la fiecare pas, este însă obligatoriu. Cunoașterea noțiunilor de bază în muzică (portative, note, game, genuri muzicale, instrumente muzicale) este o altă alfabetizare, importantă și ea.

Dacă aș fi profesor de muzică, aș începe cu audiții muzicale, selectînd Mozart, Vivaldi, Schubert, Pastorala lui Beethoven (fragmente prin care să le arăt puterea de sugestie a muzicii – părțile a patra, „Furtuna“, și a cincea) sau fragmente din Simfonia întîi a lui Ceaikovski (Vis de iarnă), sau Händel (Muzica apelor). Le-aș atrage atenția, făcîndu-i să asculte, că adevărata Odă a Bucuriei este partea a patra a unei mari simfonii și nu un fond muzical, reorchestrat mai mult sau mai puțin inspirat, pentru diferite activități. Prin Rapsodiile lui Enescu sau, un alt exemplu, dansul ucrainean Vesnianka din Concertul pentru pian nr. 1 al lui Ceaikovski li se deschide drumul spre înțelegerea modului în care folclorul este preluat de muzica cultă. De aici, elevii se pot apropia, mai tîrziu, de marile școli naționale în muzică. Nepotul nostru, Iorgu, la opt ani, a fost foarte impresionat atunci cînd a descoperit că una din temele Rapsodiei întîi a lui Enescu este cîntecul popular „Am un leu și vreau sa-l beu”. Făcuse încă un pas, după cel al bucuriei muzicii, cel al înțelegerii modului în care o temă este preluată și prelucrată (cînd va mai crește, îi voi arăta cum a fost transfigurat cîntecelul Frère Jacques în Simfonia întîi a lui Mahler). Acum, își face lecțiile ascultînd Simfonia 40 a lui Mozart. Din educația muzicală a copiilor nu trebuie să lipsească Petrică și lupul de Prokofiev, care, din fericire, face parte din repertoriul instituțiilor noastre muzicale pentru copii. Atenție! Este o selecție accesibilă atît copiilor din ciclul gimnazial, cît și primar, care deschide drumul spre marea muzică.

Aș lua apoi o temă cantabilă, aș pune-o pe note și le-aș arăta copiilor că o partitură este ca o poezie sau un roman, scrise însă cu note muzicale, care sînt apoi „citite” de o voce sau de un instrument. Scopul principal al orelor de muzică este să îi facă pe copii să vibreze; arta, producînd emoție, își atinge astfel scopul.

Pentru ca toate acestea să se întîmple, trebuie ca muzica să nu lipsească din ciclul gimnazial!

Cu timpul, tinerii vor înțelege că între creația științifică și cea artistică nu există diferențe așa de mari. Chimistul, de exemplu, se joacă cu atomii și moleculele (respectînd niște legi), muzicianul cu notele (și el respectînd niște reguli). Combinarea la nesfîrșit a atomilor sau a notelor muzicale generează cunoaștere și aplicații practice, într-un caz, emoție în celălalt. Actul de creație presupune, și în știință, și în artă, o bogată imaginație și fantezie. Curiozitatea este o altă calitate esențială a adevăratului cercetător, indiferent dacă o dirijează spre cunoașterea fundamentală sau spre aplicații practice. Dar ea, curiozitatea, odată stimulată, intervine și atunci cînd ne apropiem, de exemplu, de un muzician: cum transmite un mesaj, cum epoca se reflectă în creația acestuia, prin ce un compozitor este diferit de un altul? Nu trebuie să fii specialist în muzică pentru a-l descoperi pe Bach, pentru a înțelege de ce vorbim despre romantism, impresionism sau expresionism, și în muzică, și în pictură. Uneori, muzica și știința s-au întîlnit în aceeași personalitate (Sergiu Celibidache a făcut, pe lîngă studiile de Filosofie, și studii de Matematică; Aleksandr Borodin a fost un mare compozitor rus, dar și profesor de chimie organică la Universitatea din Sankt Petersburg, excelînd atît în chimie, cît și în muzică).

Tinerii pe care îi formăm, la școală și acasă, vor fi mai împliniți atunci cînd vor însoți bucuria cunoașterii cu bucuria muzicii!

P.S. Ați remarcat cît de des am folosit în acest text cuvîntul „bucurie”?

Marius Andruh este academician, președintele Secției de Științe Chimice al Academiei Române, vicepreședinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Bogdan Berechet Politia Capitalei 01 foto arhiva personala jpg
Șeful Poliției Capitalei: „Sute de șoferi agresivi au rămas fără permis” INTERVIU EXCLUSIV
Chestorul Bogdan Berechet a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre creșterea alarmantă a numărului de șoferi agresivi sau care conduc drogați. În iulie, pe numele acestora din urmă au fost deschise peste 70 de dosare penale, mai multe decât pentru șoferii băuți.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică.
paltineanuaustral1 Sursafacebook jpg
Experienţa trăită de doi români la Antipozi, într-un pustiu din Australia FOTO
Într-un pustiu din Australia, doi exploratori au aflat despre cum sunt văzuţi românii în lume, experienţa trăită la Antipozi fiind relevantă pentru temerarii care traversează continentul.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.