O educație a bucuriei

Marius ANDRUH
Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
O educație a bucuriei jpeg

Pot să fac oricînd o pledoarie pentru frumusețea chimiei, pentru necesitatea studierii ei în școală, dar, atunci cînd se întocmesc planurile-cadru pentru învățămîntul preuniversitar, mă feresc să o consider o disciplină mai importantă decît altele: cei care slujesc celelalte discipline au, și ei, motivele lor să le considere la fel sau mai importante și, ca urmare, numărul de ore solicitat în total ar fi de neimaginat. Este un drum presărat cu orgolii, care nu poate duce la nimic bun. Sarcina celor care gîndesc strategiile în învățămîntul preuniversitar este să găsească dozajul optim (al disciplinelor) pentru formarea tinerilor. Din gimnaziu nu ies viitori specialiști, elevii mai au un drum de cîțiva ani pînă să se decidă ce vor face în viață. Copiii trebuie să își formeze gîndirea, să înceapă să se cunoască și să înțeleagă tot mai bine ceea ce îi înconjoară (natură, societate), să pună bazele culturii generale. Și mai trebuie adăugat încă ceva esențial: componenta artistică și cea estetică.

Cred că este bine ca un tînăr să se bucure în fața unei picturi sau să deseneze el însuși, să se bucure ascultînd muzică sau să cînte el însuși. În definitiv, muzica și desenul au însoțit oamenii de-a lungul întregii lor istorii. Componentele artistică și estetică (mă feresc să le spun „competențe”, pentru că aici e vorba de ceva mult mai subtil și profund) modelează, atunci cînd sînt bine articulate, sufletele tinerilor. Asta nu înseamnă că școlile gimnaziale trebuie să pregătească viitori artiști, deși nu este exclus. A-i face pe copii să iubească arta, să îi țină departe de prostul gust, care îi pîndește la fiecare pas, este însă obligatoriu. Cunoașterea noțiunilor de bază în muzică (portative, note, game, genuri muzicale, instrumente muzicale) este o altă alfabetizare, importantă și ea.

Dacă aș fi profesor de muzică, aș începe cu audiții muzicale, selectînd Mozart, Vivaldi, Schubert, Pastorala lui Beethoven (fragmente prin care să le arăt puterea de sugestie a muzicii – părțile a patra, „Furtuna“, și a cincea) sau fragmente din Simfonia întîi a lui Ceaikovski (Vis de iarnă), sau Händel (Muzica apelor). Le-aș atrage atenția, făcîndu-i să asculte, că adevărata Odă a Bucuriei este partea a patra a unei mari simfonii și nu un fond muzical, reorchestrat mai mult sau mai puțin inspirat, pentru diferite activități. Prin Rapsodiile lui Enescu sau, un alt exemplu, dansul ucrainean Vesnianka din Concertul pentru pian nr. 1 al lui Ceaikovski li se deschide drumul spre înțelegerea modului în care folclorul este preluat de muzica cultă. De aici, elevii se pot apropia, mai tîrziu, de marile școli naționale în muzică. Nepotul nostru, Iorgu, la opt ani, a fost foarte impresionat atunci cînd a descoperit că una din temele Rapsodiei întîi a lui Enescu este cîntecul popular „Am un leu și vreau sa-l beu”. Făcuse încă un pas, după cel al bucuriei muzicii, cel al înțelegerii modului în care o temă este preluată și prelucrată (cînd va mai crește, îi voi arăta cum a fost transfigurat cîntecelul Frère Jacques în Simfonia întîi a lui Mahler). Acum, își face lecțiile ascultînd Simfonia 40 a lui Mozart. Din educația muzicală a copiilor nu trebuie să lipsească Petrică și lupul de Prokofiev, care, din fericire, face parte din repertoriul instituțiilor noastre muzicale pentru copii. Atenție! Este o selecție accesibilă atît copiilor din ciclul gimnazial, cît și primar, care deschide drumul spre marea muzică.

Aș lua apoi o temă cantabilă, aș pune-o pe note și le-aș arăta copiilor că o partitură este ca o poezie sau un roman, scrise însă cu note muzicale, care sînt apoi „citite” de o voce sau de un instrument. Scopul principal al orelor de muzică este să îi facă pe copii să vibreze; arta, producînd emoție, își atinge astfel scopul.

Pentru ca toate acestea să se întîmple, trebuie ca muzica să nu lipsească din ciclul gimnazial!

Cu timpul, tinerii vor înțelege că între creația științifică și cea artistică nu există diferențe așa de mari. Chimistul, de exemplu, se joacă cu atomii și moleculele (respectînd niște legi), muzicianul cu notele (și el respectînd niște reguli). Combinarea la nesfîrșit a atomilor sau a notelor muzicale generează cunoaștere și aplicații practice, într-un caz, emoție în celălalt. Actul de creație presupune, și în știință, și în artă, o bogată imaginație și fantezie. Curiozitatea este o altă calitate esențială a adevăratului cercetător, indiferent dacă o dirijează spre cunoașterea fundamentală sau spre aplicații practice. Dar ea, curiozitatea, odată stimulată, intervine și atunci cînd ne apropiem, de exemplu, de un muzician: cum transmite un mesaj, cum epoca se reflectă în creația acestuia, prin ce un compozitor este diferit de un altul? Nu trebuie să fii specialist în muzică pentru a-l descoperi pe Bach, pentru a înțelege de ce vorbim despre romantism, impresionism sau expresionism, și în muzică, și în pictură. Uneori, muzica și știința s-au întîlnit în aceeași personalitate (Sergiu Celibidache a făcut, pe lîngă studiile de Filosofie, și studii de Matematică; Aleksandr Borodin a fost un mare compozitor rus, dar și profesor de chimie organică la Universitatea din Sankt Petersburg, excelînd atît în chimie, cît și în muzică).

Tinerii pe care îi formăm, la școală și acasă, vor fi mai împliniți atunci cînd vor însoți bucuria cunoașterii cu bucuria muzicii!

P.S. Ați remarcat cît de des am folosit în acest text cuvîntul „bucurie”?

Marius Andruh este academician, președintele Secției de Științe Chimice al Academiei Române, vicepreședinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.