O civilizaţie cu totul nouă

Mihail Radu SOLCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 339 din 12 - 18 august 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Grădina Stambulului – aşa li se spunea de către otomani, în veacul al XVIII-lea, Principatelor Dunărene. Denumirea – spune Bălcescu – era proprie unei limbi, turca otomană, înclinată să folosească la tot pasul imagini poetice. Existau, ce-i drept, şi sintagme precum „grînarul Stambulului“, care erau mai prozaice şi sugerau exact despre ce era vorba. Rolul Principatelor Dunărene era să aprovizioneze capitala imperială. Nu era vorba despre comerţ sau, în orice caz, nu despre un comerţ liber. Preţurile se fixau la Stambul, iar, pînă nu erau acoperite nevoile capitalei otomane, nici nu se punea problema să se dea o altă destinaţie produselor grădinii de la poalele Carpaţilor.

Am putea spune că, atunci cînd n-au mai avut statutul de grădină a Stambulului, Principatele Dunărene au descoperit capitalismul. Nu trebuie să ne grăbim însă prea tare. În primul rînd, în secolul al XIX-lea, termenul „capitalism“ nu este foarte des folosit. Karl Marx însuşi, în Capitalul, îl utilizează foarte rar. Abia în secolul al XX-lea, „capitalism“ a devenit un termen la care se recurge intens, atît de către adversari, cît şi de către simpatizanţi. În al doilea rînd, sînt multe dispute legate de sensul lui „a descoperi“ în acest context. După unii, pătrunderea capitalismului în Principatele Dunărene s-a datorat cauzelor de ordin economic. Alţii pun accentul pe războaie, dispute politice şi mentalităţi. Aici, atenţia noastră se va îndrepta către mentalităţi. Ion Ghica, scriind la 1886 introducerea la scrisorile sale către Vasile Alecsandri, vorbeşte despre secolul al XIX-lea ca despre „un secol mare şi luminos între toate“; este veacul unei „civilizaţiuni cu totul şi cu totul noi“. Accentul la Ghica stă pe modernizare şi libertate. În special faptul că ţara a fost dotată cu şosele, poduri şi drum de fier i se pare important. Cît despre reforme, acestea nu puteau veni decît de la „clasele luminate“. 

Prima manifestare a acestor clase luminate de care vorbea Ion Ghica este cea a unora dintre boierii moldoveni, care au – la 1822 – un proiect de schimbare constituţională. În orice caz, aceasta este prima manifestare atestată documentar în mod direct a intenţiilor de a introduce „noua civilizaţiune“. Proiectul caută să găsească un echilibru între vechi şi nou; adesea, prevederile sale se rătăcesc pe cărările încurcate ale Grădinii Stambulului (cum se vede în chip nemijlocit în art. 59, care se referă explicit la problema aprovizionării Ţarigradului). De capitalişti nu poate fi vorba decît în mod vag şi indirect, dar nu lipsit de semnificaţie pe termen lung. 

Lăsat să acţioneze fără oprelişti, capitalismul este o forţă care destructurează şi restructurează constant societatea. Perturbă o ordine aşezată, chibzuită. Toate acestea vor fi fost, pentru boierii de la 1822, doar un zgomot vag al unei furtuni încă îndepărtate. În mod cert însă, pentru ei capitaliştii sînt figuri stranii. Dar mai era ceva. 

Capitalismul deranjează şi modul de a gîndi. Este dificil să te gîndeşti la capitalist ca la o abstracţie. Oamenii preferă personajele concrete. Lucrul acesta se vede limpede în textul proiectului constituţional de la 1822; „chipul în care se îmbogăţesc“ israeliţii îi deranjează pe autori. E limpede că ei sînt împinşi de o mentalitate prevalent antisemită către asemenea opinii, dar este foarte semnificativă deosebirea dintre „chipuri de îmbogăţire“. 

Chiar ca o abstracţie, capitalistul are un „chip de îmbogăţire“ straniu. O măsură prevăzută în proiectul de la 1822 avea să planeze peste întregul destin al „noii civilizaţiuni“ din secolul al XIX-lea românesc: autorii spun scurt că „se opreşte pentru viitor intrarea lor (a israeliţilor) în ţară“ (art. 70). Nici radicalismul din anul 1848 nu a curmat tendinţa vizibilă în art. 70 din 1822. Cînd au preluat efectiv, peste trei decenii, frîiele guvernării, paşoptiştii au revenit la spiritul acelui articol. Este în el, de fapt, ceva care trece dincolo de diferenţele de religie. În lumea noii civilizaţiuni, este suspiciunea pe care o stîrneşte capitalistul ca atare. Remediul la care se face apel este o distincţie între „ai noştri“ şi ceilalţi. Capitalismul dă peste cap, cu timpul, relaţiile din grădina de la poalele Carpaţilor, dar sentimentul este că tot s-ar putea găsi o soluţie: capitaliştii trebuie să fie „de-ai noştri“. În ce sens? De aceeaşi religie? De aceeaşi limbă? 

Operaţionalizarea sintagmei „ai noştri“ nu este chiar aşa de simplă. Ea nu se poate face, în practică, apelînd la abstracţii. Aşa cum capitalistul-ca-străin este gîndit în termeni concreţi, tot aşa capitalistul care este „de-al nostru“ trebuie gîndit în termeni concreţi, în termenii unor legături umane foarte directe. Acest proces dezleagă ceea ce pare altfel o enigmă, o abatere de la un model ideal pusă la cale de către forţe oculte. 

Mihail Radu Solcan este profesor universitar la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, o introducere în filozofia politică – Arta răului cel mai mic (Editura All, 1998), Introducere în filosofia minţii din perspectiva ştiinţei cogniţiei (Editura Universităţii Bucureşti, 2000), Freedom, Minds and Institutions (2003), Eseul filosofic (2004).

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.