O categorie specială: refugiaţii

Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
O categorie specială: refugiaţii jpeg

- interviu cu Machiel SALOMONS, reprezentant al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) în România -

Care este diferenţa dintre un imigrant şi un refugiat? 

Refugiatul este o persoană care a fost persecutată de autorităţi, din diferite motive, în ţara de origine, sau care a fugit din cauza unui conflict armat. În schimb, migrantul are opţiunea să rămînă sau să plece, viaţa lui nu e în pericol.

Cum putem şti că poveştile refugiaţilor sînt adevărate? Există o procedură de verificare? 

Bineînţeles. Odată ce au făcut cerere de azil, ei trebuie să explice de ce au părăsit ţara, cum au părăsit-o, să ofere detalii, iar specialiştii verifică istorisirile lor conform informaţiilor şi datelor pe care le au. 

Odată ce refugiaţii ajung aici, care este responsabilitatea autorităţilor şi care a dvs., a UNHCR? 

Autorităţile române sînt responsabile pentru protecţia lor. Noi trebuie să verificăm că drepturile lor sînt respectate, conform convenţiilor internaţionale în domeniu – dreptul de a nu fi trimişi înapoi în ţara de origine, dreptul la asistenţă socială, educaţie, un loc unde pot sta. 

În general, România respectă aceste drepturi? Există sau au existat probleme din acest punct de vedere? 

Înainte de căderea Cortinei de fier, România nu recunoştea statutul de refugiat. După aceea, UNHCR alături de partenerii săi a început să supravegheze adoptarea unei legislaţii şi construirea unor centre de recepţie în conformitate cu prevederile internaţionale. E un proces de durată care presupune multe lucruri – de la legislaţie la resurse financiare. După mulţi ani de lucru, putem să spunem că protecţia refugiaţilor din România se ridică la standarde internaţionale.

Care sînt principalele ţări de unde vin refugiaţii de la noi? 

Irak, Afganistan, Moldova, Bangladesh, Pakistan. Nu sînt foarte mulţi din Africa. Nu numai fiindcă e departe, ci şi pentru că rutele migratoare dinspre Africa ocolesc România, e mai probabil ca aceştia să ajungă în Spania, Italia, Grecia. 

Refugiaţii se confruntă cu probleme cum ar fi exploatarea de către traficanţi, de grupuri care se ocupă cu traficul de fiinţe umane? 

Da, este unul dintre cele mai teribile aspecte – faptul că aceşti oameni, după ce au trecut prin trauma persecuţiei în ţările de origine, descoperă că viaţa le este în pericol şi în drumul lor spre libertate. Din cauza restricţiilor de deplasare la nivelul Uniunii Europene, mijlocul cel mai la îndemînă de a călători, pentru ei, îl reprezintă aceste grupări de traficanţi. 

Şi cum abordaţi acest aspect? Dar autorităţile? 

E dificil. Crima organizată de astăzi reprezintă ceva atît de sofisticat şi structurat, încît e nevoie de o muncă enormă a poliţiei, a autorităţilor, pentru a identifica traficanţii şi a-i trimite în instanţă. Traficul şi contrabanda au devenit în acest moment cele mai profitabile activităţi criminale. Asta îi determină pe traficanţi să-şi organizeze munca pînă la un nivel de sofisticare greu de crezut. Ei cunosc legislaţia specifică fiecărei ţări, modalităţile de a-i conduce pe refugiaţi fentînd legea etc. 

România oferă greu cetăţenia unui refugiat politic, în comparaţie cu alte ţări europene? 

Sînt ţări europene care oferă cetăţenia şi după cinci ani, cum ar fi Germania sau Norvegia – ceea ce înseamnă foarte rapid. În România durează ceva mai mult, opt ani, dacă nu mă înşel, dar noi sîntem mulţumiţi, se încadrează în tendinţa europeană. Ţările care au cea mai bună reputaţie în privinţa primirii refugiaţilor sînt – se ştie acest lucru – ţările nordice şi Olanda, inclusiv din punctul de vedere al efortului financiar şi bugetar pentru condiţii bune de primire şi integrare socială. 

Cîţi refugiaţi sînt, aproximativ, în România? 

În jur de 2500. 

Se organizează pentru ei activităţi speciale, cum ar fi cele cu specific cultural? 

Da, condiţiile s-au îmbunătăţit considerabil de-a lungul vremii, şi datorită autorităţilor, şi a parteneriatului cu organizaţii non-guvernamentale. Refugiaţii au parte acum de multe avantaje, de la cursuri de limba română şi de integrare socială sau culturală, pînă la activităţi culturale. De altfel, unii refugiaţi au devenit oameni de succes în România. 

Cum ar fi Mbela Nzuzi, prezentatoarea de televiziune din Congo? 

Da, şi se pot da şi alte exemple. Patronul lanţului de cofetării Tip-Top este un refugiat irakian. Alţii sînt medici sau profesori. Un refugiat nu este o persoană care vine să cerşească în ţara de adopţie. Albert Einstein, de exemplu, a fost refugiat politic. Ei pot contribui la bunăstarea ţărilor care le oferă protecţie. 

Sînteţi şi dvs. un străin (olandez) în România – deşi aţi sosit pe altă cale, instituţională. De cîtă vreme sînteţi aici? 

De trei ani şi jumătate. 

Cum v-aţi adaptat? 

N-a fost deosebit de greu, fiindcă oamenii sînt primitori şi prietenoşi. Am trăit în ţări de pe patru continente şi de fiecare dată cînd te muţi în alt loc treci printr-un şoc cultural – spui adio lucrurilor cu care abia te-ai obişnuit, vechilor prieteni. Recunosc că acum trei ani şi jumătate, cînd am venit în România, am trecut prin acelaşi şoc cultural, mai ales că locuisem o vreme la Berlin, unul dintre cele mai organizate şi bogate oraşe ale Europei. Am observat imediat sărăcia, mai ales cea din jurul Bucureştiului, satele unde nu existau apă curentă şi electricitate. Lucrul care m-a nedumerit din primul moment a fost existenţa atîtor maşini scumpe pe străzi, Rolls-Royce-uri, limuzine – în contrast cu comunităţi întregi care trăiau într-un asemenea grad de sărăcie. Dar cînd m-am obişnuit cu oamenii, am cunoscut oficiali etc., mi-am dat seama că, în ciuda acestei realităţi, în România există potenţial pentru mai bine. În prima fază, cînd este aplicată economia de piaţă după o perioadă de absenţă, e firesc să se îmbogăţească unii, cei care se descurcă mai repede. Dar acum e vremea ca guvernanţii români să găsească o cale spre o distribuire mai echitabilă a bogăţiei. Altminteri, se va acumula o stare de tensiune socială ce poate deveni explozivă. Nu mai vorbesc de faptul că acesta e şi motivul pentru care atîţia români au plecat să lucreze în străinătate, în Spania, în Italia.

Se schimbă lucrurile în România, pentru cineva care priveşte din afară? Fiindcă văzîndu-le de aici, totul se mişcă prea încet. 

Schimbările sînt spectaculoase, deşi admit că pentru cei născuţi aici s-ar putea să fie mai puţin evidente. Acum trei ani, cînd am venit pentru prima oară, se lucra pe drumul spre Aeroportul Otopeni: cînd am ieşit din aeroport, mi-am spus că peisajul seamănă cu filmele despre bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. Acum, strada respectivă are trei benzi pe sens, ceea ce nu există în toate ţările europene. Aş putea să dau şi alte exemple în acest sens. 

a consemnat Mădălina ŞCHIOPU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.