O anatomie a putorii

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
O anatomie a putorii jpeg

Am mers cu trenul de atîtea ori că nici fire nu mai am în cap, cum ar zice românul. De fiecare dată, mi-am exprimat repulsia pentru tot ce înseamnă CFR, de la vagoanele murdare la întîrzierile halucinante, dar niciodată n-am simțit c-ar fi un subiect tabu (cel mult mi s-a spus că, fiind olteancă, ar fi bine să rămîn în Oltenia aia a mea, dacă tot nu-mi convine să călătoresc). Din contra, orice român cunoaște că a circula cu trenul la noi în țară este o experiență din care niciodată nu știi exact cît de șifonat vei ieși. Aceeași experiență au avut-o și doi turiști americani care au luat trenul în România. Mai apoi, în urma unor declarații făcute pe un banal blog de călătorie, au ajuns în centrul unui adevărat scandal, numai bun de analizat într-o lucrare de licență la Facultatea de Psihologie.

Pînă la finele acestei veri, românii habar n-aveau de existența unor vlog­geri americani, soț și soție, care călătoresc prin lume la preț redus și postează experiențele pe site-ul lor, The Budget Savvy Travelers. Pe 29 august însă, cei doi, Harry și Audrey, care pe atunci se aflau deja de două săptămîni în România, au postat pe YouTube un filmuleț numit „Long, hot and smelly“ (n.r. – „Lung, fierbinte și urît mirositor“), care descrie călătoria lor cu trenul de la Deva la Cluj-Napoca.

„Încercăm să aflăm unde este trenul nostru, pentru că în România semnele sînt întotdeauna greşite, oamenii greşesc tot timpul, totul este greşit tot timpul în România, deci trebuie să întrebi tot timpul «Acesta e trenul? Acesta e trenul? Acesta e trenul?». Nu există un sistem care se te informeze. Și se spune că de la linia doi, dar nu știi care e linia doi, din ce parte se numără liniile“, a spus Harry în video-ul care l-a făcut faimos în România.

2016 06 02 124005 1 jpg jpeg

După opt ore și două trenuri schimbate, despre care s-au plîns că merg cu 20 de mile la oră, „ca diligențele din secolul al XVIII-lea“, cei doi americani au ajuns în Cluj-Napoca și au comentat: „Călătoria cu trenul a fost lungă, fierbinte şi mirositoare. Ca să fim cinstiţi, a fost mirositor. Nu neapărat trenurile, ci oamenii din tren. Put. (…) Noi nu ne-am spălat hainele de şase zile și tot nu puţim“.

La o zi distanță, presa din România a preluat declarațiile celor doi turiști americani și lucrurile au luat amploare. A fost momentul în care cei doi au ajuns în centrul atenției. Bloggerii români și diverși comentatori le-au dedicat editoriale, faimosul polițist Godină a scris o postare cu o urare („Go in your mother’s church“ – „Mergeți în biserica mamei voastre“, n.r.), un alt blogger american i-a mustrat și, în final, cei doi soți au anunțat pe rețelele de socializare că au primit inclusiv amenințări cu moartea. Între timp, video-ul „Long, hot and smelly“ a continuat să facă afișări, trecînd, în prezent, de 266.000. Comparativ, alte video-uri ale cuplului ajung la 1000 și, în rare cazuri, trec de 5000 de afișări.

Comentariile românilor s-au polarizat: în timp ce unii au susținut că da, e adevărat, românii put, alții le-au transmis americanilor să se care acasă. Spre exemplu, un cititor a scris pe Adevarul.ro: „Mulți nu înțeleg asta. Opt ore cu trenul de la Deva la Cluj e năucitor în august“, iar un altul a spus: „Cu viteza de circulație are dreptate. Sîntem în Evul Mediu. Cu turismul, la fel. Cu economia, așijderea. Cu săpunul și detergenții, cam la fel. Noi doar la prostie și îngîmfare sîntem campioni“. Comparativ, alți doi comentatori de pe site au spus: „Prefer mirosul de român nespălat pe corp, dar deștept, decît unul spălat pe creier de droguri și prost“ și „Doi rahați bîntuie prin lume și își dau cu părerea. Poate că totuși au nevoie de ceva mai puternic, o raită pe Gange, la indieni, și apoi să vezi ce le pute a flori de primăvară pe aici“. S-a adus imediat în discuție și problema „americanismului“: „Mai lăsați-ne în pace, vă rog, voi, ăștia, așa-zișii campioni ai democrației și liberalismului, nu vă mai băgați în sfera privată a românului, că fiecare are dreptul să pută așa cum dorește. Do you understand?“ sau „They are the stupid that voted their stupid president“.

Pe urmele americanilor

Cine sînt, de fapt, cei doi americani care au spus că românii put? Audrey și Harry locuiesc în Chicago, sînt căsătoriți și au pornit într-un tur în jurul lumii în septembrie 2014, cu un buget foarte mic. De fapt, acesta este și unul din sensurile site-ului lor, Thebudgetsavvytravelers.com, acela de a arăta că nu ai nevoie de foarte mulți bani ca să ai parte de o aventură în jurul lumii.

După ce au ajuns peste noapte actorii unui scandal care pute, cei doi soți și-au continuat seria de excursii, lăsînd însă românilor senzația că România a fost nedreptățită, avînd în vedere că ne‑am obișnuit ca toată lumea să ne spună doar aceleași trei lucruri: că avem o țară minunată, cu oameni primitori și cu fete foarte frumoase. Am încercat, așadar, să iau legătura cu Harry și Audrey, pentru a vedea dacă a rămas ceva nelămurit în această discuție. Oare cu ce am greșit noi, ca națiune, de nu ne-au mai văzut străinii ca pe niște oameni grozavi, ci ca pe unii care put? Și chiar așa o fi? Oare chiar asta au vrut să spună, că noi puțim, ori s-au răzgîndit între timp?

Cei doi soți au răspuns prompt la toate întrebările mele, susținînd, încă din primele rînduri, că declarația le-a fost scoasă din context de către presă. Nu că nu ar fi spus respectivele lucruri, ba le-au spus, dar înainte de acel video au postat alte filmulețe în care vorbeau despre lucrurile bune din România. De asemenea, au spus că, deși alți bloggeri de călătorii nu fac altceva decît să ridice în slăvi toate zonele pe care le vizitează, pentru a atrage mulți oameni pe site-urile lor și pentru a cîștiga mai mulți bani, ei preferă să spună lucrurile în față, mai ales că, au adăugat, nu cîștigă bani din vlogging.

Pentru a încerca să demonstreze că generalizările lor („totul este greșit tot timpul în România“) sînt, de fapt, doar niște vorbe, cei doi au imaginat următoarea situație: „Să zicem că ești într-o cafenea cu un vechi prieten. Dintr-odată, spune «O urăsc pe nevastă-mea». Îți vine să rîzi, pentru că zice asta de fiecare dată cînd vă întîlniți și știi că, de fapt, nu-și urăște nevasta. În fond, sînt împreună de 25 de ani. Orice om de bun-simț ar înțelege că acest bărbat nu-și urăște la propriu soția“.

I-am întrebat pe cei doi cum văd ei tot ce s-a întîmplat. „Nu cred că publicul a exagerat. Totul a fost intenționat prezentat de mass-media ca fiind povestea a doi americani aroganți, care ridiculizează întreaga populație a României. În realitate, nu asta s-a întîmplat. Mulți au citit doar titlurile și s-au gîndit la ce e mai rău.“

Înainte de excursia de la Deva la Cluj-Napoca, cei doi au petrecut cinci nopți în București, patru nopți în Brașov, alte patru în Sibiu și una în Deva. După aceea, au rămas două nopți la Cluj și o altă noapte în Iași. Vrînd-nevrînd, dar mai ales vrînd, discuția cu cei doi vlog­geri americani a ajuns și la punctul care a interesat o țară întreagă. Cine puțea, domnule, în tren? „Erau doi domni. Unul era controlorul. Nu-i de învinuit. Purta o uniformă groasă vara într-un tren încins. (…) Celălalt domn părea să fie de vîrstă mijlocie, un om obișnuit. Cînd s-a urcat în tren, s-a așezat la patru rînduri în spatele nostru și îl puteam mirosi de la acea distanță. Apoi s-a mutat la clasa întîi, din fericire“, au explicat cei doi soți.

Transportul, problema turiștilor străini

I-am rugat pe cei doi americani să‑mi spună ce le-a plăcut mai mult în România, dar și ce le-a displăcut. Iată care a fost răspunsul lor: „Ne-a plăcut Bucureștiul, un oraș care vibrează, dar și șarmul sexy al Transilvaniei. Pe primul loc au fost oamenii. Am interacționat cu mulți oameni și ne-am făcut mulți prieteni buni. Și, chiar dacă de multe ori nu vorbeam aceeași limbă, ne-am putut da seama, privindu-i în ochi, că sînt oameni buni. A doua cea mai bună experiență a fost mersul cu autobuzul special Hop On-Hop off în București. A treia cea mai frumoasă experiență a fost vizitarea orașelor Brașov, Sibiu și Hunedoara. Orașe uimitoare și cu frumoase zone rurale înconjurătoare. La capitolul experiențelor proaste, pe locul întîi se află tot ce e legat de trenuri, durata călătoriei, căldură, miros. Pe locul al doilea, transportul cu microbuze, cînd nu sînt respectate orare, durată, sînt luați mai mulți pasageri decît e loc, iar pe locul al treilea – dificultatea de a călători, de exemplu, din Sibiu în Moldova“.

dsc3666 jpg jpeg

În final, ca să ne despărțim prieteni, le-am mai zis americanilor că poate au un mesaj pentru cititorii români. Iată-l: „După ce am analizat ce s-a întîmplat, Audrey și cu mine am realizat că altceva se întîmplă aici, în România. Nu are sens să apară toată această ură și furie de la un amărît de blog de travel. Sîntem convinși că la mijloc sînt probleme mult mai serioase, pe care puțini le discută. Este ceva ce generează tot acest resentiment, toată această ură. Poate acestea sînt lucruri evidente, obișnuite pentru români, dar nu și pentru străini. Orice ar fi, e ceva ce depășește blog-ul nostru de călătorii. Dincolo de controversele pe care video-urile noastre le-au produs, credem că, dacă aceste video-uri au generat o platformă pentru ca românii să dea glas frustrărilor, atunci este un lucru extrem de pozitiv. Cum să începi să rezolvi o problemă dacă nu o identifici mai întîi?“.

Lavinia Bălulescu este scriitoare și jurnalistă. Cea mai recentă carte publicată: romanul La mine-n cap, Editura Cartea Românească, 2013.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.