Număratul morţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Număratul morţilor jpeg

13 noiembrie 2015, în jur de ora 23,40. Eram în bucătărie, cu telefonul în mînă. Stinsesem ceea ce credeam că era ultima țigară a zilei. Cu o mînă voiam să sting lumina, cealaltă ținea indispensabilul jurnalistului: telefonul mobil. N-am apucat să părăsesc bucătăria pînă la ora șase dimineața. Noaptea s-a lungit după o alertă care anunța o explozie la Paris.

Pe parcursul a multe țigări și cafele (clișeu jurnalistic adevărat) am relatat de pe un taburet ce se întîmpla în capitala Franței, în ceea ce avea să devină cel mai sîngeros atentat din istoria acestui stat. Dacă vreți să citiți despre terorism în desfășurare, mediul online e cea mai bună sursă. Cei de aici știu unde să caute, cum să caute rapid și cum să verifice cu unelte online veridicitatea sursei sau a informației.

Ca să nu se supere colegii din televiziuni, trebuie spus că, la subiecte interne în desfășurare, online-ul nu îi poate concura. S-a văzut cît se poate de clar la tragedia din Colectiv, care a fost de departe subiectul televiziunilor. Cînd se întîmplă însă ceva „afară“, șoarecii de bibliotecă digitală ajung mai repede la informație.

Și se citește. Mamă-mamă, ce audiență fac articolele online despre atentate teroriste! Luați-le pe care vreți, mă refer la articolele live despre orice atentat, și veți vedea că afișările și share-urile pe social media sparg recorduri. E firesc, publicul vrea să știe ce se întîmplă. Nu e o plăcere macabră, ci un interes legitim. Un atentat terorist la Paris sau, mai recent, la Bruxelles e ca și cum ar fi în curtea din spatele blocului. În vremurile moderne, Europa a ajuns un cartier al lumii.

La școala de jurnalism învățăm că o știre răspunde la întrebările clasice: cine, ce, unde, cînd și, mai ales, de ce. De la teorie la practică e însă cale lungă. Relatările despre atentate teroriste, mai ales transmisiunile live, nu pot răspunde în primă fază la „cine“ și „de ce“. Evenimentele sînt prea complexe și nu pot fi analizate în timp real. E nevoie de anchetă și reflecție, iar astea cer timp.

Bun venit pe curba descendentă a atenției. De obicei, „cine“ găsește un răspuns relativ rapid la momentul revendicării. Nu contează prea mult că pe teroriști îi cheamă cumva, ci marca pe care o reprezintă, gruparea din care fac parte. Nimeni nu știe toate numele teroriștilor de la Paris sau de la Bruxelles, dar toată lumea știe că e vorba de ISIS.

Și mai mult durează răspunsul la întrebarea „de ce“. Cum s-a ajuns aici? Care sînt cauzele radicalizării? Unde au fost greșeli ale aparatului de securitate? Pînă cînd presa ajunge să afle toate astea, atenția, de obicei, s-a diminuat considerabil. La fel a scăzut și gradul de empatie al publicului, pentru că timpul are efectele pe care le cunoaștem, iar ele sînt naturale în sine și accelerate în epoca digitală.

Revin la audiențe: nici un articol care încearcă să analizeze cauzele fenomenului terorist nu ajunge să aibă trafic egal cu cel care relatează evenimentele. Nici măcar condamnarea unui terorist nu reușește performanța asta. Vedeți cazul Tsarnaev după atentatul din Boston.

Și așa ajungem și la problema geografică. Altă regulă de școală de jurnalism spune că prioritizarea știrilor se face după criteriul proximității. Vorba proverbului: cămașa e mai aproape de piele decît haina. Un articol excelent din The Guardian explică faptul că atentatul cel mai recent din Pakistan n-a ajuns nici pe departe la nivelul de audiență al atentatului de la Bruxelles.

Pe Facebook, de exemplu, apar fără excepție moraliștii care acuză presa că nu scrie despre tragediile din lume. Realitatea e însă că presa scrie, dar publicul nu consumă, cel puțin nu la nivelul tragediilor din Europa. Asta nu e o acuzație, ci o simplă constatare demonstrată de cifre reci.

Stau acum pe același taburet și scriu. Mă gîndesc la noaptea de 13 noiembrie cînd, pentru a nu știu cîta oară în carieră, am numărat morți. Îmi amintesc cum alerta de pe telefonul mobil n-a reușit să mă surprindă. M-a șocat pentru o fracțiune de secundă, după care, asta vă poate confirma orice jurnalist, nu m am gîndit decît la informație și cum să o transmit mai repede publicului. În ziua atentatului de la Bruxelles eram între avioane, la Paris, urmînd să mă îmbarc într-un zbor cu destinația New York. N-am lucrat la această știre, așa că șocul a durat mai mult.

Dar nici atunci nu pot spune că am fost surprins. De ani de zile presa scrie despre Belgia și despre ponderea cea mai mare a tinerilor radicalizați în populația acestei țări. Tot Belgia are și cea mai mare pondere din Europa la capitolul cetățeni plecați să lupte alături de jihadiști în Siria sau Irak.

Ce vreau să spun cu asta e că informația există. Presa o pune pe masă. Din ce în ce mai des însă mîncarea informațională rămîne neatinsă în farfurie. Nu vă place presa românească? Foarte bine, e dreptul dumneavoastră și har Domnului că presa din România are multe probleme în ansamblul ei. O­ferta jurnalistică e însă atît de variată – și la noi, și în străinătate –, încît a invoca necunoașterea echivalează, păs­trînd proporțiile, cu încercarea de a invoca necunoașterea legii în fața unui judecător.

Laurențiu Colintineanu este jurnalist.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

dani mocanu
Cauza conflictului în urma căruia Dani Mocanu va fi judecat pentru tentativă de omor. Detalii exclusive din rechizitoriu
„Adevărul“ a studiat rechizitoriul din dosarul în care manelistul Dani Mocanu și fratele său Nando vor fi judecați pentru tentativă de omor după o bătaie izbucnită într-o benzinărie din Pitești.
Razvan din Idicel la masa jpg
Povestea lui Răzvan din Idicel: „Poate că în străinătate eram mai bogat, dar sunt fericit că pot să fac ceva la mine acasă” VIDEO
Afacerea lui Răzvan Rusu a început într-o gospodărie din Idicel Pădure, „satul unde se termină lumea”, cu un ceaun și 50 de kilograme de cirește. Acum produce zeci de mii de borcane cu bunătăți tradiționale tot la ceaun și n-ar face asta în altă parte pentru nimic în lume.
Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.