„Numai dacă nu vrei nu poți”

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
„Numai dacă nu vrei nu poți” jpeg

- interviu cu Iulian CRĂCIUN -

Iulian Crăciun are 32 de ani, este căsătorit și tocmai i s-a născut un copil. Absolvent de Electronică, este IT Manager la George Butunoiu (agenție de Head Hunting). Suferă de atrofie spinală musculară de tip 3. Ceea ce-l împiedică să se deplaseze altfel decît într-un scaun cu rotile.

Afecţiunea dvs. este dobîndită? 

Aşa m-am născut. 

În ce măsură v-a influenţat viaţa?

O mare influenţă au avut-o familia şi mediul în care am trăit. Dacă familia nu ar fi tratat-o ca şi cum nu era o problemă, ar fi devenit o problemă. 

Cum v-aţi adaptat la viaţa şcolară, la comunitatea de copii? 

Am fost la o şcoală normală. Prima învăţătoare la care m-au dus părinţii nu a vrut să mă primească, a zis că mai bine să merg la o şcoală specială. Cea de-a doua învăţătoare nu a avut problema asta, totul a decurs normal. 

Colegii m-au primit ca şi cum nu aş fi avut nici un handicap fizic. Depinde mult de profesor cum te primesc copiii. Nu am simţit discriminare la şcoală. 

Au existat, bănuiesc, şi dificultăţi concrete. Cum ajungeaţi la şcoală? 

Mă duceau părinţii, apoi colegii. Pînă-n clasa a XI-a părinţii m-au dus în braţe. Apoi mi-am luat căruţ. Pînă atunci nu am prea avut nevoie. 

Căruţul se repartizează gratuit persoanelor cu dizabilităţi? 

La căruţ ai dreptul, dar nu la orice fel de căruţ. Statul subvenţionează unele pînă la vreo 15 milioane de lei vechi. Dar problema cu acele căruţuri e că sînt foarte grele. Cel pe care îl am acum e din fibră de carbon, are aproximativ 40% din greutatea unuia subvenţionat.

Cum v-aţi ales profesia? 

Eram pasionat de electronică de cînd eram mic. Reparam casetofoane, radiouri. La şcoală nu am fost cel mai bun, dar am învăţat bine. Spre calculatoare m-am orientat după ce am intrat la facultate: acum fac programare şi reţele. Le-am învăţat în cămin. 

A fost dificil să vă găsiţi un loc de muncă?

Cînd m-am dus la firme mai mici, mai old fashioned, îmi ziceau că s-a ocupat postul de cum ajungeam. Cu toate că, înainte cu o zi, ei mă chemaseră la interviu, după CV. Asta nu înseamnă neapărat o piedică, şi oamenii fără dizabilităţi se confruntă cu aşa ceva. 

În privat, în 90% din cazuri, te angajează dacă produci bani, şi atunci nu mai contează dacă ai pile sau nu. 

De ce credeţi că multe persoane cu dizabilităţi au probleme nu doar în alegerea unui loc de muncă, ci şi în a opta pentru unul? 

O mare problemă e şi atitudinea familiei: cei mai mulţi, atunci cînd au copil cu o dizabilitate, încearcă să-l izoleze, ca să-l protejeze. Consideră că, dacă-l aruncă în luptă, va avea de suferit. Ceea ce e adevărat, dar – şi conform unui proverb chinezesc pare-mi-se – învingătorii sînt cei care iau cele mai multe lovituri. Dacă vrei să faci dintr-o persoană un campion, trebuie aruncată în luptă de mică. Mentalitatea asta de protejare am văzut că e valabilă şi pentru copiii fără deficienţe. 

Apoi din cauza accesibilizării, care e aproape inexistentă. Şi a mentalităţii societăţii. 

Vedeţi vreo soluţie pentru schimbarea acestei atitudini? 

Vreau să încerc să le arăt oamenilor că se poate. Eu consider că, dacă schimbi un om, la rîndul său omul acela va mai schimba pe cineva, şi tot aşa. O chestie constructivă, solidă se poate perpetua. Cea mai bună soluţie e să încerci să-i ajuţi pe oamenii cu dizabilităţi să înveţe. Toată lumea spune să le dăm pensii, să îi ajutăm aşa. Cel mai bine e să transformi omul din consumator în producător. La ora actuală numai dacă înveţi şi eşti calificat poţi produce bani. 

Am sunat odată la Ministerul Muncii să întreb ce facilităţi pot obţine, ca angajat. Ei, cît se poate de bine intenţionaţi, încercau să mă convingă că pot să iau pensie. Şi eu le-am spus că nu e vorba de asta. Ei mi-au răspuns: „Păi, nu aveţi cum, căci aveţi, conform scriptelor, capacitatea de muncă aproape 0“. Şi eu le-am zis: „Da, dacă m-aş duce la munca cîmpului ar fi 0. Dar cînd îmi folosesc mintea e sută la sută.“ Am un prieten care spune că cel mai nasol handicap este cel social. Sînt foarte mulţi care spun că nu au nici o şansă – chiar dacă nu au nici un handicap. Am văzut oameni care nu au nici o problemă, dar se plafonează la idei de genul numai pe pile merge… 

Sînt de principiul că numai dacă nu vrei nu poţi. De la a face bani pînă la aproape orice. Cu muncă şi perseverenţă. 

interviu realizat de Iaromira Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.