Nu voi un site bogat

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Nu voi un site bogat jpeg

Voi fi dezordonat şi concis. Partea cea mai uşoară în gîndirea morţii ţine de rit. În funeralii există o regie simbolică uşor de descifrat, un început şi un sfîrşit, o operă raţională. Apariţia subită a morţii în ochii unui copil nu e codificată în tradiţie. Războiul, boala, bătrîneţea nu sînt în întregime domesticite ritual şi te lasă să întrevezi prin spărturi faţa nefardată, aculturală a morţii. Lăsăm deoparte morţile creatoare şi nemurirea. Dacă-i urmezi pe ţăranii vechi, moartea bună te găseşte în casă „şi se luptă foarte mult cu omul, pînă ce-i taie capul şi-i scoate sufletul din trup. De aceea toţi păreţii unde s-a întîmplat moartea unui om sînt stropiţi şi unşi cu sînge de-al acestuia. Prin urmare, în decursul celor două zile ce urmează nemijlocit după înmormîntare, trebuie numaidecît să se ungă şi văruiască toată casa, ca să acopere petele cele de sînge. Iar ungerea şi văruirea aceasta o îngrijeşte de comun o femeie străină, care capătă ca plată un colăcel, o lumină şi o bucată de pînză“. 

Te muţi în casa-sicriu, întîi îngustă şi întunecoasă, apoi, prin vorbele cîntecului funebru, în sicriu-univers; eşti înmormîntat în cimitir, sat al morţilor, şi, după un drum fascinant, sufletul ajunge în rai, unde te întîmpină „mahalaua ta“. Ajungi definitiv acasă, te reîntîlneşti cu neamurile şi cu vecinii. Îţi petreci nesfîrşirea cu Ion şi Maria, ca şi cum ţi-a fost dată o singură realitate: cea în care te-ai născut. Mi se pare un lucru mai îngrozitor decît moartea. În călătoria dintre lumi, sufletul băutor şi mîncăcios descoperă noutăţi admirabile, pe care le pierde odată ajuns în satul-paradis. Desigur, sînt şi alte raiuri vechi ţărăneşti, există şi morţile singulare ale păstorilor fictivi, separaţi de oameni, rămaşi în grija soarelui şi a lunii, dar ritul funebru te trimite acasă. Cavoul, de pildă, „construcţiune subterană pentru înmormîntări“, impresionează astăzi prin casa supraterană transparentă. Uşi şi ferestre de termopan, masă, scaun, flori. Mortul stă într-o casă nevăzută. Rudele cu dare de mînă îi fac o casă vizibilă. Am auzit istoria unui comandor care intra în adîncul unui cavou la parastase, cu sarmale şi vin. Mînca şi ciocnea cu morţii. Hrana, băutura şi conversaţia îl ţin pe mort în viaţă. Într-un cimitir prahovean am întîlnit o bătrînă care venea la bărbatul ei răposat să vadă ce mai face. În chip ideal, ritul produce în domeniul vizibil actele invizibile ale zeilor şi ale defuncţilor. Mascaţii aduc între oameni tumultul divin. 

Actorii rituali ai înmormîntării fac, pe pămînt, călătoria nevăzută a răposaţilor. Opririle alaiului – stările – reprezintă vămile sufletului, ştergarele aşternute în calea mortului simbolizează punţile întinse peste ape între lumi. Trupul se descompune în mormînt, însă deasupra lui durează imaginile. Domnitorii se înmormîntau în bisericile ctitorite de ei. Biserica era corpul magnific, de pomenire, al voievodului mort. 

Funeraliile sînt duble în societăţile ţărăneşti: păgîne şi creştine, împletite sau paralele. Cu excepţia pomenilor, încă viguroase, geniul păgîn se retrage. Ce puneţi în sicriu, doamnelor? O fostă cumnată i-a pus mamei ei cîteva pachete de Marlboro în coşciug. Îi plăceau atît de mult! 

Unghiile mortului se tăiau şi i se puneau în sîn. Din ele Sfîntul Petru îşi făcea trîmbiţă la a doua venire. Nu ştiu cum erau înmormîntaţi cîntăreţii sau lăutarii în secolul al XIX-lea, să spunem. Astăzi însă, oamenii scenei au parte de un ultim spectacol, în care tac solemn, aclamaţi de un puhoi de gură-cască, mîndri de legătura gratuită, ad-hoc, cu maeştrii morţi. Antreprenorul de pompe funebre Ion Stoica a înmormîntat, după spusele lui, toţi academicienii din ’95 încoace: „toate vîrfurile“. Între războaie era altfel: „Era fastu’ ăla: douăzeci, treij’ de trăsuri, douăzeci, treij’ de cupeuri măcar. Fanaitarii erau doi călăreţi, caii-mbrăcaţi în valtrapuri, ei îmbrăcaţi în costume cu cizme – era cizma pînă la genunchi şi avea o chestie rotund-aşa – şi două sfeşnice înalte. Asta mergea în spatele dricului. Iar în faţa dricului, să spunem, la acele înmormîntări clasa-ntîia, erau şase cai, trei oameni de-o parte, trei ciocli, trei de-o parte, plus vizitiu’ şi alţi doi în faţa lor cu o colivă. Era o colivă figurativ, adică în sensu’ simbolică, o colivă de ţărînă, adică o chestie care-o ţinea doi inşi şi mergea în faţa dricului“. O ordine strictă. Stoica, omul care a băgat vîrfurile societăţii în pămînt, o descrie plecînd de la dric, elementul central, conţinătorul cadavrului. 

La marile înmormîntări cînta şi fanfara, astăzi dispărută. O înmormîntare decentă actuală e tăcută şi rapidă: „Frumos, elegant, se vine, se vorbeşte la birou, totu’ rapid. Pac, pac, vii, l-ai luat, ai aranjat slujbă, groapă, gata, la revedere, pa, treaba lui. Nu mai e, ca pe vremuri, cu veghe, cu stai să vezi, stai cu lumînarea“. De mort te desparţi repede şi elegant, fără priveghi. Îl laşi în treaba lui. Să se descurce singur, după ce l-ai înmormîntat în bună regulă. Bănuiesc că mortul ar trebui să le răspundă celor vii cu aceeaşi eleganţă. Să nu se facă strigoi şi să nu ceară pomeni scumpe. 

Cred că aproape toţi copiii văd, înainte de toate, moartea animalelor, ucise cu sau fără ceremonie. În copilărie, nu ştiam de tăierea porcului, dar păsările fără cap, tăiate de trecători, zbătîndu-se pe asfalt, mă bîntuie şi astăzi. Gospodinele ieşeau în faţa caselor cu un cuţit şi cu o găină, aşteptînd un bărbat oarecare, fără milă. Homo necans. 

Înfrunţi moartea altora, o aştepţi pe a ta şi te îngrijeşti sau nu de neamul adormit. În aşteptare, cei vechi se pregăteau. Bărbaţii îşi făceau sicriu şi-l ţineau în pod. Femeile strîngeau în ladă „zestrea“ lor postumă. Oricum, nu te poţi elibera de anticiparea propriei morţi. Unii, puţini la număr, cer să li se facă înmormîntări fictive cu tot dichisul. Sînt duşi la groapă în sicriu cu popă şi alai, se scoală apoi şi-şi mănîncă pomana. Alţii îşi dau pomeni în viaţă. Fiecare, de bine de rău, îşi trăieşte moartea, se retrage din orizontul vieţii. Viu fiind, îşi organizează ceremoniile secrete de adio. Să zicem că un om e înhumat, e ars iar cenuşa e împrăştiată pe Himalaya sau în mare, sau e dispărut fără urmă. Oricînd, dacă ai lui se dau lebede, pot să-i cumpere şi un mormînt virtual într-un cimitir virtual: „Locul în care amintirea celor dragi rămîne pe vecie. Un serviciu simplu, uşor de utilizat şi prin intermediul căruia nu-i vom putea uita pe cei dispăruţi de printre noi“. 

Va fi din ce în ce mai greu să fim uitaţi. Adică liberi. Rămînem pe veci într-un server. Altădată eram în memoria divină. Pînă dăm colţul, carpe diem.

Şerban Anghelescu este etnolog, autorul volumului Agon. Tensiunea fundamentală a riturilor de trecere, Editura Ex Ponto, 1999.

Foto: M. Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

DEZBATERE TVR 108 INQUAM Photos George Calin jpg
Alegeri prezidențiale 2025: Campania care a început cu un an înainte și a schimbat regulile jocului
Campania prezidențială din 2025 a fost una atipică, marcată de o mobilizare fără precedent, investiții record în promovare și o atenție publică constantă alimentată de scandaluri și surprize de etapă.
Ilie Bolojan vot, captura video jpg
Preşedintele interimar Ilie Bolojan a votat: „Vremurile liniştite au apus”
În jurul orei 8.30, preşedintele interimar Ilie Bolojan a votat la Şcoala nr. 150 din Bucureşti.
Albin Kurti FOTO EPA-EFE
Criza politică din Kosovo continuă. Este a zecea oară când parlamentarii nu reușesc să aleagă un președinte
Blocajul politic din Kosovo continuă după ce, sâmbătă, 3 mai, Parlamentul a eșuat pentru a zecea oară să aleagă un președinte, la aproape trei luni de la alegerile legislative din 9 februarie.
Filmare in cabina de vot
AFP despre alegerile din România: Ingredientele sunt aceleaşi ca pe 24 noiembrie
Atenţia presei internaţionale este îndreptată spre România, unde duminică, 4 mai, au început alegerile prezidenţiale, după o campanie electorală destul de tensionată.
image png
Soția lui Petre Roman slăbește cu amandine. Dieta neobișnuită a Silviei Chifiriuc atunci când are poftă de dulciuri: „În ultima vreme am mâncat mai mult decât era cazul”
Petre Roman (78 de ani) și soția sa, Silvia Chifiriuc (52 de ani) au pus bazele unei căsnicii frumoase încă din anul 2009. Cei doi reușesc să mențină vie flacăra iubirii și mereu se afișează într-un fel de zile mari. Au grijă de modul în care arată, iar fostul premier dezvăluia în urmă cu ceva timp
VOT SIMION GEORGESCU INQUAM Photos Octav Ganea jpg
George Simion a mers la vot însoţit de Călin Georgescu: „Suntem aici cu o singură misiune, revenirea la ordinea constituțională”
George Simion, candidatul AUR la funcţia de preşedinte, s-a prezentat la vot însoţit de Călin Georgescu, în jurul orei 8:00, la secţia de votare organizată la Şcoala Nr. 1 din Mogoşoaia.
sorana kalinskaya fb eurosport jpeg
Sorana Cîrstea, în fața celui mai important meci de dublu din carieră. De la ce oră joacă finala la Madrid
Românca a făcut un turneu excelent, alături de rusoaica Anna Kalinskaya.
Analize de sange jpg
Cine poate dona sânge şi cine nu
Există anumite criterii de îndeplinit de către cei care doresc să doneze sânge. Această acţiune este contraindicată celor cu anumite boli infecţioase, precum şi celor care se expun unor riscuri pentru sănătate.
warren buffet foto X @amitisinvesting
Sfârșitul unei ere: Warren Buffett se retrage de la conducerea Berkshire Hathaway, după o carieră de 60 de ani
Legendarul investitor Warren Buffett a anunțat că se va retrage din funcția de director general al Berkshire Hathaway la finalul anului 2025. Astfel, el va pune capăt unei cariere de peste 60 de ani, care a transformat compania într-un gigant de 1,16 trilioane de dolari.