Nu mai există decît Balcanii de Vest...

Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
Nu mai există decît Balcanii de Vest    jpeg

Instituţional vorbind, Europa e interesată nu de Balcani, ci de „Balcanii de Vest“. Expresia s-a impus acum aproape 15 ani. Ea acoperă Albania şi mai multe state născute pe ruinele Iugoslaviei: Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo (recunoscut ca stat de 22 din cele 27 de state-membre).

E evident că expresia a apărut în contextul în care, pe de o parte, Uniunea căuta să îşi asume o responsabilitate politică faţă de spaţiul ex-comunist şi, pe de alta, în condiţiile în care ex-iugoslavii priveau proiectul european ca pe unul de modernizare. Situaţia ţărilor din zona Balcanilor de Vest e departe de a fi identică, la zece ani de la adoptarea Agendei de la Salonic, care le oferea perspectiva europeană.

Astfel, Croaţia a semnat Tratatul de aderare şi va intra în UE foarte probabil la 1 iulie. Deşi Consiliul a decis în decembrie 2005 să acorde fostei republici iugoslave a Macedoniei statutul de candidat, iar Comisia a recomandat în octombrie 2009 deschiderea negocierilor, Skopje aşteaptă încă startul negocierilor, blocat de diferendul cu Grecia asupra numelui. Muntenegru, care a depus aplicaţia de membership în 2008, a devenit candidat în 2010 şi a început negocierile în iunie 2012. Serbia a dobîndit statutul de candidat în martie 2012. Albania, Bosnia şi Herţegovina – ca şi Kosovo – sînt definite ca „potenţiali candidaţi“.

Geografia extinderii e bizară: pe lîngă Balcanii de Vest, ea mai cuprinde o ţară aflată în nordul Atlanticului (Islanda) şi una care e cu 97% din teritoriu în Asia (Turcia). Acestea sînt ţări candidate mai avansate: prima negociază din 2010, avînd 18 capitole deschise şi 11 provizoriu închise, dar acum cîteva săptămîni a decis încetinirea negocierilor; Turcia a început negocierile în 2005 şi are 12 capitole deschise şi unul închis.

Ce legătură au Balcanii de Vest cu România? Cu alte cuvinte: ce e, pentru noi, extinderea Uniunii? Ar fi multe de spus. Mă voi mulţumi să explic succint cum văd lucrurile, din perspectiva mandatului de deputat european pe care îl asum în perioada 2009-2014.

Aderarea Croaţiei va aduce o schimbare simbolică, atît pentru noi, cît şi pentru bulgari: nu vom mai fi ultimii intraţi. E mult? E puţin? Greu de spus în acest moment. E, în schimb, cert că vom pierde unul sau două mandate în Parlamentul de la Strasbourg. Tratatul de la Lisabona a fixat numărul deputaţilor europeni la 751 iar intrarea Croaţiei va determina recalcularea ponderii fiecărui stat-membru.

Macedonia – recunoscută sub acest nume în raporturile bilaterale ale ţării noastre, dar sub numele de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în context european sau la ONU – e departe de a avea o perspectivă clară. Nimeni nu ştie ce se va petrece cu numele, şi cu atît mai puţin cît va dura pînă la aderare. Cred că România ar putea susţine ideea unui mecanism de arbitraj la nivelul Uniunii, pentru a rezolva litigiile bilaterale: într-adevăr, disputele Macedoniei cu Grecia (ca şi cu Bulgaria) vin la puţin timp după ce Croaţia a stins un diferend cu Slovenia, care părea să arunce în aer proiectul european.

România susţine şi integrarea Muntenegrului, care pare să aibă un parcurs mai puţin accidentat, dar se va confrunta inevitabil cu valul de euroscepticism din întreaga Uniune. Procesul de screening (monitorizare), care precede negocierea efectivă, se desfăşoară lent. N-am întîlnit vreun deputat european entuziast. Şeful Misiunii Muntenegrului pe lîngă UE nu ezita, de altfel, să-şi caracterizeze ţara, într-o reuniune de la PE, ca fiind „un candidat plictisitor“: voia să spună că aderarea avansează pe tăcute şi fără a stîrni pasiuni.

Cea mai interesantă relaţie e cea cu candidata Serbia şi cu posibilul candidat Kosovo. Cele două nu pot fi despărţite, deşi, în practică, la Parlament, există cîte un raport pentru fiecare dintre ele. Pentru Bucureşti, situaţia e delicată: sîntem favorabili Serbiei, cu rezerve asupra felului în care minoritatea românofonă e recunoscută şi protejată de Belgrad, dar sîntem, ca şi sîrbii, adversari ai recunoaşterii statalităţii Kosovo, în acord cu rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Minoritatea formată de deputaţii din cele 5 state UE care nu recunosc statul Kosovo e înfrîntă sistematic la vot în Parlament şi tot mai multe sînt vocile care cheamă la consens. În România, doar UDMR nu e atît de rigidă privitor la Kosovo. Asta nu simplifică ecuaţia politică.

Albania şi Bosnia & Herţegovina, deşi puţin cunoscute în România în ultimii ani, au parte de simpatie la Bucureşti, dar aceasta e departe de a fi la nivelul celei de care se bucură un candidat mult mai controversat pe plan european: am în vedere, desigur, Turcia. Percepţia românilor asupra Turciei nu e marcată nici de istorie, nici de intoleranţa religioasă, care apasă asupra unor state-membre. Dacă tot a venit vorba despre perspectiva religioasă, aderarea Bosniei – ţară majoritar musulmană – va fi un test pentru Uniune, în aceeaşi măsură ca şi pentru Turcia: sîntem sau nu dispuşi, noi, europenii, să acceptăm un stat-membru care nu e majoritar creştin? Revenind la simpatia de care se bucură Turcia la noi, aceasta pare să fie explicată de prezenţa masivă în domeniul afacerilor. În schimb, majoritatea statelor-membre sînt de acord cu un ritm extrem de lent al negocierilor. Această atitudine riscă să subţieze foarte tare tabăra pro-europeană din Turcia.

În fine, două vorbe despre Islanda (mai ales că autorul rîndurilor de faţă e raportorul Parlamentului pentru această ţară). Membră în Spaţiul Economic European, ca şi în Schengen, Islanda nu are parte de o lectură în termeni europeni. Bucureştiul nu e o excepţie. De multe ori, cînd se vorbeşte despre extindere, Reykjavik nu apare pe hartă. Avem de-a face cu un paradox: Islanda e prea europeană pentru a fi văzută ca un candidat, însă rezervele societăţii complică aderarea. Un singur partid politic e, de fapt, în favoarea aderării – cel socialist –, celelalte sînt fie radical împotrivă, fie ezitante. Nicăieri în spaţiul ex-comunist opinia nu a fost atît de divizată.

Cazul turc şi cel islandez ne permit, prin contrast, să înţelegem mai bine Balcanii de Vest. Opiniile publice din ţările fostei Iugoslavii sînt confruntate cu opţiunile pe care le-a cunoscut – în unele cazuri ar trebui spus: le cunoaşte încă – şi publicul românesc: suprimarea vizelor, diminuarea corupţiei, intrarea pe piaţa europeană, economie funcţională, bugete pentru cercetare şi dezvoltare etc. De altfel, principala „lecţie“ desprinsă de pe urma aderării României şi Bulgariei la nivelul Comisiei e dificultatea capitolelor despre justiţie şi drepturile omului: acestea sînt, de acum, primele deschise în negocieri.

Ar mai fi ceva: Balcanii de Vest sînt referinţa folosită de diplomaţia română pentru a proiecta aderarea Moldovei. Vecinii noştri de la est ar putea fi asociaţi cu extinderea ţărilor din fosta Iugoslavie. Deocamdată, Moldova e elevul-model al Parteneriatului Estic, o denominaţie politico-geografică impusă la un deceniu după ce Balcanii de Vest au intrat în vocabularul european. Cînd s-a creionat asocierea Chişinăului cu Croaţia & co., se credea că, la fel ca în 2004-2007, va mai fi un val de extindere masivă. Azi, puţini sînt cei care cred că istoria recentă se va repeta. Mai mult, se discută deja şi despre ieşiri...

Închei pomenind – se putea altfel? – balcanismul. Nu-mi plac clişeele, dar ceea ce se petrece în unele ţări din Balcanii de Vest e departe de cultura europeană a consensului. Uneori, evoluţiile politice riscă să submineze integrarea. Un caz clasic e cel al Albaniei, unde boicotul opoziţiei blochează de ani de zile obţinerea statutului de candidat. Această tentaţie nu e străină nici Macedoniei, ţară în care opoziţia a părăsit în decembrie Parlamentul şi ameninţă acum cu boicotarea viitoarelor alegeri locale. Mi-e teamă însă că, în privinţa culturii consensului, şi România mai are multe de făcut. Nu mă exclud, desigur, din acest efort. „Charité bien ordonnée commence par soi-même“, spune un proverb francez.

Cristian Preda este din 1992 profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 pînă în prezent, Editura Polirom, 2011. Este deputat european din 2009.

Foto: L. Muntean

AMSandu NOU jpg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.